14,680 matches
-
legitățile economice. Știința economică a devenit o știință în care relativitatea era la ea acasă, sistemele economice erau, de fapt, nedeterminate, caracterizate de incertitudine. Prin formalizare, s-a încercat transformarea științei economice dintr-una socială, umană, într-una naturală, precisă. Experimentul a eșuat. Obiectul său de studiu rămîne omul, miracolul om și acțiunea sa în ceea ce Baudrillard numea "sistemul obiectelor". Observatorul trebuie integrat în sistem, un sistem dinamic, relativ, caracterizat de diversitate și incertitudine, potrivit principiu-lui lui Heisenberg. Astfel se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Național de Securitate, care conduce țara, reunește pe vechiul guvernator al Băncii centrale, un fost vicepreședinte al Citibank, venit special de la New York, un expert constituțional, un diplomat de mare prestigiu și alte persoane necompromise în tot soiul de afaceri și experimente. Dar aceasta nu este o echipă care să redea națiunii încredere în ea însăși, să întărească unitatea națională, să reînvie economia, să restabilească ordinea publică și justiția, să depolitizeze administrația și să realizeze o necesară reformă constituțională. Pentru liniștea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
creeze lucrurile, lucrurile ivindu-se de la sine; aceasta este nonacțiunea (wu-wei)".27 Echivalată cu nirvana, după introducerea budismului în China, această idee-stare a inhibat multă vreme acțiunea economică. Mai nou însă, China realizează o dezvoltare economică semnificativă, printr-un ciudat experiment comunisto-capitalist. Într-o societate socialistă dintre cele mai represive (vezi masacrul din Piața Tienanmen), se încearcă implantarea unor ingrediente economice capitaliste, pentru asigurarea necesarei eficiențe, a determinantei performanțe economice. De fapt, China își trăiește propria tranziție, oferind lumii o cale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ritm/ton, organizare (raport sintactic predominant, dispunerea enunțurilor în funcție de lungimea lor climax, anticlimax, simetrie sau aspect eterogen) și argumentele aduse. Repetarea este determinată de componenta ideatică, iar diferirea se relevă sub aspectul morfologiei (intra)textuale. În fragmentul din Sărmanul Dionis, experimentul care ilustrează relativitatea spațiului este descris într-o frază segmentată în trei părți, prin punct și virgulă, ceea ce imprimă o notă de dramatism demonstrației. În enunțul următor, aserțiune disimulată în interogație, ritmul se schimbă, raportul de coordonare "liniștește" și efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
configurației argumentării de la hipotextul filosofic la hipertextul diegetic trimite la ceea ce în termenii lui Christophe Cusset se numește homotaxă. Ea facilitează vizualizarea, de către lector, a celor doi poli intratextuali și subliniază ralierea naratorului la teza kantiană, fie și trecută prin experimentele idealismului magic, german (H. Sanielevici apud Ioana Em. Petrescu). Repetiția este dominantă în raport cu diferența, aceasta din urmă marcată cel mult de registrele discursive deosebite (filosofic/narativ). Ca o paranteză, nu neapărat în rostul ei curent, ci mai ales în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din perioada de maximă efervescență artistică a autorului Corbului, 1843-1849. Este etapa de scriere a faimoaselor texte din seria detectivului ("raționalist") Dupin (cazul Mariei Rogêt sau cel al, ulterior lacanienei, "scrisori furate"), a "teoriilor" filozofice vizavi de "impulsul perversității", a experimentelor mesmerice (între care se distinge grotesca povestire The Facts in the Case of Mr. Valdemar/ Faptele în cazul domnului Valdemar) sau a diversiunilor narative din The Cask of Amontillado/Butoiul de Amontillado (proză focalizată pe rivalitatea religioasă dintre un catolic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
garanție a trecerii lor netulburate către apele continentului african. Aranda a fost sacrificat (într-un fel de ritual peiorativ de crucificare, iar apoi, se poate specula, în linia unei tradiții critice bine reprezentate, a fost consumat ca parte a unui experiment canibalic, ce nu exclude, din nou desacralizator, metafora consubstanțializării christice). El e "conducătorul" care, ironic, "trebuie urmat" la pierzanie și de ceilalți nefericiți "stăpîni", precum Don Benito. Ultimul fragment al nuvelei este un raport amănunțit al lui Benito Cereno despre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu savantul Henry Maartens (laureat al Premiului Nobel pentru fizică), petrecută cu aproape trei decenii în urmă, pe cînd naratorul era doctorand sărac, aflat în căutarea unei slujbe. Maartens îl angjează, pe bani puțini, ca asistent în laboratorul său de experimente atomice. În plus, îi oferă și posibilitatea de a locui la el acasă (inițial, aranjamentul este făcut pentru o perioadă scurtă, în care Rivers ar fi trebuit să-și găsească locuință, apoi, la insistențele lui Maartens însuși și a soției
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
frații lui, Bridey și Cordelia, sînt complet anihilați identitar, trăind doar în devoțiune pentru valorile induse de mama dominantă, Lady Marchmain. Julia, o altă soră (de care Charles se simte puternic atras, deși, concomitent, se lasă împins și către mici experimente homoerotice cu instabilul Sebastian), caută, asemenea fratelui ei fluctuant, un echilibru identitar, într-o lume plină de ambiguități și incertitudini. În sfîrșit, părinții, Lord Marchmain și copleșitoarea Lady Marchmain s-au separat de mulți ani (la căsătoria lor, bărbatul trecuse
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru BBC. Acțiunea i-ar aduce lui Ludlow vechea celebritate, precum și o sumă consistentă de bani. Deși reticent inițial, Adrian acceptă propunerea în cele din urmă, nu atît din nevoia revenirii pe scena culturală, bănuim, cît din curiozitatea psihologică a experimentului. Fanny Tarrant, în pofida perversității sale unanim recunoscute, pare un personaj interesant, măcar din unghiul motivațiilor subterane ale demersurilor ei publicistice. Cu discreție și destul rafinament din partea lui Sharp, interviul este aranjat. Eleanor Ludlow pleacă de acasă, în ziua întîlnirii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fapt, o manieră de exprimare a identității: o singură identitate completă, organică, numai așa, în reprezentarea ei triadică. Ca și eroii lui Lodge, "reinventatori ai relațiilor sexuale", Jose, Jaime și Marcos trec, gradual, de la prietenie la tensiune erotică, inițiind un experiment amoros à trois, teribil și pasional. Aparent, tinerii își regăsesc sinele în acest patetism sexual, construind o armonie psihologică, greu de atins în condiții diferite. Totuși, și aici viața pare să anihileze imaginarul (metafora din titlu, "castele de carton", este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
apatia confortului economic al propriului prezent. Un "prezent" care nu mai vrea să se raporteze la "trecutul" irelevant. Avem aici o perspectivă filozofică din ce în ce mai lizibilă în interiorul realității imediate. Totuși, apar, în fiecare deceniu măcar, prozatori care înoată, așa-zicînd, contra curentului. Experimentul roma nului istoric (cu rădăcini romantice și realiste solide) nu și-a atins deocamdată, după ei, limitele. Două exemple strălu cite are epicul britanic de astăzi prin Sarah Waters și Philippa Gregory. Dacă prima folosește istoria ca punct de plecare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
muzică" (1967) cîntă, exas perați, la pian, partituri grotești, pentru a-și scoate soțiile din blazare și a-și recupera, ultimativ, identitățile descom puse. Naratorul din "The Fourth Alarm"/"A patra alarmă" (1971) și soția sa, Bertha, iau parte la experimente teatrale, cu iz valpurgic, în speranța (deșartă) că fiorul orgiastic îi va elibera de depresie. În sfîrșit, castitatea Clarissei nevastă tipică de suburbie -, din "The Chaste Clarissa"/"Clarissa cea castă" (1955), e învinsă numai de gradul disperat atins de alienarea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
formarea unui individ, cît, așa cum spuneam, de formarea unui scriitor. Trilogia amintită și Tropicele ... romane gigantice, care investighează acest interval, cu detaliile lui adesea sordide ar putea să fie citite în varianta unui joyceian "portret (american) al artistului în tinerețe". Experimentul epifanic, transfigu rarea estetică a realității imunde și nevoia de ieșire din istoria comună sînt la fel de prezente (probabil că într-o formă chiar mai acută!) la Miller ca și la Joyce. Tînărul new-yorkez, provenit dintr-o familie simplă (cu descendență
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acestora voi reveni eu însumi ceva mai la vale. Interesant de adăugat însă că, în anul tipăririi volumului, au existat și unii comentatori care au mers puțin mai departe cu subtilitățile culturale din jurul demersului tinerei scriitoare, vorbind de un posibil experiment narativ interși hyper -textual, conținut, pre zumtiv, de masivul construct epic. Respectivul experiment ar fi folosit, în accepția lor, trimiteri obscure, subliminale, oculte chiar (ce ar fi trebuit descifrate, se înțelege, de exegeza romanului) la un text (după unii apocrif
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că, în anul tipăririi volumului, au existat și unii comentatori care au mers puțin mai departe cu subtilitățile culturale din jurul demersului tinerei scriitoare, vorbind de un posibil experiment narativ interși hyper -textual, conținut, pre zumtiv, de masivul construct epic. Respectivul experiment ar fi folosit, în accepția lor, trimiteri obscure, subliminale, oculte chiar (ce ar fi trebuit descifrate, se înțelege, de exegeza romanului) la un text (după unii apocrif) din secolul al VI-lea, aparținînd spun destui istorici, deși cu oarecare ezitări
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
planuri și în condiții de revelare graduală a unui mister teribil. Un grup elitist de studenți (discipoli ai aceluiași profesor de cultură clasică, Julian Morrow), unde Papen e admis, datorită cunoștințelor sale de greacă și latină, se angajează plenar în experimentul paideic (alături de "ghidul" lor spiritual, Morrow), depășind mult ideea de educație academică (Julian Morrow le spune chiar, într-o zi, aparent marginal, că, la inteligența și cunoștințele lor, ei ar putea să anihileze oricînd, militar vorbind, un oraș întreg!). Grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în fază terminală a bolii Parkinson, pare complet decrepit). Reuniunea are loc greu și doar pentru a da protagoniștilor sentimentul total al alienării și dezintegrării familiale. Moartea lui Alfred e studiată cu metode naturaliste, ca un proces mai degrabă similar experimentelor științifice, în care indivizii participă detașat și exterior (Gary vădește chiar, la un moment dat, impulsul "pragmatic" de a-și împușca tatăl, oricum muribund, și de a-și scuti astfel mama de ororile spectacolului biologic al senilității). Corecții devine, de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
metronom, a programului zilei. Va juca mai întîi săptămînala partidă de squash, în compania colegului (american) Jay Strauss, apoi își va vizita mama la azil, iar, în final, va cumpăra pește și va reveni acasă, pentru a realiza un imaginativ experiment gastronomic, ce îi va aduce, indubitabil, laude unanime. Din nefericire, planul articulat cu rigoare științifică (de învin gător), al personajului, trece printr-o neașteptată recon figurare, determinată de contextul nefavorabil (imprevi zibilul "factor X", prezent în estimările aproximative ale tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
supune ei. Revenit acasă, neurochirurgul depășește astfel ispitele filozofiei moraliste și pare echipat pentru a începe o nouă zi de succes. Bibliografie Ian McEwan. Sîmbătă. Traducere din limba engleză și note de Dan Croitoru. Colecția "Biblioteca Polirom". Iași: Polirom, 2006. Experimentele postmodernității Ca și personajul său Benjamin Trotter, scriitorul-muzician din cele două romane complementare The Rotters' Club/Clubul Putregaiurilor (2001) și The Closed Circle/Cercul închis (2004) ultimul, tradus recent și la noi -, Jonathan Coe are idealuri prerafaelite. El îmbină, profesional
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un final, iar Eva Wilt va suna la poliție pentru a afla ce s-a întîmplat cu soțul ei, dar Flint va sta, cu adevărat, neclintit în impresiile lui). Prin urmare, pentru divertisment (și pentru relaxare!), Wilt încearcă un mic experiment. Se hotărăște să spună inspectorului ceea ce el dorește să audă, eliberîndu-l astfel din transă. Mărturisește crima, într-o lungă declarație scrisă, inventînd o poveste abracada brantă. Afirmă că și-a tocat, cu multă grijă, consoarta (și pe însoțitorii ei americani
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
omului. Trupul funcționa, în astfel de circumstanțe, doar ca o "anexă" a "centrului" rațional și identitar, ajungînd dispensabil. Descartes se putea imagina fără corp, dar, în nici un caz, fără minte. Principiul impune, prin plasticitatea imaginilor sugerate, o metaforă interesantă (devenită experiment imaginar pentru neurologi), a "creierului din vas", adică a unei ființări exclusiv raționale, eliberate de orice constrîngere trupească și, concomitent, instinctuală. "Ființa superioară" din individ își înghite, prin urmare, simbolic, "extensia" materială ("ființa inferioară", corpul), anihilînd-o. Mitul cartezian a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vechile clișee ale "artei pentru artă" și literaturii ca "fenomenalitate autonomă"). Aici, arta și societatea, cultura și biografia, textul și existența se îmbinau, straniu însă legitim, pînă la simbioză. Am descoperit, cu surprindere, că Școala de Frankfurt nu fusese arhetipul experimentului comunist european (prin faimoasa "săptămînă de lucru marxistă", inaugurată de Felix Weil în 1923, cu șapte ani înainte de apariția Institutului de Cercetări Sociale), fapt de care ajunsesem să fiu convins (în România primilor ani de virulență mediatică "antimateria listă"), ci
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
semnate împreună Douăsprezece scaune (1928) și Vițelul de aur (1931). Viziunea lor asupra realității americane (chiar "alterată" ideologic pe alocuri) nu ar fi putut oricum, din start, să degenerze în "tezism". În plus, asistăm, în acest excelent volum, la un experiment psihologic interesant, traversat de majoritatea cărților despre America. E vorba de mișcarea inevitabilă dinspre realitate spre ficțiune, dinspre concret către literar. Fenomenologic vorbind, America rămîne un cons truct ficțional prin însăși istoria ei, încurajînd preluările mitologizante din tradițiile europene. Intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din Mississippi 205 Postmodernismul american: generația următoare 212 Misterele suburbiilor. O poveste din Detroit 222 Viața lui Holden Caulfield așa cum (ar fi) fost 230 Istoriograful Drakul 236 Despre profesorat 246 Doris Lessing: între social și psihologic 253 Sîmbăta învingătorului 259 Experimentele postmodernității 267 Poezia Irlandei profunde 274 Despre comedia englezească 280 Parabole neurologice 287 ADDENDA LITERATURĂ UNIVERSALĂ 297 Despre estetica lui Theodor W. Adorno 299 Mitul american. O variantă sovietică 306 Supraviețuirea pinguinului. Un tablou postcomunist 312 Despre facerea și desfacerea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]