7,174 matches
-
spună adevărul, cum îl spune păhărniceasa: “mahalagiii carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”. ― Păi, cum să înțeleagă, părinte, un mahalagiu oarecare o slujbă în limba grecească? ― Ei! Da’ nu te pune cu sinaiții, fiule, fiindcă au scormonit și-n gaură de șarpe pentru a câștiga “procesul”. Uite numai ce spune vodă: “Neodihnindu-se părinții sinaiți...( păi, cum să se hodinească, dacă ar pierde atâta avuție?!) au mai aflat dovezi asupra ceștii pricini”... în care se arată că biserica Sfântul Lazăr
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în inspecție pe jos, începând, cu parcul central. Avea după el câteva ajutoare, a căror misiune era aceea de a nota ce considera primarul că trebuie primenit în municipiu. Mai pe la jumătatea parcului, nu departe de aleea principală, observă o gaură potrivit de mare. Ce-i cu asta, aici? Ce să fie, domnule Tolomac, mai nimica...a fost pregătită să fie acoperită, cu o placă din beton, că aici a fost un closet public, și, de când ați pus cele câteva ecologice
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Se tot rotea, pe betonul care de-acum seîntărise bine, și scâncea mereu. Ce ai, ce ai pățit, tu, cățelușa lui tata? Un cineva de pe alături i-a răspuns în locul ei: tâmpiții care au turnat betonul nu au mai controlat gaura aia, pe dinăuntru, și iau îngropat acolo, de vii, puișorii. Că avea cinci. Niște dolofani, de mai mare dragul și frumusețea. și nici pe oamenii străzii, care-și aveau acolo culcușul, nu i-au anunțat, ca să iasă, și să se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și, în funcție de asta, acționăm. Bine. Gata. Hai! Au intrat în acțiune picamerele. Au fost făcute, rapid, trei spărturi, nu doar una. Cei de la descarcerare au șomat. Pentru ei nu s-a găsit întrebuințare. Pentru restul da. Au perforat betonul. Din gaură au fost ajutați să iasă cei cinci nenorociți uitați, alaltăieri, acolo. Fiecare a ieșit de sub pământ cu câte un cățel în brațe. Îi țineau, sus, vii și victorioși, ca pe niște drapele, într-o luptă pe care primăria o câștigase
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dat curaj. Totul a fost rapid, bine pregătit, potrivit îndemnării autorului. A folosit un cuțit, pentru intimidarea vânzătoarei casierițe. A amenințat-o, a golit sertarul și a dispărut în trafic. În plină zi. Nu cu mult după ora prânzului. Următoarea gaură a făcut-o, cam pe la aceeași oră, în casa de alături. La puține zile distanță. A plecat din familie cu gând să atace casa de amanet. A spus nevestei și copiilor - o fetiță și un băiețel - că diseară o să le
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la peste opt sute de mile de cel mai apropiat țărm. Pentru a evita așa ceva, Tapú Tetuanúi și cea mai mare parte a adolescenților din insula luau loc de-a lungul unei asemenea scânduri și, cu o răbdare infinită, făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era o muncă extrem de delicată, căci în loc de burghiu se vedeau obligați să folosească un bețișor cu o bucățică de scoică în vârf și, cu această unealtă primitivă, erau nevoiți să perforeze orificii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi începea să se agite, aruncându-i priviri furioase, cu care încerca parcă să-l ucidă. — Te urăște de moarte, remarcă Vetéa Pitó. Dacă vreodată va reuși să se elibereze, n-o să te mai poți ascunde de el nici în gaura de șarpe. — Nu mă-nfricoșează, replică băiatul, mințind cu nerușinare. Nu m-a-nfricoșat nici în noaptea aia, nu va reuși să mă-nfricoșeze nici acuma. Dar acolo sus, pe creasta, mai-mai c-am făcut pe noi de frică, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în fond tot de-o moarte moare și lașul, si viteazul. Zâmbi cu căldură. Și-n plus, mai ai mult până să devii măcar un mic navigator, fiule. Mai ai mult! După ce Tapú Tetuanúi și prietenii lui terminau de facut găurile dintr-o scândura, cei mai pricepuți oameni ai lui Tevé Salmón o „coseau“ de următoarea cu ajutorul unor funii rezistente, împletite de către bătrâni, iar apoi le călăfătuiau cu o pastă făcută din fibră de miez de cocotier și din rășină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și compactă de pescuit, ci un imens catamaran, ale cărui carene aveau treizeci de metri lungime, doi lățime și trei înălțime fiecare, ceea ce, daca ne gândim la lungimea scândurilor din care erau făcute, presupunea sute de cusături și mii de găuri. Tot acest edificiu era întărit prin interior cu grinzi de aito, un lemn extrem de rezistent, care, în plus, era considerat sfânt și se credea că va proteja ambarcațiunea. De aceea, în ciuda faptului că toți locuitorii insulei, până la ultimul, munceau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi putut el imagina. Îl duseră, cu mâinile strâns legate, până la golful Farepíti și, când se văzu în fața imensei nave deja terminate și observa șirul de bușteni care coborau până în apă și, la mijlocul distanței, placa mare de lemn, prevăzută cu găuri în care să-i prindă legăturile, îi deveni clar că urma să moară strivit de chila stânga a uriașului catamaran, care, cu cele patru tone ale lui, avea să-l zdrobească și să-l transforme într-o bucată de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins că un asemenea remediu n-ar mai fi fost de nici un folos din momentul în care carenele s-ar fi transformat în adevărate strecurători, incapabile să reziste loviturilor mării. Două zile mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de temuții teredos, care încă nu erau majore, dar care ar fi devenit dacă ar mai fi rămas încă vreo câteva săptămâni în larg. Respingătorii viermi ajunseseră deja la patru centimetri lungime și unul diametru și, introducând o crenguța în găurile formate, era ușor de constatat că unele dintre ele erau adânci de opt centimetri. Doar vreo cinci dintre ele ajunseseră până pe partea cealaltă, provocând scurgeri de apă aproape neglijabile, însă numărul imens de găuri din exterior le permitea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
diametru și, introducând o crenguța în găurile formate, era ușor de constatat că unele dintre ele erau adânci de opt centimetri. Doar vreo cinci dintre ele ajunseseră până pe partea cealaltă, provocând scurgeri de apă aproape neglijabile, însă numărul imens de găuri din exterior le permitea să-și formeze o idee clară cu privire la gravitatea pericolului prin care trecuseră, cât timp navigaseră în mijlocul oceanului. Totuși, Miti Matái știa foarte bine că aerul, căldura și lipsa de umezeală erau dușmanii de moarte ai Niho-Nui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era în picioare, lângă el. Își ridică ochii și trebui să facă un efort de necrezut ca să nu izbucnească în hohote de râs. Era ca o fantomă, acoperită din cap până în picioare cu un cearșaf vechi, căruia îi tăiase o gaură ca să-și poată scoate capul; o sperietoare autentică plină de pete de grăsime și de petece, o caricatură jalnică a fetei din reclamă. Făcu eforturi să se stăpânească și reuși să evite râsul. Îi fu milă de ea și simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mănunchi de banane, nuci de cocos, guayabas și nuci de Brazilia, ceva iuca și manioc, hamacul și apărătoarea de țânțari, sarbacana, maceta, câteva piei și fluturi, și bani. Se duse la copacul învecinat, îndepărtă pământul de la rădăcină și dintr-o gaură scoase un borcan de sticlă închis ermetic. Înăuntru se afla toată averea lui - ceva mai mult de o mie de dolari - produs al vânzării mobilelor și mașinii, după ce scăzuse biletul de avion, cheltuielile de început și ceea ce îi dădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în faptul că iau cuprul? La ce folosește îngropat în Masivul Papagalilor? — Poate pentru ziua de mâine, când țara asta va fi în stare să-l exploateze prin forțe proprii, și se bucura să găsească ceva mai mult decât o gaură în pământ. Sau nu v-ați gândit mai îndelung la diferența care există între a exporta minereu brut și a exporta fire de cupru? — Industria noastră nu e pregătită. Nici nu va fi vreodată, pe drumul pe care a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în care i-au rămas pantalonii într-o noapte când i-a lăsat pe jos și prin colibă a trecut o avangardă de saca-saiya. În fiecare punct în care existase o pată de grăsime n-a mai rămas decât o gaură curată, iar în locuință n-a mai rămas nici urmă de gândaci, de viermi, de șoareci și de mâncare, căci nu exista animăluț, nici colț pe care furnicile să nu-l fi curățat. Soarta lui era să se sfârșească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin lume pe bâjbâite, fără să comunice cu alte spirite, și, în asemenea împrejurări, le-ar fi foarte greu să pună stăpânire pe yubani. Urmară niște momente de odihnă și, în continuare, războinicii începură să introducă nisip încins prin singura gaură ce rămăsese în capul gol: cea a gâtului. Sub efectul nisipului, porii se deschiseră și pielea începu să transpire, lăsând să cadă picături de grăsime. Luară, atunci, cu ajutorul unor frunze de palmier, pietrele încinse și începură să „calce“ delicat fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
capul îmi este plin de rouă, cîrlionții îmi sunt plini de picurii nopții." 3. "Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăși?" 4. Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, și mi-a fost milă de el atunci. 5. M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mîinile mele picura smirnă, și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului. 6. Am deschis iubitului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
sus vreo doi metri și se frămîntă de parcă este posedat. Ce te zghihuie dracu' așa de tare, potaie? Cînd a auzit așa o replică, am crezut că a luat foc. Scene de isterie se succedau halucinant. În gard era o gaură cît să-i intre botul de vreo 15 cm și a încercat să vadă dacă nu cumva mă poate găbji. Cum nici eu nu-s prost, l-am înșfăcat cu ambele mîini de bot și l-am strîns ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
drumul sfîrșește într-o imensă cavitate. Cu ani în urmă se scotea nisip de acolo. Ai impresia că ești într-o aulă universitară, doar că lipsesc tablourile de rigoare. În loc de tablouri, în pereții drepți și acoperiți parțial de ierburi, erau găuri mari, probabil escavate de bursuci, vulpi sau iepuri. În centrul aulei erau 12 butuci, așezați în cerc, pe care stăteau 12 tăblii, recent lucrate din lemn de frasin. Lîngă butuci erau alți 12 butucei, acoperiți cu blănițe de cîrlan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vecinul său de scară ca să voteze cu el. Acesta era ca Toma Necredinciosul și pe deasupra mai avea o hibă: avea o mutră care cerea pumni. De ce să votez cu tine? întreba Toma, întinzînd gîtul său lung și stropind puțin prin gaura lăsată în gură de cei doi dinți scoși de un bătăuș din cartier. Păi, sîntem vecini, mă cunoști, ne-am ajutat între noi. Cînd m-ai ajutat? Chiar săptămîna trecută, te-am remorcat că ai înecat motorul. Îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de băut: Primarul meu! Nu dau primarul meu! băi Simirad, băi! Nu dau primarul meu, băi! Lai, la, la. Uoi Simirad, uoi! Lai, la, la. Semn ceresc Trei mașini înoată din greu pe un drum de țară, prevăzut cu imense găuri și dîmburi dar, lucru lăudabil, lăsat în folosință exclusivă doar pentru aventurierii porniți din Iași. În mașina cea mai de doamne-ajută era EL, speranța celor peste șase sute de mii de suflete, răsfirate ca naiba prin tot județul. O altă mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au promis că situația noastră se va rezolva În cel mult o lună. PÎnă atunci ne lovim de o mie de amănunte stupide, dar indispensabile, care ne agresează. Pornirea dușului a fost un coșmar. Nici eu, nici Rudolf nu nimeream gaura În care să introducem moneda ca să facem dușul să funcționeze. Nu-ți mai spun că Rudolf a spart geamul de la bucătărie negăsind acel mic clenci la fel de miraculos ca formula „Sesam deschide-te!“. Iar radiocasetofonul cel nou cu două boxe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ai două fețe, madonna... de ce-ți tremură mîna? — Berbecul vinee! — Ce-au cu tablourile mele, domnule, fă-mă să Înțeleg ce i-a supărat, Împărații, femeile goale, Fiara? Somnul rațiunii naște monștrii! Ți-aș spune eu ce al rațiunii - gaura neagră bosule, gaura neagră. — Da noi ce batem, ursule?... De ce n-ai țigări, iepurașule? Jap. De ce ai țigări iepurașule? Jap. Sur le pont d’Avignpn on y danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]