11,589 matches
-
leagă la ochi și merg în fruntea cohortei. Condus la lumina torțelor din sfinxul misterios, la marea triumfala piramidă a lui Keops. Colegiul preoților îl aștepta în inima piramidei. Cripta subterană săpată de milenii, pe pereți picturi simbolice cu ilustre genii ale anului, planetelor, zilelor, pure vedenii. Biblia ilustrată pe lame subțiri de aur. Tradiții de la Hermes mare revelator. În cele patru colțuri ale criptei milenare, străjuiesc capodopere statuare, simboluri de voință, credință și putere. Statuia lui Isis din aur cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
venit slăvite zeu. -Pace, iubire și lumină. Și fie ca acest templu să fie un edificiu al frăției și cunoașterii. Pentru bunătatea sa și libertatea mare dată oamenilor, Zeus la trimis în surghiun, purificându-se sub dafinii amari ai Tempei. Geniu și dascăl îi place pe terra, îi iubește pe mireni, învățându-i muzica, arta, poezia. Dar printre oameni nu stă decât temporar. Se înapoiază în țara sa de baștină, Hiperboreea. Țara misteriosului popor, al sufletelor luminoase translucide. Hiperboreenii adevărați preoți
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
CĂLĂTORIE ÎN INFERN În vremurile de mult apuse, se credea că Hades, fratele lui Zeus, este zeul neîndurătoarei morți și al umbrelor muncite în negurile Tartarului. Pământenii muritori care-i supărase pe zei, coborau în infern să-și capete osânda. Geniile infernului:harpiile, erininiile și eumenidele hidoase, îi supuneau la cazne pe cei ajunși în acel loc. Cei cu credința în zei, porneau spre insulele fericirii, luminii și vieții eterne numite Câmpiile Elizee. Hades plictisindu-se în adâncurile infernului, se căsătorește
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ion Călugăru îl aproba. Nici el nu era altfel. Când intrasem prima oară în biroul lui cu hârtii și începusem: "domnule Călugăru..." "Eu nu sunt domn cu dumneata", mă întrerupse el. "Tovarășe Ion Călugăru. .." "Eu nu sunt tovarășul dumitale." Cunoașteți geniul meschinilor? Acesta e, să te facă să nu mai ai ce să le răspunzi. Într-adevăr, ce puteam să-i mai spun? Și totuși îmi plăcea de el ca scriitor, publicase tocmai atunci o nuvelă, "Măseaua stricată", titlu care se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
credință comună în destinul nostru literar, când se spune tot și nimic, într-o euforie întețită de pahar, pe care el cerea mereu să fie din nou umplut. Miron Paraschivescu, care ne ajutase să debutăm, spunea despre el că "are geniu" și făcea din mână în aer elipse largi însoțite de înjurături de admirație, adică unul ca el nu mai există și se îneca de entuziasm spunând aceste cuvinte... Povestirile lui erau cețoase, viziuni de vis, adesea de coșmar, cu roboți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o reacție de isterie. Ne cânta în fiecare seară bucăți din acea muzică pe care tocmai o compunea, nu era "ca la noi la Tel-Aviv" ci de prin Maramureș, cu sacadări din Haciaturian, dar pe vremea aceea Paul Georgescu avea geniul formulărilor caustice, adesea gratuite, dar totdeauna memorabile și care îi aduceau mulți dușmani. În atmosfera aceea însă de atunci entuziasmul începea să înflorească și Paul Georgescu vedea în unii ceva suspect, incredibil, și nu-i cruța. Nu-i păsa încă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu cine. Vorbesc de viața lui cotidiană. Exemplarele deosebite ale speței noastre ne interesează în cele mai mici amănunte... Dar romanul pe care l-a scris domnul Cezar Petrescu despre poetul nostru cel mai mare e neinspirat, nu se vede geniul, fiindcă asta ne interesează. În timp ce vorbea pusese masa și aprinsese o lampă de petrol de gătit. Avea ciorbă, mâncare de zarzavat cu carne, un fel de ghiveci măcelăresc, salată de vinete, brânză și unt. L-am întrebat cine îi gătește
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Schopenhauer iar din rest, Dante e un nenorocit de creștin. În Shakespeare n-ai să găsești un aer atât de tare ca în Zarathustra, zice el însuși despre sine. Cât despre Shakespeare, în general n-are cultură... - Așa zice? - Da, geniu incult. Voltaire e mai generos, îi spune geniu barbar, dar asta pentru că Shakespeare nu scria ca Racine și Corneille. E mai explicabil. Cine sparge formele clasice poate să pară unui contemporan sau iubitor al clasicismului, barbar. Îi place însă Heine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de creștin. În Shakespeare n-ai să găsești un aer atât de tare ca în Zarathustra, zice el însuși despre sine. Cât despre Shakespeare, în general n-are cultură... - Așa zice? - Da, geniu incult. Voltaire e mai generos, îi spune geniu barbar, dar asta pentru că Shakespeare nu scria ca Racine și Corneille. E mai explicabil. Cine sparge formele clasice poate să pară unui contemporan sau iubitor al clasicismului, barbar. Îi place însă Heine, care e evreu, a, ha, ha, cum se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
instinctelor, infamă, cum a înțeles-o nazarineanul. Dionisianul era prea inferior în isteria cu care exalta el instinctele, ca să nu înțeleg că nu le cunoștea deloc, cum le cunoștea uriașul de la Iasnaia Poliana, care luptase împotriva lor cu toată forța geniului său, ca să nu sucombe. Critica creștinismului și a oricărei morale era ușor de făcut și nu trebuia pentru asta un curaj colosal, cum declara Nietzsche. Dar pentru încrederea totală în instincte ce garanții aveam că ne va dărui un om
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ȘI DIRECTĂ, DAR ÎNAINTE DE ASTA TREBUIA SĂ LĂMUREASCĂ CÂTEVA LUCRURI. DE EXEMPLU, TREBUIA SĂ AȘTEPTE PÂNĂ CÂND CORPUL DIN LABORATOR ÎȘI RECĂPĂTA CUNOȘTINȚA. ERA POSIBIL SĂ NU FIE TRASK. Era uluit. Ce descoperire senzațională făcuse savantul! Cu o singură lovitură de geniu tulburase echilibrul puterii. Toate mașinile militare ale forțelor armate, toată abilitatea unui Edmund Slater erau eclipsate de un procedeu pur mecanic ce permitea schimbarea identității personale. Ca un fel de demon al antichității, cel care dispunea de această forță putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CONSILIULUI CONDUCĂTORILOR DE GRUP, DUPĂ CE ACEȘTIA ÎI REFUZASERĂ CEREREA PERSONALĂ. DUPĂ ACEEA DESCRISE CÂTEVA DIN INVENȚIILE LUI TRASK, PRECUM ȘI MODUL ÎN CARE LE FOLOSISE EL ÎNSUȘI. ÎN FINAL ÎNAINTĂ O RUGĂMINTE PERSONALĂ: \ În situația de acum, depind în întregime de geniul acestui om, în măsura în care forțele noastre armate au o nevoie constantă de invențiile sale \ de cea mai mare parte din ele. Ne-a ajutat fără rezerve, fără să precupețească nici un efort. După părerea mea, toată această poveste ar trebui rezolvată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
RĂMAS TREI ZILE, ÎN AFARĂ DE CEA DE AZI. NICI MĂCAR NU ȘTIU DE CE ÎMI PIERD TIMPUL CU DUMNEAVOASTRĂ. \ M-am gândit mult timp, spuse Marin. \ SUNTEȚI CIUDAT, DOMNULE TRASK. TONUL LUI SCUDDER ERA RESPECTUOS. CELULELE DUMNEAVOASTRĂ CENUȘII AU UN CONȚINUT RIDICAT DE GENIU. SUNT NERĂBDĂTOR SĂ VĂ ASCULT, TOTUȘI NU VĂD CE AȚI PUTEA FACE ÎN TREI ZILE. ERA UN OMAGIU IMPRESIONANT. DAR ÎN CIUDA ÎNCURAJĂRII MARIN EZITĂ. IDEEA PE CARE VOIA SĂ O EXPRIME ACUM ERA ATÂT DE IMPORTANTĂ, ÎNCÂT AVEA NEVOIE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
știm să ne armonizăm după muzica sufletului... Nu întotdeauna pașii ascultă muzica. Forțăm pe undeva, lucrurile; ne luăm la întrecere cu timpul, lumina, pacea, și când suntem în vârf ne credem infailibili. Orgolioși, strivim sub pași, partenerul de lângă noi. Nici geniile nu rămân în vârful piramidei; li se frâng aripile de la picioare și cad pe pământ. Până își revin, trebuie să construiască pas cu pas, înainte și înapoi, ca și cum atunci ar învăța tangoul. Unii, după ce au învățat pașii, nu mai au
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
el un bătrân primitiv, prea învățat și lipsit de iluzii ! Focarul excitant al Florenței împiedică armonia. Michelangelo nu se întoarce acolo decât în momente de criză, să sculpteze morminte... Florența melancoliei, acolo unde melancolia parvine să-și atingă înnobilarea prin geniul modern... Dar să revenim la fotografa dumneavoastră, propune vocea. — Aud că a luat niște premii internaționale. Ce apariție ! Abia dacă i-am smuls câteva fraze. Îți spun, mi-a amintit de Sia din tinerețe... Aceeași modestie liniștitoare. Gata în orice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un fiu ?...“ Dar Sia monologa mai departe, în transă. — Dezrădăcinat, cu toanele cele mai neașteptate, captivul unei imaginații pe care doar pasiunea pentru pictură și puterea frenetică de muncă ar fi putut s-o egaleze, Cosimo reproducea și deforma potrivit geniului său vizio nar, o „artă stranie, limpede și rece“, preliminară manierismului, susțin unii, care abia peste douăzeci de ani avea să caute ca pretext portretul Simonettei Vespucci. Fiu, ce fiu... ce tot bolborosești acolo ? Piero n-a avut nici un fiu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
le face treaba ! Rapoartele se pot încheia cu informații optimiste, cazul care le dădea atâta de furcă de trei luni sau trei ani a fost sau va fi lichidat. — Nu întotdeauna reușesc. Există și partide pierdute. Sau necâștigate. Enigme sau genii, care mă refuză. Am fost, cum bănuiți, nu s-ar putea altfel, și învins. Cât de firesc !... Eșecul ? Cât eșec conțin și soluțiile, pentru moment, adecvate ? Să te apuci să le mai spui că, de fapt, nu există decât eșecuri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
posibile ale unei ființe care nu mai însemna nici ea mare lucru. Poate, clipa când Cosimo a început să amestece altfel culorile ? Prima pânză în care copacul își înălțase crengile, cu o blândă și îngrijorătoare putere, ca și cum ar fi prezidat genii elementare. Casa aceea. O clădire oarecare, meticulos reprodusă și devenind fantastică, să pară cavoul tuturor formelor vii sau, dimpotrivă, transparentă, o lacrimă, adunând soarele. Casa dispăruse. A simțit nevoia să renunțe la ea, să rămână doar între liniile și culorile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
percep, din nou, clipa, conturele. Le las să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plete, noi, fetele, ne mai puneam cậte un ineluș, o brățară ascunsă sub bluza albastră a uniformei, dar la prima notă mică din catalog pedeapsa era crậncenă: baieții, la tuns, fetele, jos tivul de la uniformă. Matematicianul clasei era Mareș, un geniu în devenire, capabil să rezolve orice tipuri de probleme sau exerciții. Vorbea puțin împiedicat, se exprima ceva mai greu la limba romậnă, dar matematica era apa primordială în care înota ca un pește. Noi, colegii, îl apreciam foarte mult, în ciuda
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu care elevul Mareș sfidase viața, în ceea ce avea ea mai enigmatic, a fost pentru mine un îndelung prilej de meditație. Surậsul enigmatic de pe fața lui încă adolescentină mă incita, să privesc cu atenție esența lucrurilor și să cred că geniul și nebunia au întotdeauna un punct tangențial. Conchisesem în sinea mea că Mareș fusese un adolescent foarte puternic, deoarece în acea clipă febrilă în care trebuise să stea de vorba cu Marele Anonim, el avusese puterea să zboare pe aripile
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
avậnta, atunci cậnd timpul și împrejurările ne sunt nefavorabile și modul în care uneori reușim să ne atingem ținta rămasă veșnic inaccesibilă sufletelor obișnuite. Revenisem de la cimitir cu împăcarea stranie că pămậntului nostru îi este sortit să fie sărac în genii și că mai ușor se naște o stea în univers, decật un om ilustru pe meleagurile noastre. Sacrificiul lui mi se părea însă absurd; jertfise neantului atậtea gậnduri, atậta generozitate, atậta energie... Viața este o luptă continuă - îmi ziceam. Soldat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
L-am cunoscut în culmea gloriei, atật ca bărbat, cật și ca literat. Era fascinant, tulburător ca apele repezi de munte, gingaș și delicat ca o fecioară, sarcastic și hieratic ca un demon, într-un cuvậnt Virgil era omul de geniu, așa cum mi-l imaginasem eu din nenumăratele mele lecturi. Odată, fascinată de lectura unei cărți de specialitate, (Medici despre geniu), în care îl recunoscusem drept pacient, am avut curajul să-i indic acest volum ca lectură obligatorie. Ținea bine la
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
munte, gingaș și delicat ca o fecioară, sarcastic și hieratic ca un demon, într-un cuvậnt Virgil era omul de geniu, așa cum mi-l imaginasem eu din nenumăratele mele lecturi. Odată, fascinată de lectura unei cărți de specialitate, (Medici despre geniu), în care îl recunoscusem drept pacient, am avut curajul să-i indic acest volum ca lectură obligatorie. Ținea bine la glume și a acceptat cu plăcere să lectureze cartea, dar dupa ce a terminat-o de citit mă privea bizar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
zugrăvește Prin ruini un ideal. Un pescar pe țărmuri trece Și din placa de argint Vede zâna tristă, rece Prin risipe rătăcind. Peste-un an în nopți de vară Vezi pe luciul vagabond, Cum pescaru-n luntre sboară Cu-al ruinei geniu blond. {EminescuOpIV 7} HORIA Să priveasc-Ardealul lunei i-e rușine Ca-a robit copiii-i pe sub mâni streine. Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceață, Își ascunde tristă galbena ei față. Horia pe-un munte falnic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]