6,649 matches
-
Această întâlnire simplă, informală cu tinerii deveni tot mai deasă și se mări până a forma un grup care constitui începutul Oratoriului. În aceste întâlniri se vorbea despre disprețul spiritului acestei lumi, de frumusețea virtuții, de premiul celor buni. Această intuiție, Oratoriul, Filip o dori fără reguli: voia spontaneitatea și simplitatea pentru ca toți cei care participă să se simtă în largul lor, înconjurați de prietenie și de afect, în efortul comun de a fi mai buni. Avea o vorbă pe care
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și să promoveze noi valori din cultura românească. a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură. Ca scriitor, debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Scrie poezii lirice, balade, idila Miron și Florica (1870), satire, epistole, schițe, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și
Iacob Negruzzi () [Corola-website/Science/306947_a_308276]
-
clujană „Tribuna” a piesei „Turnul sinucigașilor”. • Vlad Țepeș în ianuarie, Teatrul de Stat Oradea, 26 octombrie 1972. „Vlad Țepes în ianuarie, o capodoperă a genului.”, Dumitru Chirilă, prefață la volumul „Turnul sinucigașilor”, Mircea Bradu, Editura Arca, 2003 „Cu o remarcabilă intuiție artistică, Mircea Bradu a folosit timpul restriștei pentru a ne înfățișa un Vlad Țepeș mai uman decât bănuiam și mai crud decât știam(...)Inteligent, înzestrat cu un ochi vrăjit de frumusețea lumii, cu o uluitoare nostalgie a copilăriei, Vlad Țepeș
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
de versurile sale, de ritm și muzicalitate, precum și de folosirea unor forme și teme tradiționale. a îmbogățit și a cizelat limbajul poetic, dându-i o viguroasă și elegantă concizie a ritmului, prin latinizarea topicii frazei și adaptarea, cu o mare intuiție a sensurilor și nuanțelor, a numeroase neologisme latine și grecești. Opera sa, care a suscitat vii polemici în secolul al XVII-lea, a exercitat o influență deosebită asupra liricii moderne spaniole. În opera „"Viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), Miguel de
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
au dezvoltat acestea în secolul XX. Adler a înrâurit figuri însemnate din școlile de psihoterapie de mai târziu, precum Rollo May, Viktor Frankl, Abraham Maslow și Albert Ellis. Descoperirile sale au precedat și au fost uneori surprinzător de coerente cu intuițiile unor neo-freudieni ulteriori, de exemplu acelea reliefate în scrierile lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și Erich Fromm. Adler a subliniat importanța egalității în prevenirea diferitelor forme de psihopatologie, și a susținut dezvoltarea interesului social, existent de la naștere, și a
Alfred Adler () [Corola-website/Science/308326_a_309655]
-
mare porcărie. Oamenilor le place să gândească. Suntem cu toții detectivi. Ne place să observăm, să deducem. E grozav să fii atent. E foarte distractiv. E important să nu ne temem să fim atenți, să nu e temem să ne folosim intuiția; și dacă vom gândi sau simți așa, vom ajunge la o concluzie." "Nu-mi amintesc aproape niciodată visele. Dar ideea visului și felul în care funcționează visele mă fascinează. Visul este o poveste, cu structura unei povești. Păstrez mai mult
David Lynch () [Corola-website/Science/303045_a_304374]
-
presupune împrumutarea din domeniul matematicii a patru reguli „pentru îndrumarea minții”. Astfel, prima regulă, cea a evidenței, impune acceptarea ca adevărate numai a acelor ideilor simple care apar clar și distinct intelectului, printr-un act de cunoaștere nemediat, respectiv prin intuiție. A doua regulă, regula analizei, presupune explicitarea detaliată a conținutului conceptului despre lucrul compus sau realitatea de fapt de studiat. Astfel explicitat, conceptul va fi reunit prin metoda deducției, în mod strict rațional, rezultând un concept pe deplin inteligibil și
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
penultimei reguli, regula sintezei. În sfârșit, regula enumerării presupune verificarea riguroasă a analizei și demonstrației prezentate anterior. Astfel, îndoiala poate atinge în radicalitatea sa, tot ceea ce nu apare minții în mod clar și distinct, orice idee sau concept pe care intuiția nu ni le prezintă astfel. Descartes se îndoiește de acele cunoștințe provenite din cărți și din tradiție, din educație și din discuțiile cu ceilalți oameni. Reprezentările senzoriale și ale fanteziei sunt primele și cele mai vechi surse ale cunoașterii supuse
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
și reprezentări pe care le considerăm, în timpul somnului, absolut reale. De ce n-ar fi la fel de înșelătoare și acelea pe care le avem în starea de veghe? Descartes este hotărât să se îndoiască de tot ceea ce nu-i este prezentat de intuiție ca o cunoștință clară și distinctă, fiind pregătit să se mulțumească fie și cu o singură judecată certă: aceea că nu se poate cunoaște nimic intuitiv în mod clar și distinct. Pentru prima oară în istoria filosofiei, această îndoială intuiește
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
al îndoielii metodice. Decartes insistă asupra caracterului intuitiv al acestei cunoștințe. Acel „ergo” dintre „cogito” și „sum” nu semnifică aici o deducție. Acest lucru ar însemna o încălcare flagrantă a propriilor principii de îndoială metodică. Căile cunoașterii la Descartes sunt intuiția și deducția. Fiecare din propozițiile „eu mă îndoiesc”, „ eu cuget” și „eu exist” sunt intuitiv adevărate. În "Meditații despre filosofia primă", Decartes spune: „ [...] cântărind cât mai bine lucrurile, e de hotărât, până la urmă, că propoziția aceasta Eu sunt, eu exist
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
este o sectă a budismului Mahayana, și una dintre cele mai cunoscute forme de budism japonez, mai ales printre occidentali. Cuvântul "zen" își are originea de la "chan" ce înseamnă "intuiție" sau "meditație". La origine, ceea ce avea să devină zen-ul japonez, a fost un curent budist indian numit "Dhyăna", inițiat de celebrul călugăr Bodhidharma. În anul 520 d.Hr, Bodhidarma a călătorit în China, la Nanjing, unde a adus ceaiul și
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
dualitățile, toate contradicțiile sunt depășite, fără a pierde energie. Popoarele așa zis primitive și-au păstrat creierul "profund" foarte activ. Dezvoltând tipul nostru de civilizație, noi am educat intelectul, i-am mărit complexitatea, l-am ascuțit și am pierdut forța, intuiția, înțelepciunea asociate "miezului intern" al creierului. Iată de ce zenul este o comoară neprețuită pentru omul de azi, cel puțin pentru cel care are ochi să vadă și urechi să audă. Practicând regulat zazen, el are șansa de a deveni un
Zazen () [Corola-website/Science/302286_a_303615]
-
percepția senzorială, a căror valabilitate o consideră axiomatica, si rațiunea, pe care o descria ca fiind „facultatea care identifică și integrează materialul furnizat de simțuri.” Ea respingea orice idee de cunoaștere neperceptivă sau "a priori", inclusiv noțiunile de „«instinct» și «intuiție» sau orice idee cum că omul «pur și simplu știe» ceva”.' Rând susținea că cerințele cogniției determina criteriile obiective ale conceptualizării, idee pe care a rezumat-i sub forma unui . Cunoscut sub numele de „briciul lui Rând”, el afirmă că
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
deciziilor impardonabile luate de conducerea de atunci, se enerva când se oprea lumina... "“Știam însă că va cădea regimul și le spuneam acasă : «Nu-i nimic, nu mai ține mult»“". Știa că acea schimbare nu e departe, și nu din intuiție. "“Am avut privilegiul să urmăresc la fața locului evoluția evenimentelor. Am acoperit evenimentele din Germania - când s-au stabilit relațiile diplomatice - invazia din Cehoslovacia, evenimentele din Polonia, am fost la Varșovia, la Gdansk, și transmiteam pentru Agerpress. Am urmărit tot
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]
-
asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor. Compozitorul francez, creatorul unor noi "culori" muzicale afirma: "Muzica nu este o dublură a versului, ea îi creează o dimensiune nouă". Cum trebuie să "privim" cu "ochii" intuiției muzica nouă? Melodiile lui Claude Debussy sunt oarecum desprinse de armoniile așa-zisului acompaniament. Ele ne apar ca niște broderii de arabescuri pe un fond armonic încărcat de culorile diferitelor combinații timbrale instrumentale. Aceste armonii, altfel sonorizate, sunt puse în
Claude Debussy () [Corola-website/Science/302661_a_303990]
-
sunt considerate de adepți un al treilea testament al Bibliei. După moartea sa, Robert Hindmarsch a fondat la Londra, în 1787 Biserica Swedenborgiană sau Biserica Nouă, a cărei doctrină era cunoașterea esenței supranaturalului, prin intermediul unei iluminări sau al unei anumite intuiții. Biserica Nouă reprezintă o biserică ai cărei adepți urmează învățăturile lui Emanuel Swedwnborg. Această biserică încă există în prezent în Suedia, Anglia, Germania, Cehia, Elveția, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii. Prima biserică swedenborgiană din America a fost organizată la Baltimore
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
iar omul, luminat de Dumnezeu, se transformă și tinde a se uni cu divinitatea. Teosofiile antice și cele actuale nu pun accentul pe credință sau pe raționamente, ci pe imaginație și sentimente. Ele afirmă că misiunea omului este să aibă intuiția divinității, susțin reîncarnarea sufletului, propun tehnici de meditație, propovăduiesc datoria jertfirii de sine cu renunțarea la bunurile pământești. În filosofia neoplatonică, teosofia presupunea cunoașterea divină la care omul poate accede doar prin intermediul unei experiențe mistice. Mulți oameni cred ca teosofia
Teosofie () [Corola-website/Science/303237_a_304566]
-
în clasificarea lui utilă. În această carte numită "Zen no kenkyū (O cercetare asupra binelui)", Nishida scrie despre experiență, realitate, bine și religie. Filosoful japonez arată că forma cea mai profundă a experienței este experiența pură. Nishida analizează gândirea, voința, intuiția intelectuală și experiența pură. Conform viziunii lui Nishida, precum și conform esenței înțelepciunii orientale, căutăm armonia în experiență, unitatea.
Nishida Kitaro () [Corola-website/Science/302498_a_303827]
-
Japonia erei Taisho (1912-1926). Pedagogii acestei perioade considerau că origami nu poate oferi elemente de originalitate și creativitate în procesul educațional, concepție care s-a dovedit mai apoi falsă. Practica artei origami stimulează gândirea și fantezia, dezvoltă simțul tactil, adâncește intuiția despre forma esențială conținută într-un obiect, obiectele fiind simplificate până la câteva trăsături definitorii. Arta modernă a plierii hârtiei își datorează existența lui Akira Yoshizawa, cel mai influent și prolific artist japonez de origami al secolului al XX-lea. Începând
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
și să-l folosească drept modalitate de a mobiliza spiritele. Lucrările au la bază multe documente de arhivă, la care se adaugă tradiția orală (legendele și miturile abundă în primele capitole din „Istoria Franței”) și nu în mică măsură propria intuiție. Michelet cunoștea foarte bine documentele de arhivă, fusese directorul secției de istorie a Arhivelor regale franceze din 1829, dar nu era interesat să folosească doar acest tip de documente după ce le-ar supune unei critici interne și externe riguroase. Pentru
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
pornind de la geografie și până la arte, literatură, climat, alimentație, viață materială și spirituală, religie și drept. Michelet ar putea fi criticat că dă frâu liber imaginației, că istoria sa este prea largă, că ipotezele nu sunt dovedite, că este omul intuițiilor și nu al analizelor, că istoria sa se pune în slujba luptei de cucerire a libertății popoarelor și că pune prea mult accent pe valoarea formativă a istoriei. Deși nu a lăsat în urma sa o metodă de lucru bine instrumentată
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
filosofie a vieții; a operat cu distincția introdusă de Dilthey între natură și istorie, “a adoptat metoda inspirată din acest model de interpretare a lumii (a comprehensiunii) adică studiul fenomenului istoric prin angajarea trăirii acestuia cu sufletul, cu sentimentul, cu intuiția, cu mijloace care se apropie mai mult de artă decât cu cele specifice științelor naturii”. (Mihai Macovei) Pe lângă adoptarea stilului aforistic, influența lui Nietzsche asupra lui Spengler s-a exercitat și în sensul “înțelegerii stilului unei culturi”. Mai exact, este
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
există o probabilitate mai mare de 50% că unul dintre agenți să poată, pe baza măsurătorilor lui, să deducă rezultatul celuilalt. Această probabilitate este mai mare decât predicțiile bazate pe modele din fizică clasică sau decât ne-ar putea spune intuiția. În al treilea rând, orice încercare de interceptare a comunicației va slăbi corelația, și încercarea va fi astfel detectată. Protocoalele de criptare cuantică au proprietăți la care nu se poate ajunge prin metodele tradiționale de criptare. Cei doi agenți care
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
oficialii echipei Steaua București, care l-au achiziționat în pauza de iarnă. Echipa avea nevoie de bani, folosindu-i și pentru grupele de juniori. Antrenorul de la acea vreme a Bacăului, Cristian Popovici, a menționat cinci dintre calitățile lui Goian: clarviziune, intuiție, tehnică, joc aerian foarte bun și abilitatea de a șuta cu ambele picioare. Perioada la Steaua a fost marcată de golurile din Cupa UEFA și ratarea calificării în această competiție, calificările în Liga Campionilor și titlurile câștigate. Datorită prestațiilor bune
Dorin Goian () [Corola-website/Science/302956_a_304285]
-
Johann Gottfried von Herder cu lucrarea "Idei asupra filosofiei istorice a omenirii". Romantismul s-a ridicat împotriva rațiunii și credinței în perfectibilitatea omului, împotriva soluțiilor reformatoare aristocratice reformatoare, împotriva iluminismului și proiectelor sociale. S-a axat pe primatul imaginației, pe intuiție, pe sentimente, afectivitate, identitate și unicitatea valorii fiecărui om. Iluminismul reprezenta elementul rațiunii, pe când romantismul reprezenta imaginația și sentimentele. Despotismul luminat și iluminismul au fost reformatoare în concepția lui Montesquieu. Romantismul a fost însă revoluționar în Franța, secolul al XIX
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]