6,703 matches
-
care o dă o lege statistică este mai săracă decât cea dată de legea dinamică. Cu toate acestea, legea statistică permite cunoașterea desfășurării viitoare a fenomenelor și poate fi tot atât de deterministă ca și cea dinamică. Particularitatea esențială a legilor statistice izvorâtă din faptul că acestea acționează în fenomenele de masă, unde întregul este determinat de unitatea părților componente - se reflectă în exprimarea comportării ansamblului de unități omogene și nu a fiecărei unități în parte. În mod corespunzător, legea statistică se realizează
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
printre degete, în inimă, pe gene, Când venea în odaie la mine, seara, Răsturnîndu-se pe masa de lucru, alene, Părul ei semăna cu ceara. Felină, depărtată, totdeauna, Mai tristă, mai rece, până când, vai! Prietena mea luna nu mai era luna, Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai. Din acest fel de existență somnambulică ar trebui să iasă o muzică mai viforoasă. Impresia totală este de tenuitate, mistificație și fragment. Explicația? Edgar Poe își stăpânea alcoolul, mușcat în fond de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
doar destinul personajului, ci și al întregii sale familii. Cartea, plină de sugestii și întrebări dramatice, conduce spre o concluzie unică: personalitatea de excepție, tiranică în formele ei de manifestare, îi anulează pe cei din jur, chiar atunci când toate acțiunile izvorăsc din cele mai lăudabile intenții. Nimic despre fericire (1984) este un roman de dragoste al cărui final îl constituie actul răpirii Transilvaniei de către horthiști. Sunt analizate destinele unor tineri siliți să își plieze existențele în funcție de un implacabil eveniment istoric, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
frază, un adevăr cu valabilitate generală , impus prin tradiție. Denumirea speciei este de proveniență cultă (din latinescul proverbium și francezul proverbe) și a înlocuit mai vechiul parimie, de origine neogrecească. În popor se folosesc termenii cuvânt, pildă, vorbă, zicală, zicătoare. Izvorât dintr-o experiență colectivă îndelungată, p. a circulat la toate popoarele, din cele mai vechi timpuri. Pătrunzând foarte devreme în scris, s-a confundat cu maximele, sentințele, pildele filosofilor și scriitorilor din Antichitate, a fost difuzat prin texte juridice, religioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
un autoportret” este intitulat Primele porți. Povestirile de aici lasă fante în spațiul închis din scrierile anterioare, făcând posibilă evadarea. Narațiunea este în aceeași măsură una a seriilor catastrofice, a actelor ratate și a dezastrelor latente, dar și a grotesc-derizoriului izvorât din imaginația crudă și veselă a vieții. În măsura în care, după cum a observat critica, o temă constantă la M. este „conservarea identității, apărarea individului, opoziția față de simplificare și indistinct”, variantele acestui autoportret descriu un univers interior al diferențierii, o rezistență în fața uniformizării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
nu există o măsură stabilită, deoarece raza expresiei și a aplicației lor este amplă. De aceea în Cartea Proverbelor (4,23) se recomandă: „Mai mult decât tot ce păzești, ocrotește-ți inima, căci din ea ies izvoarele vieții!” Din inimă izvorăște conduita morală, decisivă pentru viață. Știm și noi că lucrurile care contează mai mult în viață sunt o chestiune a inimii mai mult decât un bilanț juridic al reciprocității geometrice. Și grecii antici vedeau în „inima nobilă și generoasă” culmea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
în cauză, ca pe o realitate care s-a distrus, activând un proces de degenerare și de descompunere. Pe de altă parte, inima se zdrobește când nu sunt ascultate legile nescrise, adică acele intuiții spirituale și morale care fac să izvorască înăuntrul nostru discriminările cele mai originale „ca drept/greșit, bun/rău, nobil/rușinos, care, departe de a fi făcute valide de dorințele noastre, de înclinațiile sau de alegerile noastre, sunt cu totul independente și chiar ne oferă criterii cu care
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
dovedește cel intitulat A gândi cu Eminescu. În perspectiva istoriei literare, V. este primul care evidențiază „mântuirea” ca formă supremă de afirmare a eului poetic eminescian: printr-o dramatică luptă a contrariilor, opoziția dintre „mă mântuie, părinte” și „mă-ntunec” izvorăște nu dintr-o credință dogmatică, ci din acel sentiment mioritic care la Eminescu transfigurează moartea în nuntă cosmică. V. a scris și trei „meditații dialogice”, specie mai apropiată de sfera literaturii atât ca mod de abordare a unor idei prin intermediul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
-și adecva obiectivele la specificul acesteia. În concepția jurnalistului, istoria are valoare exemplară, iar politica devine agent al istoriei, implicând responsabilități majore. În acest context, "paseismul dobândește alt sens: dacă trecutul are și atribute idilice, Istoria se transformă în istorisire, izvorând din timpurile exemplare și scurgându-se către sfârșit, dilatându-se, astfel, sistemul de referință al discursului și ajungându-se la o ficțiune explicativă, euristică"414. În articole interesează doar caracterul exemplar al acestor istorisiri, faptele oferind premisele desfășurării argumentației jurnalistului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și 1948, ca profesoară la liceele „Regina Maria” și „Doamna Stanca” din București. În 1948 părăsește țara și se stabilește temporar în Austria (la Innsbruck) și ulterior la Paris. În 1956 emigrează în SUA, la Chicago, unde trăiește până la moarte. Izvorâtă din dorul de țară și din gândul de vindecare a durerilor celor de acasă, poezia sa se nutrește atât din nostalgia trecutului, cât și din aspirația împlinirii idealului național. Din păcate, în autoare vibrează mai mult sonul muzical decât clocotul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
tranziție de ordinul naturalului sau al necesarului. Tocmai această "fractură" dintre sistemul lumii și cel al gândirii/teoriei transformă gândirea și teoria radicale în singularități și evenimente, singurele apreciate cu adevărat de către Baudrillard. De asemenea, acest tip de gândire nu izvorăște din îndoiala carteziană sau dintr-un apetit nemăsurat pentru critică 508; dimpotrivă, subliniază filosoful francez, ea "nu a apărut nici dintr-o îndoială filosofică, nici dintr-un transfer utopic (care presupune întotdeauna o transformare ideală a realului), nici dintr-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
epoca augustană. Din acest punct de vedere, Ovidiu se distingea atât de Augustus și de susținătorii lui, deschiși spre viitor, cât și de conservatorii și opoziționiștii, îndreptați mai ales spre mos maiorum de antică tradiție republicană. Din respectiva Weltanschauung ovidiană izvora atitudinea sa politică, bazată pe elogierea libertății (nu numai de ordin civic, ci și moral) și a adevăratelor valori nobiliare contra îmbogățiților regimului (homines novi), bazată într-un cuvânt pe glorificarea Republicii văzută din punctul său de vedere contra noului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
e să „Înghie”: „Spre sînul cel de albcțc, Alunei patima mă-nghie”... Ochiul provoacă pasiunea, sînul naște delirul erotic. „SÎnuri cu mici țîță” (Cine-i Amoriul?), „țîțișoara dezvelită” cutremură, smintesc simțurile. Farmecul lor (unul dintre...) vine din albețea lor. Din sin izvorăsc nurii, blindera și dulceața, trei din componentele pasiunii erotice. Aerul ce aburește I Dintr-un sîn... zice În chip tulburător poetul. Mai departe, Conachi, totuși, nu merge. Veșmintele retoricii sale poetice acoperă bine restul corpului. Restul se dezvăluie În iatac
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
laudă o dată frumusețea, nurul și hazul Zmărăgdiței (numele adevărat al „legiuitei iubiri”) și scrie acel extraordinar vers pe care l-am citat Înainte: „Ah, te-ai dus, dulce lumină, din zarea ochilor mei, Unde-i viața, unde-i mila ce izvora dintr-a tăi! Toate s-au sfîrșit, dar moartea măcar cu cruzimea sa Legăturile iubirii n-au putut deființa...” 11. PÎnă a vedea continuarea acestui jurămînt tristanian la năsălia Isoldci (Zulniei), să ne Întoarcem la semiologia erosului și să vedem
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
priveghere, ziua-i toată În năcaz Dar năcaz, dar priveghere nu cu chin supărători, Ci cu hazul de plăcere unui foc răcoritori, Căruie Îi zic temutul cu frățiorul lui dor, Și tocma asta-i minune că dintr-o stare așa Izvorăște și tot hazul ce are ființa sa. Ah. năcaz, ah. priveghere, temutule și tu dor, Cu cită plăcere dulce a noastre inimi vă vror!” Este un moment de sinceritate În istoria acestei pasiuni. Momentul În care actorul Își scoate, la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
osebită și să primească, În libertate, pe cine vrea. „Sătănița din iad” vrea să aranjeze grădina după stilul nou: „Aici alee umbrite, nepătrunse nici de soare Unde turturice geme și suspină pîn’ce moare. Acolo de sub o stîncă o Încîntătoare Izvorînd de cristal apă, focul inimii alină Și lîngă care o grotă umbra sa făgăduiște, Unde amorul șade cu degetul la guriță semn că tace și păzește.” Același poem este localizat și de Gheorghe Asachi: Soția la modă. Poemul are un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nici situația, nici consecințele. Dar vine numaidecît alta care are legătură cu erosul. Atunci, de exemplu, cînd ibovnicii sînt Înăuntru ( În circiumă) și muierile așteaptă afară: „atuncea sînt Întunericimi, urmează vreme umedă și, cumva de nu va ploua din ceri, izvorăsc picăturile din ochi”... Previziuni ambigue, propozițiuni deocheate, Întunericimi suspecte! Anton Pann este cel dintîi care aduce În literatura imaginea unei conjugalități degradate. Eroina istorioarelor lui morale e, de regulă, muierea rea. Viața a făcut din Izolda o ființă infernală. Puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
supra comentariile privind "filosofia de viață" a lui Andrei Lerian). Prin urmare, cum "capul poetului nu era, desigur, metafizic și ochiul lui nu vedea decât ceea ce e" "singura realitate și valoare pozitivă i se părea moartea, al cărei simț nu izvora dintr-o infirmitate, dintr-un conflict cu viața, dintr-o deziluzie", ci se manifesta "ca o simplă constatare ineluctabilă", vădind "un simț resemnat și fără tragism". Mai mult decât "lirismul propriu-zis", Bizu aprecia la Horațiu "prezența efectivă și eficace a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fiindcă nu are suficientă voință de putere, preferând să-și păstreze nealterată omenia, care nu poate exista, suntem avertizați, "fără o lucidă viziune a morții". Altminteri, voința de putere "macină omenia, tulbură viziunea clară a caducității universale și sentimentul relativului izvorât din ea, întreține în sufletele cele mai echilibrate un nesănătos ferment de mândrie absurdă" (iar artistul, se știe doar, nu-i deloc o fire modestă). Fără conștiința morții și a efemerului n-ar fi posibilă, deci, "omenia", fiindcă "cine nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
survine tardiv, în singurătate, atunci când iubirea însăși (cu tot cu "icoanele" tinereții) nu-i decât amintire amintire fugară, trezită la viață în două chipuri distincte: 1. de zurgălăii trăsurii ovreiești (stimul muzical), ca un "miragiu de fericiri pierdute și de iluzii poetice", izvorând "din fundul conștiinței"; 2. în mod voluntar, conștient, aceeași amintire îi revenea de obicei în minte (numai în minte, nu și în suflet) ca o "suferință intimă". Din dorința de a conjuga cele două modalități de reprezentare și de a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și în muzicalitatea limbajului. Or, recursul la sugestie presupune refuzul transcrierii mimetice a "realității", al ancorării în biografic și în istoric, în favoarea unor reprezentări mai abstracte și a unui limbaj universal (precum acela al muzicii), al sentimentelor și trăirilor "obiective", izvorâte din inconștient. Ca atare, căutând să înțeleagă puterea de seducție a poeziei eminesciene, Ibrăileanu ajungea la niște concluzii foarte apropiate de "ideile" lovinesciene, dar mult mai bine argumentate. Spre exemplu, criticul ieșean corela principiul sugestiei cu acela psihologist, al emoției
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sexual ambiguu, cu fizionomie atrăgătoare, de androgin), îl "mănâncă din ochi" și fetele și femeile (și Veronica, și Natalița, țiganca) ceea ce e lesne de înțeles, dacă ținem cont de faptul că forța de seducție (a bărbatului, dar și a femeii) izvorăște, după cum afirmă cei mai avizați cercetători ai fenomenului, dintr-o anumită indiferență față de sexul opus expresie a unui soi de asceză ce impune consumarea erosului într-un regim pur fantasmatic, imaginar 160. Am selectat, pe moment, câteva situații caracteristice. Aflând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
importantă lucrare despre pictura murală românească și est-europeană, Christian Humanism in the Neo-Byzantine Mural Painting of Eastern Europe, ce avea să apară abia după moartea sa, în 1970. Patosul și replica tăioasă a articolelor, studiilor și lucrărilor cu caracter științific izvorăsc din talentul de prozator al lui N., rămas necunoscut în timpul vieții sale. Cele câteva nuvele și povestiri păstrate în manuscris, dar mai ales paginile de jurnal și evocările unor personalități precum Constantin Brâncuși, Lucian Blaga, Al. Busuioceanu, publicate parțial în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
pentru lirismul cel mai pur și pentru pamfletul cel mai truculent”; tocmai pamfletul exagerat dăunează însă echilibrului artistic al scrierilor sale, coborându-le adesea la nivelul unui stânjenitor parti-pris ideologic. Creația lui Zaharia Stancu e definită în general corect, ca izvorând din rememorarea trăirilor anterioare, ca „o replică împotriva timpului, un remediu împotriva uitării”. Propensiunea literaturii române către rustic și liric face obiectul celei de a doua cărți scrise de C., Orizontul rustic în literatura română (1985). Literatura de gen a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
Parcul Național Yellowstone acoperă o suprafață de aproximativ 9.000km2 și este situat în proporție de 91% pe teritoriul statului Wyoming. Restul se află pe teritoriul statelor Montana în nord (7,6%) și Idaho în vest (1,4%). Din parc izvorăsc trei râuri importante: Yellowstone și Madison (afluenți ai lui Missouri) și Snake (afluent al Columbiei) ce-și trimite apele spre Pacific , iar lacul Yellowstone, unul din cele mai mari lacuri de altitudine din S.U.A., completează aceste elemente ale hidrografiei regiunii
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]