7,321 matches
-
și onoruri înalte, pe care poate nici le-am meritat. Ei bine, n-am simțit niciodată o mai mare mulțămire sufletească ca acea din ziua destituirei mele din prima funcțiune ce ocupasem. Eram acum om complect; îmi plătisem tributul de jertfă pentru țară; îmi câștigasem pintenii, ca și când aș fi fost într-o bătălie din care aș fi ieșit cu cinste, rănit și decorat. Imediat se răspândi vestea destituirei mele și toți prietinii și partizanii politici veniră să mă felicite de marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astea nu le mai putem învia, cred că ar fi bine să le pregătim cum cer d-lor, ca să scăpăm de o pacoste mai mare. Manolucă stătu un moment pe gânduri, fără să se poată hotărî deodată la așa o jertfă, apoi călcându-și pe inimă întocmai ca țiganul care și-a luat ziua bună de la căciula ce-i căzuse pe baltă, a ordonat babei să pregătească mâncările, numai iute, cât se poate de iute, căci îi era zor să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de astă dată cu altă viziune în ochi. La redeșteptare, m-am scoborât împreună cu tovarășul meu înapoi la Lucerna, am mai vizitat împreună faimosul leu rănit amintitor devotamentului cu care garda șvițeriană a lui Ludwig al XVI-lea a căzut jertfă credinței sale, am mai dat o ultimă ochire frumosului lac verde și frumoșilor munți înconjurători și am plecat apoi spre lacul de Constance, cel mai mare din Șvițera, pe care, curmezișindu-l, am avut iluzia mărei; am vizitat cataracta Rhinului de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu privirea rătăcită în albastrele depărtări, fără voie gândul meu se întoarse spre trecut și prinse să reculeagă amintirile din tinerețe, care ca frunzele uscate au rămas în urmă ca cararea vieței. Multe din aceste scumpe amintiri le-am dat jertfă prin un șir de volume tipărite; totuși unele au ramas uitate, mistuite în fundul memoriei, căci eu nu mi-am înregistrat traiul de zi cu zi, oară cu oară, cum obișnuiesc unii oameni prețioși, ca să nu zic pretențioși, care cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e comună Întregii istorii a societății umane. Chiar În urmă cu două milenii și jumătate, Mahabharata Înregistra, În cartea a 18-a, cuvintele lui Indra: “În lumea zeilor nu-și au locul cei care au câini, ființe violente care fură jertfele”. “Honni soit qui mal y pense”. Sau, pentru nefrancofoni, “afurisit acela care gândește de rău”. “Radiosfera”, 31 iulie 1995, ora 12,44 42. Câte ceva despre ciuperci Deși de mai bine de zece milenii omul practică prima formă de biotehnologie, adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
viața", revistă a Asociației învățătorilor din România, "Copilul", revistă dedicată problemelor învățămîntului preșcolar). Acestora li se adaugă revistele asociațiilor județene ale învățătorilor. Aproape n-a existat județ care să nu aibă o astfel de revistă chiar dacă apariția ei însemna uneori jertfe materiale din partea cîtorva inimoși dascăli. Într-o perioadă de adînci frămîntări politice, sociale și culturale, mișcarea pedagogică românească nu putea avea un caracter omogen. Dată fiind marea diversitate de opinii a celor care aspirau la "ameliorarea" școlii, se pune problema
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care e camuflat sacrul și stă la intrepătrunderea liniilor constitutive paradigmatice ale ontofaniei - element concret, real, act de ontologie arhaică, cu cele ale hierofaniei, manifestate în mit, care, se știe, își revelează esența prin simboluri (mitul luptei sacre și mitul jertfei creatoare, care are temeiul întemeierii primordiale, imitatio dei) și ale cratofaniei, explicabile prin gândire magică și ritual (biserica locul minunii canonizării unui sfânt). Experiența religioasă este ontologie pentru Neagoe, deoarece în spiritul ei fondează lumea, care „nu mai este evanescentă
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
în al doilea război mondial „pentru reabilitare”, din care nu au supraviețuit nici 5 %. Ba mai mult, vechii luptători anticomuniști, supraviețuitorii închisorilor, nu se bucură nici de cinstire, nici de recunoștință, nici de acceptarea aducerii la lumină a suferințelor și jertfelor lor. Mai nou au apărut însă români de mare curaj, suflete mari, purtătoare de o mare iubire de țară, de popor și de adevăr, care înfruntând o mulțime de șicane, piedici și amenințări, au materializat acțiuni monumentale ca de pildă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
la masă, fâlfâind pe taler În grăsi mea lor și stropiți cu o sticlă de vin vechi Gordan, cu dopul lung cât deștul și parcă ieșind din gâtul lung al sticlei, când o destu pam, un noruleț ușor, ca o jertfă timidă adusă zei lor pofticioși... Dar când venea postul Paștilor mă cuprindea, mă năpădea, măi tată, un Îndemn spre pocăință și canon, pregătindu-mi, adică, sufletul meu de păgân pentru viața și fericirea viitoare. Pentru asta, Îmi puneam dinainte, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Prut. Lili riscă totul și alege să rămână cu Dido. Rămâne în apartamentul lui din București, în timp ce pilotul, militar fiind, trebuie să-și urmeze unitatea, plecând din Capitală. Actul de curaj, de dragoste și de fidelitate și, de ce nu, de jertfă al femeii o va costa totul. În jur de 1 septembrie, rușii intră în București. Ca peste tot unde pășește această armată, încep tâlhăriile, omorurile, furturile și violurile. Și, ca pretutindeni, se găsesc câțiva ticăloși autohtoni care să denunțe. Câțiva
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
este folosit și de unii și de alții. Deci, ne bucurăm de această vizită, dar cu lacrimi, cu mâhnire, pentru că, privind pe mama acestui erou al poporului nostru, luând aminte la suferințele lui, simțim durerea nedreptății. însă adevărul totdeauna cere jertfă și fericit este cel care se jertfește pentru adevăr, adevărul de credință, adevărul național. Deci, dumneavoastră trăiți o mare durere, dar această durere trebuie să fie și este răsplătită de o mângâiere, că ați dat naștere unui fiu cu adevărat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
acasă”. Este foarte greu să redau bucuria pe care am simțit-o. în mai puțin de 30 de minute am pășit pragul casei. Acolo, pentru prima oară, m-am îmbrățișat cu marele patriot român Ilie Ilașcu, căruia, pentru înalta sa jertfă de demnitate, patriotism, frumusețe sufletească, fiind o candelă a demnității și a dragostei față de neamul său românesc, pentru toate acestea, i am sărutat mâna. în acele momente ale întâlnirii, Iurie Ilașcu îmi spune să nu plec la Iași, căci familia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
s-a ajuns la refacerea cimitirului , spre redarea liniștii sărmanilor copii morți la datorie pentru apărarea gliei strămoșești. Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace și să ne ierte că n-am fost și din păcate nu suntem la înălțimea jertfei lor... Tot în acele zile am vizitat muzeul „Memoria Neamului”, unde am fost așteptași de dl. Pirogan, Iurie Ilașcu, Boris Movilă, Anatol Corj, Mihai Leancă și multe alte personalități basarabene. De multe ori când mergeam la Chișinău, am dormit în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cele ce-au să vină... Mă-nvață cum să umblu în lumină acei ce-au mers în veșnica vecie. Ep. Ioan Duma Iară tu rânjind cu ură mi-ai pus curse de pierzare... Pr. Alois Done Fără iubire și fără jertfă, noi nu suntem nimic!” Pr. Mihai Rotaru Lucrurile superioare m-au mistuit și trupul a rămas istovit, dar eu sunt mulțumit și nu am nimic de dorit... Eu plec la cer, unde vă aștept și pe voi. Pr. Anton Bișoc
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu misterioase șoapte,/de-s pregătit la cele ce-au să vină.../ Mă-nvață cum să umblu în lumină/acei ce-au mers în veșnica vecie.( Ep. Ioan Duma, S-a dus un an!, Viața, 1927); „Fără iubire și fără jertfă, noi nu suntem nimic!” (Pr. Mihai Rotaru); „Lucrurile superioare m-au mistuit și trupul a rămas istovit, dar eu sunt mulțumit și nu am nimic de dorit... Eu plec la cer, unde vă aștept și pe voi.” (Pr. Anton Bișoc
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
anume proiectate să distrugă personalitatea umană, locuri prin care s-au perindat sute de mii de deținuți. Și alții, dar printre ei preoții (în cazul nostru preoții franciscani) au transformat infernul într-un loc al salvării sufletești. Având ca pildă jertfa cristică, au preschimbat locurile de supliciu în Golgote pe care le-au urcat, purtându-și Crucea, păstrând în ei demnitatea și seninătatea unui sacerdoțiu. Ce perversiune ideologică i-a putut aduce pe acești pașnici și fideli cetățeni ai României eterne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care mai rămăseseră în libertate, oamenii „fără neam și Dumnezeu” (cum îi definise generalul Nicolae Rădescu) au pus în practică singurul lucru la care se pricepeau: teroarea. Deși mai puțin numeroși decât membrii altor confesiuni din România, franciscanii au dat jertfe disproporționat de mari. Din cei o sută de preoți, 38 au fost închiși, iar o bună parte dintre ei au murit la puțin timp după eliberare, în urma bolilor cu care au rămas din timpul detenției. La Sighet, în Memorialul Victimelor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Acum, actualul Pontif, Papa Francisc, a dat o nouă viziune Bisericii, plină de realism prin declarația de anul trecut: “Astăzi sunt martirizați zilnic creștini pentru simplul fapt că aparțin acestei religii” și propunea să ne mărturisim credința cu prețul oricărei jertfe. Isus ne spune, de asemenea: Eu v-am trimis în lume să aduceți roade iar roadele voastre să rămână. (cf. In 15,16). Acum, cu privirea îndreptată spre trecut, sufletele noastre sunt cuprinse de bucurie și recunoștință pentru numărul mare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
morți!” Încredințați de Sfânta Evanghelie, creștinii totdeauna și pretutindeni au crezut în nemurirea sufletelor, în învierea morților; cultul morților ocupă loc de seamă în practica lor de pietate creștinească, îi pomenesc pe cei morți la Sfânta Liturghie, săvârșesc acte de jertfă meritorie pentru ca în felul acesta să implore îndurarea lui Dumnezeu în favoarea celor ce au trecut dincolo; împart pomeni generoase pentru ca și-n felul acesta să contribuie la alinarea suferințelor celor care mai au de ispășit în fața dreptății lui Dumnezeu. În
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Și acesta era darul ce îl făcea în fiecare zi. Însă ea fiind bună creștină îl sfătui că e mai bine să facă acest lucru pentru Sf. Fecioară și să le ofere în fiecare seară la Vecernie, împreună cu alte mici jertfe din timpul zilei. Copilul făcu așa o lună întreagă. La sfârșitul lunii, pe când el se juca pe genunchii mamei și păru-i auriu, purtat de un vântuleț cald, era luminat de ultimele raze ale soarelui ce începea să apună, mama
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cântă așa de plăcut? - Nu, dragul meu. Ea vrea un dar și mai frumos. - Atunci poate vrei să-i dau hainele mele cele bune? Și vocea începe să-i tremure, o lacrimă îi cade pe obraz. Pentru el era o jertfă prea mare. - Dar nu, îl liniști mama. Preasfânta Fecioară nu vrea aceasta de la tine. Ea îți cere inima și dorește ca să i-o dai. - Inima mea? Dar vrei să mor, să te las singură?... aceasta nu... și rămânând puțin pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dânsul, ce intră însă să mă răfuiască preotul pe mine? Ce mai trebuie preot? Apoi nu! - Răspunsul e același: preotul trebuie și azi, ca și ieri și în veci! El trebuie pentru trei pricini: 1. pentru că lui Dumnezeu trebuie adusă jertfă, pe care numai preotul o poate aduce. 2. pentru că trebuie religie, care să lege pe om cu Dumnezeu, și „agentul de legătură” între om și Dumnezeu este numai preotul. 3. pentru că trebuie să existe Biserica rânduită, ca prin ea oamenii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
așa: - Voi nu vă rugați și aveți!... Nenorociților - voi aveți ce-aveți, nu pentru că nu vă rugați, ci pentru că se roagă alții pentru voi! Iată adevărul! Până ce vor fi încă pe pământ două mâini înălțate spre cer care să ridice jertfă și rugăciuni la Dumnezeu, până atunci „va răsări soarele peste cei buni și peste cei răi” - când aceste două mâini nu vor mai fi să se roage, lumea se va întoarce în nimic. Aceste două mâini sunt: ale preotului!... îmbrăcat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ieșirea din pușcărie, Pr. Mihai se refăcuse complet și arăta foarte bine. Și, totuși, discutând uneori cu sf. sa, Pr. Mihai spunea că era mai bine în temniță, căci acolo câștiga mai multe suflete pentru Dumnezeu. „Fără iubire și fără jertfă, obișnuia să zică Pr. Rotaru, noi nu suntem nimic!” Mai târziu, când după ani de zile de muncă neobosită ca păstor al satului Barticești, el s-a îmbolnăvit grav, boala l-a stors ca pe o lămâie. În cele zece
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
veacurilor și i-a spus clar că: „Nici porțile iadului nu o vor birui pe ea” (Mt 16,18) iar „Cerul și pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Afară de asigurarea harului său și de jertfele martirilor, Cristos și-a mai susținut Biserica prin o serie de oameni excepționali care prin credința și sfințenia lor au reușit să miște neamurile și să le dea un nou avânt în urmarea și păstrarea Evangheliei. Sf. Constantin cel Mare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]