7,304 matches
-
a fost construit din cărămidă pe temelia fostei Case parohiale, astfel că are altarul îndreptat spre nord-est. În interiorul cu aspect gotic, sunt amplasate bănci și două altare laterale. Pereții interiori nu au pictură, dar se intenționează pictarea acestora. În patrimoniul lăcașului de cult se află o carte de cult tipărită în 1746 la Liov. Desființarea Bisericii Române Unite cu Roma prin decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948 a determinat și desființarea Vicariatului Ucrainean. Pentru credincioșii ucraineni trecuți la ortodoxie, a
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Cacica este un lăcaș de cult construit în anul 1865 pentru credincioșii greco-catolici ucraineni din satul Cacica (județul Suceava). Primii greco-catolici ruteni s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
proprii, credincioșii greco-catolici ruteni din Cacica au folosit biserica romano-catolică (construită din lemn în 1810) pentru ținerea slujbelor religioase. În acea biserică se oficia liturghia alternativ pentru romano-catolici (polonezi) și greco-catolici (ucraineni) până în 1865, când greco-catolicii își vor ridica propriul lăcaș de cult. Conform cronicii parohiei, preotul greco-catolic din Cacica a botezat-o în anul 1863 pe Olga Kobyleanska, viitoarea scriitoare de limbă ucraineană. a fost construită din cărămidă în anul 1865, după proiectul lui Luca și Dumitru Navroțchi. Edificiul a
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
Edificiul a fost ridicat cu sprijinul credincioșilor, în timpul păstoriei preotului paroh Kiril Hamorac (1861-1874). Biserica a fost sfințită la 8/20 noiembrie 1871 de către un sobor de preoți în frunte cu decanul Bucovinei, pr. Teodor Macsimovici, paroh de Cernăuți. Hramul lăcașului de cult a fost stabilit „Sf. Arhanghel Mihail” (sărbătorit în fiecare an la 8 noiembrie), acesta fiind schimbat în 1940 în cel al „Adormirii Maicii Domnului”. În anul 1867, "„Directoriul Arhidiecezei de Lemberg”" menționează că în Cacica trăiau 1.356
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
în anul 1995, în prima duminică din Advent, deși lucrările nu erau încă terminate. În ciuda obstacolelor ivite, construcția bisericii din filiala Podu Iloaiei a avansat rapid, iar la 23 octombrie 1997 PS Petru Gherghel, episcop de Iași, a sfințit noul lăcaș de cult cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. La invitația Patriarhiei Române, a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și a Diecezei Romano-Catolice de Iași, cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, a efectuat în perioada 2-8 septembrie 2001 o vizită ecumenică în
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Podu Iloaiei () [Corola-website/Science/320698_a_322027]
-
este un lăcaș de cult evreiesc din orașul Fălticeni, localizat pe strada Ana Ipătescu nr. 149. Ea a fost construită din lemn în 1795, fiind reconstruită din piatră și cărămidă în anul 1852. Clădirea este retrasă de la aliniamentul străzii. Târgul Fălticeni a fost
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
caselor. În acel cimitir nu mai fusese îngropat nimeni de 150 de ani. În iulie 2005, președintele Comunității, Tania Grünwald, a solicitat Primăriei să asigure pază la Cimitirul Evreiesc vechi, Cimitirul Nou și Sinagoga Mare, menționând în adresă că aceste lăcașuri sfinte sunt situate în zone frecventate de rromi, ""care se ocupă de distrugerea gardurilor, furturi și spargeri"". În anul 2007, mai trăiau în Fălticeni doar 40 evrei. După cum amintea scriitorul Dimitrie Bolintineanu în volumul ""Călătorii în Moldova"" (1859), la Fălticeni
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
Biserica „Sf. Voievozi Mihail și Gavriil” din Pașcani este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1664 de către vistiernicul Iordache Cantacuzino. Ea se află pe Aleea Parcului nr. 5 (anterior Str. Ștefan cel Mare nr. 102), în centrul orașului Pașcani (județul Iași). Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Pașcani
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
de la ultimul proprietar, profesorul Gheorghe I. Brătianu. În imediata vecinătate a palatului, vistiernicul Iordache Cantacuzino și a doua sa soție, Alexandra, au ctitorit în anul 1664 Biserica „Sf. Voievozi” din Pașcani. Deasupra intrării se află o pisanie în limba slavonă. Lăcașul de cult a suferit unele refaceri în anul 1807. Printre preoții care au slujit aici este de menționat preotul Mihai Mocanu (1938-2009), care a funcționat ca paroh al acestei biserici (1980-2004) și protopop al Protopopiatului Pașcani (1976-1990). Biserica „Sf. Voievozi
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
judecății de apoi”" din jurul intrării, în pridvor. Se remarcă și figurile ctitorilor în costume de epocă din tindă și pisaniile. Valoarea de document istoric și artistic o recomandă pentru includerea pe noua listă a monumentelor istorice. Nu se cunoaște vechimea lăcașului din Dămțeni. Vre-o veche pisanie s-ar mai putea afla sub stratul de tencuială din exterior sau din interior. Construcția a primit înfățișarea actuală în urma unei refaceri din temelie în anul 1847, moment surprins în pisania de peste intrare. Textul
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
cu soțiile lor, pe peretele de sud. Cel care ține în mână imaginea răsturnată a bisericii este probabil Constantin fiul lui Ion Grecu Slăvescu, însoțit de șoția și fiul lui, în dreapta ușii de la intrare. Un moment critic din existența acestui lăcaș este surprins de pisania din tindă, peste intrare, din care aflăm că: "„Această Sf[ântă] și D[umn]zăiască biserică ce se prăznuește cu hramul Cuvioasa Paraschiva din satul Dămțeni, fiind aprobată spre dărâmare, a fost scoasă din ruină de către
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
codul LMI: . Între vechile ctitorii ale cnezilor români din părțile Hunedoarei, monumente de o însemnătate istorică și artistică aparte, se numără și mica biserică din satul Leșnic, comuna Vețel, localitate situată la aproape 18 km. est de Deva, în stânga Mureșului. Lăcașul are un plan simplu, de tip „sală”, cuprinzând un naos dreptunghiular măsurând în interior 5,60 x 5 m și un altar acoperit cu o boltă semicilindrică dispusă longitudinal, cărora li s-a adăugat un prenaos, tăvănit ca și naosul
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
constituie elemente de datare. În secțiunea din pronaosul bisericii și în caseta alăturată (deci la exteriorul bisericii din faza inițială) au fost descoperite 4 morminte, fără inventar funerar. Mai multe morminte, între care 3 de copii, se aflau în apropierea lăcașului, spre sud, est sau nord. În unul din ele (M.12 din s.II-sud) se afla o monedă de bronz în stare foarte proastă de conservare, ilizibilă, care după dimensiuni ar putea fi datată în sec. XVIII-XIX. În alt mormânt
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
propusă pe baza analizei caracteristicilor arhitectonice și a picturii precum și a datelor documentare, la sfârșitul sec. XIV. O problemă interesantă este cea pe care o ridică reprezentarea bisericii din tabloul votiv zugrăvit pe peretele de nord al naosului, în care lăcașul este reprezentat având la vest un turn cu două deschideri în partea superioară și cu o intrare. Aceasta a dus la îndreptățita presupunere că și biserica din Leșnic ar fi avut un astfel de turn, asemenea celor de la Strei, Sântămărie-Orlea
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
fusese anterior în stăpânirea hatmanului Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu. Biserica „Înălțarea Domnului” din Bozienii de Sus a fost construită în secolul al XVII-lea, în timpul domniei voievodului Vasile Lupu (1634-1653). Nu se cunoaște anul exact al zidirii acestui lăcaș de cult, dar prezența unei pietre de mormânt datată în 1649 atestă faptul că biserica era finalizată la acea dată. Istoricul Nicolae Stoicescu îl consideră drept ctitor al acestei biserici pe marele paharnic (vel ceașnic) Gheorghe Coci, fratele domnitorului, care
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
a devenit proprietar al moșiei, murind la Bozieni la 5 noiembrie 1844. La 24 decembrie 1842 se dă un act privind hotărnicia prin care se delimitează moșia lui Lupu Balș de moșia Budești a lui Nicolae Ghica. În decursul timpului, lăcașul de cult a fost avariat, fiind necesare lucrări de reparații. În secolul al XIX-lea, în jurul anului 1851, vel spătarul Todirașcu Balș (1805-1857), fiul marelui paharnic Nicolae Balș și nepotul de frate al marelui logofăt Lupu Balș, a reparat biserica
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
fiul marelui paharnic Nicolae Balș și nepotul de frate al marelui logofăt Lupu Balș, a reparat biserica. El a construit un turn-clopotniță adosat intrării. Intrarea în biserică se face astăzi prin pridvorul aflat la parterul turnului-clopotniță. Familia Balș a înzestrat lăcașul de cult cu o catapeteasmă nouă din lemn aurit, cu o icoană a Maicii Domnului ferecată în argint, cu o strană frumos ornată și cu mai multe candele din argint. Biserica a fost reparată din nou în 1914. Biserica a
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
resfințită la 29 octombrie 2000, de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, de către episcopul Eftimie Luca al Romanului și arhiereul-vicar Ioachim Băcăoanul. Cu acest prilej a fost amplasată o pisanie pe o placă de marmură deasupra portalului de intrare în lăcașul de cult. Textul acestei inscripții este următorul: "„Într-u slava Sfintei Treimi ridicatu-sa acest sfînt lăcaș cu hramul „Înălțarea Domnului” de domnitorul Vasile Lupu între 1640-1650. Datorită cutremurelor în anul 1999 s-au început lucrările de consolidare sub păstorirea pr.
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
al Romanului și arhiereul-vicar Ioachim Băcăoanul. Cu acest prilej a fost amplasată o pisanie pe o placă de marmură deasupra portalului de intrare în lăcașul de cult. Textul acestei inscripții este următorul: "„Într-u slava Sfintei Treimi ridicatu-sa acest sfînt lăcaș cu hramul „Înălțarea Domnului” de domnitorul Vasile Lupu între 1640-1650. Datorită cutremurelor în anul 1999 s-au început lucrările de consolidare sub păstorirea pr. Vasilică Irimia prin grija fraților Ioan și Mihai Michiu care din dragoste pt. Hristos au desăvîrșit
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
și Mihai Michiu care din dragoste pt. Hristos au desăvîrșit aceste lucrări în anul 2000, cînd s-a și sfințit la 29 oct. de P.S. Eftimie și P.S. Arhiereu Ioachim Băcăoanul. Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil vor fi ocrotitorii acestui lăcaș istoric de rugăciune spre slava lui Dumnezeu. Veșnică pomenire ctitorilor.”". Biserica „Înălțarea Domnului” din Bozienii de Sus are plan triconc, cu abside laterale cu trei fațete și cu absida altarului de formă pentagonală. Edificiul nu are turle, ci doar o
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
de acoladă la partea superioară. Încăperile bisericii au bolți simple, de forma unor calote sferice. Între pronaos și naos nu există un perete despărțitor, ci doar un arc sprijinit lateral pe doi pilaștri. Interiorul bisericii nu este pictat. În incinta lăcașului de cult se află trei morminte; piatra funerară a soției marelui paharnic (vel ceașnic) Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, răposată în 1649, impresionează prin frumusețea decorațiunilor. În curtea bisericii se află și alte pietre funerare vechi, foarte deteriorate. Pe
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
probabil în vremea lui Vasile Lupu (1634-1653) care a adus moaștele Sfintei Parascheva la Iași, el a fost schimbat în cel al Cuvioasei Parascheva. Biserica avea inițial trei încăperi: pronaos, naos și altar. Între anii 1852-1854, arendașul Stati a restaurat lăcașul de cult, cu contribuția sătenilor. Atunci s-a construit în partea de vest un pridvor prevăzut cu două ferestre (la nord și la sud) peste care s-a înălțat o clopotniță la care se ajunge prin urcarea unor trepte aflate
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
cheltueala dascălului V. Irimescu. Acum in urma catapeteasma s'a făcut din nou și reparat in interior de săteni in 1926 prin stăruința și osârdia preotului paroh și epitropilor. 19 iunie 1927"". În perioada 1987-1991, preotul Camil Dăscălașu a restaurat lăcașul de cult: s-au reparat, tencuit și vopsit pereții și s-a refăcut acoperișul (s-a construit o coamă înaltă și streșini largini pentru a evita scurgerea apei pluviale pe pereți și s-a amplasat o învelitoare din tablă groasă
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
la exterior, cât și în interior. Această formă neobișnuită a altarului este o trăsătură a arhitecturii gotice, în disonanță cu bisericile construite după tradiția bizantină în care laturile poligonului erau vizibile doar în exterior, iar absidele erau semicirculare în interior. Lăcașul de cult este luminat de opt ferestre: Cele două ferestre din pereții pronaosului au chenare de formă dreptunghiulară, care nu se continuă la partea de jos. Prima fereastră din peretele sudic al naosului, care nu are corespondentă pe peretele nordic
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
centrală opt inimi succesive în palmete, semipalmete și petale simple. De-a lungul marginilor este o inscripție în limba slavonă, cu următorul text: ""Acest mormânt este al roabei lui Dumnezeu, Maria, cneaghina panului Șendrea portarul ... care s-a strămutat la lăcașul de veci și a fost inmormântată aici în anul 6994 (=1486), luna martie 27, luni după Paște"".
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]