6,725 matches
-
judecată Îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da În judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră, În timp ce ne plimbam, că ne lăsau să ne plimbăm câte 20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearșafuri. Atunci am văzut cearșafuri pentru prima dată, că nu era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu la bagaj mai am un cojoc și ăla ți-l dau ție”. Eu n-aveam cojoc, aveam numa’ un pulover, că era primăvară, da’ În orice caz sănătatea era baza. Că de la răceală pornește totul... Și nu mă prinde mirarea că oare de ce am acum spondiloză cervicală, că am lombosciatică, că am câte toate... Cât ați stat la Gherla? O făcut lotul de plecat la Jilava din luna iunie și am plecat În 24 ianuarie ’59. Și ne-o dus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
programul guvernului și veți vedea că el singur lasă Bisericii libertatea [de] a-și face programul ceremoniei religioase, rezervând pentru sine, ca în orice parte a lumii, regularea ceremoniei militaro-civile. Aceasta fiind exacta interpretare a programului oficial, nu este de mirare că frăția-voastră înțelegeți că corpul să se înmormânteze în Ruginoasa, iar ceremonia funebră bisericească să se celebreze numai cu o panachidă în catedrala din Capitală. Terminând aceste câteva lămuriri necesarii, este neexplicabil pentru Noi că la o politeță răspundeți cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe care le dă existenței sale și muncii de scriitor. „Nu pot uita nici o clipă - îmi declară - că cineva a vrut ca eu să fiu necesar”. Apoi adaugă: „Dacă voi scrie vreo dată ceva important, lucrul acela are să vină din mirările mele”. Uneori prinde note și mai grave: „Ideea cea mai importantă (de însușit) pentru noi e credința”. Face efortul de a nu se depărta prea mult de priveliștile și deprinderile în care a crescut. E în atitudinea sa o opoziție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în rezervă, care era, în realitate, o dare afară din armată? și ce le vor spune ei vecinilor a căror judecată era pe cît de simplistă, pe atît de răutăcioasă, mai ales că eram singurul din sat în această situație? Mirarea că de la elev-caporal am fost avansat ofițer va trece repede și foarte curînd voi fi întrebat cam ce post pot ocupa în civilie cu școala pe care o am. În ciuda rumorii din jur, îmi dădeam seama că am fost deviat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ion Luca. I am citat pe Sabin, Ovidiu Genaru, Ion Ghelu Destelnica, Mureș Covătaru, George Genoiu. Viorel Savin se înscrie în mod onorabil în acest șir. Mi-am arătat apoi (sugerînd astfel diferența de valoare dintre lucrările incluse în volum) mirarea că un autor care are și reputația de bun gospodar a pus întîi vinul de o calitate discutabilă și a lăsat la urmă vinul cel bun, piesa „Bătrîna și Hoțul”. După cum știu cei care au citit-o, una din țintele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sale, în primul rînd) fascinați de opulență, de fast și de simplul fapt de „a avea”. Pentru ei, inși ca mine, care nu le pot propune decît un trai în acord cu mijloacele, sobrietate, răbdatul („barem o vreme”), sînt de mirare și antipatici. Decent, în ciuda zvîrcolirilor de nemulțumire, fiul meu mă tolerează totuși. Iritat de bîrfele pretinșilor cunoscători ai „vieții literare” care îmi trec prin camera de la redacție, m-am gîndit să lipesc pe peretele din dreptul biroului meu următorul avertisment
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
patru acuzatori ai lui Iov, au în luările lor de cuvînt ceva „demagogic”. Ei sînt prototipurile „tovarășilor” care „iau atitudine” și se situează mereu pe o „poziție justă”. Formaliști, gîndesc „corect”, în funcție de exigențele dogmelor, dar nu simt profund ceea ce spun. Mirările, indignările, învinuirile, consolările lor sînt formale. „Iată - le ripostează victima - toți știți că deșarte întru deșarte spuneț” (XXVI 12). Știu, totuși își continuă, cu răceală, „execuția”. Dogmatismul lor nu se poate împăca nicicum cu sinceritatea lui Iov, un gen de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a repetat, adaptînd-o, anecdota de almanah cu prințul care ajunge tîrziu la un han și pentru cîteva ouă i s-a cerut un preț fabulos, nu pentru că ouăle ar fi fost foarte scumpe pe acolo, ci pentru că (răspunsul hangiului la mirarea oaspetelui) „așa-s de rari prinții”! Cînd s-a trecut la „dialog”, l-a tot grăbit cu acel „Hai, mai la vale”, de care nu se dezbară. Vinovat a fost și publicul: din cauză că, necitind, nu prea știe ce să întrebe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stimate Domnule Dimitriu, Cu ocazia zilei onomastice a Dvs. și a soției, vă rugăm să primiți urările noastre de sănătate, voie bună și viață lungă (...). De multă vreme nu ne ați mai scris. Poate ați fost bolnav? Nu e de mirare, când drumul până la Fălticeni e destul de obositor. Astă vară Alex. Ciuntu colonelul a fost la Fălticeni să-și vadă fratele și i-a părut rău că nu v-a Întâlnit. Abia a doua zi a auzit că, cu ocazia comemorării
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ea Îmi regăsesc amintirile copilăriei mele (și a noastră În general) pe acele meleaguri. După atâtea sumedenii de ani, care au trecut, rândurile Dvs., mi-au trezit În suflet multe imagini dragi, pe care le credeam uitate. Nu e de mirare căci prezentul, pentru noi, care suntem mai În vârstă, nu-l mai trăim cu aceeași 154 Viorica Mihăilescu, violonistă, profesoară de muzică, născ. În zona Fălticeni. Fiica institutorului, muzicianului și scriitorului Ilie Mihăilescu. Sora celebrului violonist Aurel Mihăilescu, fost profesor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
este ca, atunci când - pe o c.p. - o să scrieți numele localității de naștere și județul, să menționați dacă În vol. IV - știința În Bucovina figurează și soții Niculăiasa - și perspectivele apariției care mereu Întârzie 215. ș-atunci nu e de mirare că lucrarea noastră Pagini din istoria Învățământului fălticenean Încă nu e luată În atenție. Deocamdată atât și o caldă Îmbrățișare, M. Niculăiasa 9 C.P. ilustrată color: (Vatra-Dornei), 8.XI.1986 Vatra Dornei Prietenești salutări și doruri de sănătate din frumoasa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și vă Îmbrățișez pe amândoi, Ion Olteanu Adresele: Ing. Alex. Țibulcă Eufrosina Țibulcă Piatra-Neamț, Str. Castanilor 29 Fălticeni, Str. Pictor Băeșu, 25 3 București, 12 mai 2001 Dragă Domnule Eugen Dimitriu, Mulțumesc mult pentru tot ce-ați făcut pentru mine, mirarea lui Dumnezeu astăzi. Tot ce-mi notați apreciez și vă mulțumesc Încă o dată. Dacă vă interesează persoana mea În legătură cu ce pregătiți, pe mine mă bucură enorm. Cum să pot uita de cinstea ce-mi faceți, locurile acelea sunt binecuvântate de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ce faceți astăzi pentru viața noastră spirituală. Sunt legat adânc eu și copiii mei de adâncimea acelor locuri. Le cunosc din anul 1948. Am mers cu Niculae Țibulcă, copiii lui și ai mei, la iarmarocul de la Fălticeni, bucuria copiilor și mirarea mea de locuri și oamenii pe care i-am cunoscut, Între care Prof. Ciurea și alții, dar mă uitam 675 și nu Înțelegeam că, pe dedesubtul faptelor, se țeseau În sufletul meu acele valuri tainice. și taina a tot crescut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cumnat cu pictorul. Dar la muzeu există, cred eu, un nud de bărbat donat de mine, Înainte de război și pentru care am dovadă de primire. Vezi ce s-a făcut? Eu l-am trimis fără ramă și nu-i de mirare să stea pe undeva În aceeași stare. Este un tors de bărbat În guașă. Dacă afli ceva scrie-mi și mie. și acum o rugăminte. Am nevoie de data morții pr. Vasile șoldănescu și nu-i pot da de urmă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În locul meu și astfel n-a mai ajuns la „Galerie”. A trebuit să cer alt exemplar, pe care l-am adus personal la Muzeu. Împrejurările nu-mi permit să dau alte explicații. Față de profesor a trebuit să-mi exprim doar „mirarea”, argumentând că s-ar putea să fie vorba de o 787 curând. Mereu Îmi aduc aminte de emoția cu care am intrat În Fălticeni În vara aceasta. Deși nu l-am mai cunoscut, a rămas primul oraș pe care l-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
au trecut toate acestea. Nepoatele lui Dragoslav voiau să-l cunoască și pe dl. prof. Popa și v-au așteptat să le vizitați Împreună, lucru care nu s-a Întâmplat, spre supărarea lor621. Între altele mi-au vorbit și despre mirarea matale, că eu l-am rugat pe Havriș să se intereseze de „Monografia Dragoslav” la Iași622. Iată cum a fost: Într-o zi primesc o voluminoasă scrisoare recomandată de la el, care conținea vreo 3 scrisori de la tov. Miu Dobrescu 623
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
când pe altul. Am intuit de atunci Îmbolnăvirea ireversibilă a inimosului dascăl, care În mai puțin de doi ani avea să treacă În lumea de dincolo; in fine, nu știam când erau acasă nepoatele și când ne puteau primi. 622 Mirarea mea era justificată, deoarece Vasile Toporan nu avea trecere la Iași. Din meritele trecutului, nu se putea hrăni la infinit. 623 Cele 3 scrisori de la primul secretar Miu Dobrescu au fost trimise la Buftea, cu un scop precis: să arate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Cei care au protestat la Petroșani sunt fie în spitale de boli nervoase, fie în închisori, sau morți. Oamenii din România supraviețuiesc ca animalele din junglă, alergând la vânătoarea de alimente. Dvs. treceți doar pe Calea Victoriei și nu e de mirare că din viteza limuzinelor Renault 18 nu puteți sesiza oamenii desfigurați de oboseală și de cele mai multe ori cu plasele goale. Când veniți dvs. În faimoasele vizite de lucru (păcat că nu faceți piața zilnic, ca președintele Confederației Elvețiene), se spală
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tot felul, și vreo 15 milioane de țărani. Într-o țară cu agricultură ruinată și cu sate pustiite, într-o țară în care țăranii nu au dreptul să cumpere pâinea pe care o muncesc cu brațele lor, nu e de mirare că un muzeu al statului a ajuns aproape ceva subversiv, un fel de sfidare aruncată anilor lumină care au adus pe țăranul român la sapă de lemn. în încheiere vom adăuga un cuvânt despre un monument istoric despre care s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
va apăra tronul și dinastia sa. Un tânăr care se simte umilit de a fi român. Dar nu numai el, ci și alții s-au simțit umiliți de a fi români. După câteva zile, chiar și eu. Și nu înțeleg mirarea unui reporter de la Europa Liberă care se întreba de ce tocmai tinerii sunt cei care, odată ajunși în Apus, caută să se asimileze cât mai repede și mulți își schimbă numele. Este rezultatul unui complex de inferioritate creat încă din țară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sergentul-major respectiv își permite să spună că la următoarea infracțiune va ridica carnetul de conducere, de parcă statul care-l plătește pentru a fi obraznic și a descuraja turismul a eliberat respectivul carnet de conducere. În aceste condiții, nu este de mirare că numărul de mașini occidentale este infim, iar cele care mai sunt aparțin unor occidentali ce mai au ceva rude blocate în raiul comunist. Ion C. Brătianu, București, 23 august 1984, difuzată la 7 octombrie 1984 Puțin respect pentru adevăr
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de seamă organizații economice din Germania Federală, Deutscher Industrie und Hadelstag, organizație de vârf a Camerelor de Comerț și Industrie. Președintele ei, Otto von Amerongen, este totodată președintele Economiei Germane pentru Răsărit (Ostausschus der Deutschen Wirtschaft). Nu este deci de mirare că funcționarii superiori ai acestei organizații sunt la curent cu situația schimburilor de mărfuri și proiectelor de colaborare tehnico-industrială cu țările în care în anii aceștia, sub ochii noștri, se desăvârșește revoluția socialistă, ca, de pildă, în România. Nimerisem la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În Storkwinkel În compania unui Bănulescu afectuos și Înțelept, franc, dar și reticent cu măsură, de un particular farmec exotic și o delicată politețe, o civilitate cărturărească, aș zice. Când văzuse cartea pe care o citeam nu și-a ascuns mirarea și nici eu nu mi-am putut, la rândul meu, stăpâni uimirea față de uimirea sa. „EPISTOLAR? Asta citești dumneata, aici?” Da, tocmai Îmi adusese cineva volumul de la București, eram curios, mă apucasem imediat să-l citesc, stimulat nu doar de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
soluție păgână și „estetizantă”, care opune trivialității comune artificiul blazonat și fatalitatea ruinării este, orice am spune, mai confortabilă totuși decât Îndârjirea de a invoca porțile Închise ale „sensului”, la zidul dărâmat al unui Ierusalim utopic. N-ar fi de mirare, poate, idolatria care a crescut, treptat, În jurul Crailor... Micul grup de fanatici admiratori de la Început, practicând, Într-un fel de „club” neconstituit, smerenia imnică sau docta exegeză manieristă sau mimetismul vanitos și ezoteric și-a sporit, treptat, cotizanții. Bijuteria literară
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]