9,547 matches
-
temut“ de unii (Andrei Pleșu a declarat la televiziune că nu s-a dus să vadă Oedipe „de teamă că nu are să-mi placă“), acest Oedipe m-a Învățat o lecție: că e inutil să te lupți prin teatru cu morile de vânt ale pamfletului politic. E una dintre rarele ocazii când am Încercat să amestec politicul În artă și sper că m-am lecuit de această tentație. Am ajuns la Otopeni Întreg și nevătămat. Toba de eșapament a Daciei cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
jos, pe cursul lui sinuos, acolo unde lăstunii de nisip Își făceau cuiburi În malul lui abrupt, roșcat, râul era invadat de reflexiile falnicilor și romanticilor brazi (care mărgineau moșia noastră Vira); și Încă mai jos, torentul tumultuos al unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că se Îndepărtează tot mai mult, ca și cum aceea ar fi fost Însăși cârma timpului. 5 Pasajul următor nu se adresează cititorului obișnuit, ci În mod special acelui idiot care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În stare să arunce o piatră ca lumea, nu știa să Înoate, dar nu mi-a spus asta niciodată și Într-o zi, când Încercam să traversăm râul pe o grămadă de bușteni de pin care plutea În apropierea unei mori, era să se Înece când un trunchi foarte alunecos a Început să se scufunde, Învârtindu-se sub picioarele lui. Am devenit pentru prima oară conștienți unul de celălalt În ajunul Crăciunului din 1904 (eu aveam cinci ani și jumătate, el
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prin întreaga împărăție, întru gloria "Marelui Cuceritor Mahomed El Fatih Împăratul Împăraților!" Vezi că știi! De ce m-ai chinuit? N-am suportat batjocura la care l-a supus... S-a batjocorit pe sine. Constantin aparținea veacurilor. Oare... oare trebuie să mori ca oamenii să-și dea seama cine ai fost... și ce au pierdut? Ștefan, privind în gol, murmură obsedat: "De nu te lași, și nu te lași, poți fi omorât; înfrânt însă, niciodată..." A murit în picioare. Cu sabia... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scuipând și el, cu sete. Boier și țăran ne bagă în aceeași oală! De-om merge tot așa, boierimea moldovană să-și cânte prohodul de îngropăciune! Să creadă el! hohotește Isaia. Atâta i-a fost! A venit apa și la moara noastră! Cu vârf și îndesat o să plătească pentru toate umilințele noastre! Cu vârf și îndesat! Noroc de turci!... Amin... Ne-a hrăpit drepturile noastre din moși-strămoși! spune Isaia sugrumat de revoltă. Până și "dreptul primei nopți" ni l-a hrăpit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urmă... Bâjbâim prin veacuri ca orbeții; cât era să stăm cu ochii în pământ?... Pasăre măiastră ce renaște din propria-i cenușă, aiasta am năzuit să fie Moldova... Și fără libertate nu se poate. Libertatea e ca aerul: respiri au mori. Merită să mori pentru aiasta... De douăzeci de ani mă străduiesc să fac din Moldova o țară liberă, o țară nouă... A fost aiasta un gând nebun? Oare nu era dreptul nostru? A trăi liber, a trăi frumos, a trăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și ̀ și pierduse putința sau poate (ceea ce e și mai trist) dorința de a străluci, de a avea replică, de a fi el însuși. Iată de ce o carte recentă, care în alt moment mi-ar fi dat apă la moară și m-ar fi uns pe suflet, îmi lasă un gust foarte amar și mă îndeamnă să-mi amintesc ce a însemnat totuși Sartre pentru mine și generația mea cu câteva decenii în urmă. E vorba de o carte intitulată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dintr-un spirit de contradicție nu lipsit de virtuți stimulatoare, I. Negoițescu acordă poemului o destul de redusă stimă). Există în postume mai multă discursivitate decât în antume și mult mai mult romantism elocvent, de tip hugolian, de exemplu în Memento mori, în Mureșanu, în altele, precum și, virtual, în proiectele dramaturgice. În postume, Sarmis, e mai curând neptunic, în schimb Gemenii, urmarea sa purtând aceeași dată 1881, are o încărcătură plutonică foarte apropiată, ca temă și cadru, de Strigoii (1876). O postumă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îl socotea un tip neserios, snob și poseur, nu în ultim resort poate și „pește” (asupra acestui ultim punct problema îmi pare absolut injust pusă, deși aparențele sunt împotriva lui, iar publicarea recentă a scrisorilor către Boicescu dă apă la moară versiunii incriminatorii). În acel timp au fost numiți, din afara „carierei”, în posturi de miniștri plenipotențiari, o mulțime de inși reputați ca serioși, de regulă economiști sau gazetari, câțiva realmente inteligenți, dar de departe inapți de comparație cu Mateiu Caragiale chiar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
au refuzat numele de Moise, dar a fost zadarnic. Toți fiii și fiicele bunicului au rămas înregistrați la primărie tot „Moise”. Unii ziceau că bunicul era din familia Constantinescu. Alții ziceau că se chema Ciuhurează. Unul dintre strămoșii bunicului avusese moară de apă pe râul Râmnic. Se zice că era un om gras și suporta cu greu atmosfera fierbinte din lunile de vară. Se zice că pentru a se răcori, se scălda în apa din iazul morii, foarte des. Se mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dintre strămoșii bunicului avusese moară de apă pe râul Râmnic. Se zice că era un om gras și suporta cu greu atmosfera fierbinte din lunile de vară. Se zice că pentru a se răcori, se scălda în apa din iazul morii, foarte des. Se mai zicea că într-o foarte fierbinte zi de vară n-a deschis și n-a pornit moara pentru că nu avea clienți deajuns. În așteptarea clienților, morarul s-a dus la scăldat în iazul morii și acolo
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
atmosfera fierbinte din lunile de vară. Se zice că pentru a se răcori, se scălda în apa din iazul morii, foarte des. Se mai zicea că într-o foarte fierbinte zi de vară n-a deschis și n-a pornit moara pentru că nu avea clienți deajuns. În așteptarea clienților, morarul s-a dus la scăldat în iazul morii și acolo, în apă aștepta venirea unui număr de clienți suficient de mare, pentru a da drumul morii. În acest timp a venit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din iazul morii, foarte des. Se mai zicea că într-o foarte fierbinte zi de vară n-a deschis și n-a pornit moara pentru că nu avea clienți deajuns. În așteptarea clienților, morarul s-a dus la scăldat în iazul morii și acolo, în apă aștepta venirea unui număr de clienți suficient de mare, pentru a da drumul morii. În acest timp a venit și un preot la moară. După puțin timp de așteptare preotul a aflat unde-i morarul și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
deschis și n-a pornit moara pentru că nu avea clienți deajuns. În așteptarea clienților, morarul s-a dus la scăldat în iazul morii și acolo, în apă aștepta venirea unui număr de clienți suficient de mare, pentru a da drumul morii. În acest timp a venit și un preot la moară. După puțin timp de așteptare preotul a aflat unde-i morarul și a zis către oamenii care-și așteptau rândul „ca la moară”. „Mă duc să-l scot pe Moise
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
deajuns. În așteptarea clienților, morarul s-a dus la scăldat în iazul morii și acolo, în apă aștepta venirea unui număr de clienți suficient de mare, pentru a da drumul morii. În acest timp a venit și un preot la moară. După puțin timp de așteptare preotul a aflat unde-i morarul și a zis către oamenii care-și așteptau rândul „ca la moară”. „Mă duc să-l scot pe Moise din apă”. Era o referie la scoaterea pruncului Moise, proorocul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
suficient de mare, pentru a da drumul morii. În acest timp a venit și un preot la moară. După puțin timp de așteptare preotul a aflat unde-i morarul și a zis către oamenii care-și așteptau rândul „ca la moară”. „Mă duc să-l scot pe Moise din apă”. Era o referie la scoaterea pruncului Moise, proorocul evreilor, din apele Nilului. Din această vorbă a preotului, morarului i s-a zis „Moise cel scos din apă”. De la această întâmplare, de la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am dormit atât de profund de n-am simțit nici cum arde moara de alături, nici mișcarea de oameni de pe uliță. Asta l-a făcut pe căpitanul medic Constantin Colonaș, scriitor cunoscut, să scrie versurile: Bate clopotul de zor Arde moara, fraților. Satu-i tot cu dosu-n sus Domnul Brumă doarme dus. Îl cântau prietenește Nicu Radu și doctorul pe melodia “șapte mere-ntr-o basma, am plecat la Moscova”. Am aflat și de ce soția nu mai scrisese celor de la Nicorești. 40
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am ajuns la Lugoj și de aici, pentru o haltă de înzdrăvenire la Slatina, în familia unei cunoștințe. După o cură cu usturoi am început să ne refacem sănătatea dar să crească spaima de avioanele americane și engleze care bombardau morile și fabrica de biscuiți “Herdan- Aluta” din apropierea casei unde eram găzduiți. Am plecat din cartierul Clocociov, fiind trimisă de către inspectorat la Urși-Vâlvoi. Directoarea școlii, o fată tânără, ne-a primit cu dragoste și înțelegere. La fel primarul, preotul și toată lumea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și surorile ei. Prinși la plecare au fost opriți. În schimb, deși nu doreau, premilitarii basarabeni au fost trimiși de către jandarmi înapoi, la Câșlița Dunăre. Copiii noștri se împrieteniseră cu cei din sat. Se duceau la baie, la Bega, la Moara lui Bumbu, la predicatorul baptist, vecinul de peste drum. Cum, după Paști, ne mutasem de la Hudulin, într-o casă nelocuită a preotului bătrân iată-ne vecini cu niște oameni deosebiți: Moș Neculai Faur, fiul Petre și nora sa, Persida care avea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
șoareci sau de nevăstuici, iar broaștele și țânțarii de la pârâu făceau ca vara să nu fie tocmai plăcută în acest loc în care am trăit câțiva ani. Perechea de pichiri pe care mi le dăruise un sătean, aduse de la Iazu Morii, erau una albă cu picățele negre și cealaltă neagră cu picățele albe. S au înmulțit atât de mult, încât nucii din jurul casei erau plini cu aceste păsări gălăgioase. Pichirile stârpeau șoarecii și șobolanii. Le vedeam, le auzeam, dar niciodată nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
puțin trei ani, chiar dacă nu ar fi primit nici un bob de la C.A.P., iar mulți dintre ei, deși nu aveau salarii, aveau și bani la C.E.C. sau la saltea, din vânzarea animalelor și a produselor din gospodărie. În satul Iazu Morii am intrat în curtea unui gospodar. În spatele casei avea mai multe stoguri uriașe de fân. Când stăteam de vorbă cu gospodarul, am văzut cu uimire cum ieșea din stog o țeavă metalică ce semăna cu o țeavă de tun. Pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la județ sau la oraș cu bilanțul, gențile ei erau atât de pline, încât bietul nea Turuianu abia le putea duce până la mașină. Mi-am amintit ultima discuție avută cu ea: „Ce aveți în gențile alea tovarășa contabilă, pietre de moară?”. „Nuuuu, doar puțină brânză, o găină, niște ouă... trebuie să lași loc de bună-ziua pe oriunde mergi”. 180 Merg, am răspuns, încercând să-mi ascund bucuria, dar mai ales foamea! Mă simțeam bine în compania celor doi. Cel care conducea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu conducerea Universității Tehnice, unde studiau tineri din România. Vedi Napoli e poi Mori! În interpretarea unora nu să vezi Napoli și după aia, de fericire, poți să mori, ci după Napoli să vizitezi în apropiere o altă localitate pitorească, Mori. Așa stau lucrurile și cu Dresda și Meissen, o minune de orășel unde, la 1708, "accidental", Johann Frederick Bottger a descoperit porțelanul european, însemnat pe viitor cu mondial cunoscutele și prețuitele două săbii albastre. Nu știu cum stă treaba cu Napoli și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Așa stau lucrurile și cu Dresda și Meissen, o minune de orășel unde, la 1708, "accidental", Johann Frederick Bottger a descoperit porțelanul european, însemnat pe viitor cu mondial cunoscutele și prețuitele două săbii albastre. Nu știu cum stă treaba cu Napoli și Mori (am vizitat Napoli, dar la Mori n-am ajuns. Mai am timp!), dar în Germania reunită sau divizată, pentru mine pour la bonne bouche desertul l-a reprezentat întotdeauna Weimarul. Închipuiți-vă un orășel de poveste, bine conservat, cu case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și Meissen, o minune de orășel unde, la 1708, "accidental", Johann Frederick Bottger a descoperit porțelanul european, însemnat pe viitor cu mondial cunoscutele și prețuitele două săbii albastre. Nu știu cum stă treaba cu Napoli și Mori (am vizitat Napoli, dar la Mori n-am ajuns. Mai am timp!), dar în Germania reunită sau divizată, pentru mine pour la bonne bouche desertul l-a reprezentat întotdeauna Weimarul. Închipuiți-vă un orășel de poveste, bine conservat, cu case vechi, străzi înguste, parcuri, biserici, restaurante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]