7,852 matches
-
pe plajă povestea lui Sânul - care, imediat ce am început s-o citesc, m-a trimis direct la Nasul lui Gogol. Mi-a părut imediat rău că nu am luat și Gogol cu mine, ca spre jumătatea cărții să aflu de la narator, profesor de literatură, metamorfozat într-un ditamai sân, că el însuși se înscrie în descendența lui Swift și, în mod special, în cea a lui Gogol (Nasul) și Kafka (Metamorfoza). Însă problema nu stă atât în faptul că volumul mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
O trupă rock americană va cânta fericirea rock and roll antisistem, în timp ce o trupă rock britanică va cânta mai mereu plăcerea minimalistă a băutului cu băieții sau cu fetele. Dar ajunge cu atâta delir. Un puști de 12 ani, Rudy, naratorul în romanul Dick Ochi-de-mort, trage cu o carabină din foișor un singur foc de armă, la întâmplare. Glonțul străpunge o femeie însărcinată. O frază cu rol de predestinare este plasată chiar în introducerea romanului: „Cred că asta este principala mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
negresă este cea care îl învață pe Rudy că oamenii nu se nasc și mor, ci li se „deschide sau închide crăpătura“Ă. Proaspătul condamnat, plin de cerneală, este închis într-o cușcă și vizitat organizat de cetățenii orășelului american. Naratorul (autoăironizează crud condiția scriitorului mânjit de tuș: „L-am menționat mai devreme pe Alexander Woolcott, scriitorul mucalit și mare producător, care fusese odată oaspete la noi acasă. El e cel care a inventat un minunat epitet pentru scriitori: «Nefericiții pătați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
este Serile în cătunul de lângă Dikanka. Tocmai ajuns la Petersburg, fuge înapoi în Malorusia (Ucrainaă, pentru a găsi poveștile, povestirile pe care să le spună la Petersburg. Le găsește, le scrie, redescoperă un întreg amestec de folclor cu muzici, cu naratori, țigani, cazaci, superstiții etc. numai bine de povestit în capitala imperiului țarist, unde prea „mirosea“ a germani și francezi. Practic, Gogol vine cu ceva foarte rusesc, suficient de uitat încât să arate ca nou și foarte bine construit și ambalat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
toate, condiții ale optimizării demersului său comunicativ către interlocutor, care percepe, decodează și interpretează, în principiu, întregul). În comunicarea-teatru1, instanța locutorială este concretizată în fiecare dintre ipostazele implicate de actul artistic, de la dramaturg (autorul inițial al actului comunicativ artistic) sau narator (autorul textului epic aflat la originea unei dramatizări), până la regizor, actor/păpușar, luminist, mașinist, sufleur etc. Fiecare dintre ei comunică, la un moment dat, din ipostaza de locutor, în demersul comunicativ artistic; fiecare contribuie, prin rolul asumat, la realizarea spectacolului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
o activitate în care se îmbină sarcini didactice din domenii diferite de cunoaștere. La clasa a V-a s-a organizat un joc interdisciplinar numit ,,Ghidul și vizitatorii’’. Scenariul acestui joc a fost proiectat ca o povestire în care un narator (conducătorul excursiei profesorul) va relata desfașurarea acțiunii. Elevii vor asculta cu atenție prezentarea naratorului, după care vor fi împărțiți în două grupe: cei cu rol de ghid și cei cu rol de vizitatori. La rândul lor aceștia vor reface traseul
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
clasa a V-a s-a organizat un joc interdisciplinar numit ,,Ghidul și vizitatorii’’. Scenariul acestui joc a fost proiectat ca o povestire în care un narator (conducătorul excursiei profesorul) va relata desfașurarea acțiunii. Elevii vor asculta cu atenție prezentarea naratorului, după care vor fi împărțiți în două grupe: cei cu rol de ghid și cei cu rol de vizitatori. La rândul lor aceștia vor reface traseul, însă de această dată, imaginar. în jocul lor, elevii vor utiliza materialele adunate de către
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
sau mai multor personaje; a unei înlănțuiri de evenimente provocate de o cauză anume, declanșând stări și eventuale schimbări de situație și conducând în cele din urmă la o rezolvare; construcția sub forma schimbului de replici; absența unui povestitor sau narator și prezența unor notații scenice servind drept indicații pentru transpunerea textului în spectacol; împărțirea textului în secvențe specifice : acte, scene. Nu toate textele dramatice întrunesc aceste caracteristici. De exemplu, în monologul dramatic lipsește schimbul de replici, adesea și acțiunea. Cele
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
adevărate drame cosmice. Toată povestea cosmogonică poate fi reluată asemenea unei reprezentări dramatice, ca la teatru, întrucât există protagoniști, actori, intrigă, confruntare, o desfășurare în timp și rezultate evidente ale întregii confruntări. Simplu vorbind, există personaje, motive și acțiuni, încât naratorul poate să spună cine a făcut această lume pământească, cum și cu cine, până în ce punct și de ce anume arată ea astăzi așa cum o vedem noi. Unele motive pe care le întâlnim în narațiunile cosmogonice românești au un caracter mai
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
pagini istorice, cele două romane aduc piesele lipsă ale jocului de puzzle pe care îl propune Moromeții în conturarea imaginii unei familii din Câmpia Dunării, într-un anumit moment istoric. Dacă imaginea familiei ar putea fi lăsată în sarcina unui narator pentru a putea fi bănuită, îmbogățită, înfrumusețată sau sărăcită, față de mersul evenimentelor, autorul ar avea o datorie morală, deoarece aceasta fusese trăită, înregistrată în aspectele ei lăuntrice, iar el trebuia să devină ecoul ei. Ca memorie a istoriei, romanul Delirul
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
rușine: Jandarmi în curtea cuiva nu putea fi ceva de laudă sau de organizare a unei activități: Armonia interior-exterior este surprinsă printr-o descriere a casei și curții casei lui Vasile Boțoghină: Armonia este sugerată și de notația din planul naratorului: „Vasile Boțoghină se însurase din dragoste.” Ca spații reprezentative pentru tipurile de familii, casa și "curtea” devin semnificative și pentru funcțiile pe care acestea le implică: afectivă,cognitivă, istorică și sacrală. Toate sunt încifrate într-un singur simbol, salcâmul, reprezentativ
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
pământești, în clinică, el o visează pe sora Rafaella, călugărița-infirmieră, sub chip de înger. Farmecul neobișnuit al Autobiografiei sale vine dintr-o naivitate programată, datorită căreia țâșnește, firesc, fluxul discursului retrospectiv și care intră în aliaj cu naivitatea reală a naratorului cu suflet de copil. Fraza e cel mai adesea amplă, natural proustiană, uimind meandrele rememorării și înghițind, încăpătoare, divagațiile aluvionare de tot soiul. Din aceste divagații, totdeauna foarte interesante, se vede un lucru surprinzător: cât de ardelean era, în adâncul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
își creează de la primele fraze un orizont de așteptare, care, în ce privește acțiunea, poate fi numit derutarea cronologiei. Fie că avem de-a face cu o narațiune la persoana întâia sau la persoana a treia, istoria alunecă inevitabil către autobiografia personajului narator. În mod repetat, fie că e vorba de Doris Lessing, David Lodge, Martin Amis, istoria recurge la povestirea unei vieți ca tipar de narare. Nu mai multe vieți de importanță egală, ca în arhitectura impresionantă a unui Galsworthy, chiar Dickens
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru sensibilitatea unui lector obosit de mistere, descifrări ingenioase și victorii intelectuale. Ishiguro e un autor hipersensibil. Până și ironicul Barnes are un roman de participare afectivă (Staring at the Sun). Naratorul prin excelență Graham Swift se scufundă din vreme-n vreme în sufletul eroului. E semn că autorii intuiesc că lectura e un proces complex, în care e ca în viață: mai există și clipe de înduioșare. Autorul Desperado e mare
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
autori, și apoi prezentul eroilor lor, este cameleonic. Ei răspund în doi peri că viața nu are răspunsuri, că autorul nu poate afirma. Autorul Desperado ghicește, bâjbâie într-un prezent pe care de fapt îl refuză, fiindcă puterea lui de narator stă în trecut. Eroii lui Galsworthy erau foarte ocupați în prezent, li se întâmpla tot timpul câte ceva. Ei aveau un trecut, dar acesta se modifica în funcție de ce aducea nou fiecare zi. Nici Virginia Woolf, cu toată dorința ei de a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado sunt ființe ale conștientului. Subconștientul care scoate la iveală monștri nu-i interesează pe autorii timpului mai nou. Autorul Desperado scrie rațional, pentru el totul are o explicație clară, nimic nu e confuz. Ceea ce produce totuși confuzie este maniera naratorului, schimonosită, răsucită, zgârcită la vorbă. Pictorul din An Artist of the Floating World, de Ishiguro, gândește clar și e prezentat limpede. Ceea ce ne nedumirește este ordinea în care acesta își amintește și își comentează amintirile. El ajunge abia la sfârșit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Kuroda, pictorul care visa la imperiul japonez. Roata s-a întors, și Kuroda, în mica lui parcelă de prezent real a romanului, se uită în jur nedumerit, nelalocul lui, aparent un bătrânel inofensiv. Dar lectorul știe el ce știe. Naratorul face suma tuturor timpurilor și pronunță un verdict moral. Ishiguro e chiar foarte intransigent când vine vorba de acest verdict: oricât de liberi credem noi că-și lasă el lectorii, în final autorul nu admite altă judecată decât a lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de așteptări, realul "cel mai real", dacă-i putem crede pe autorii Desperado. În condițiile în care autorul e enigmatic și orice explicație vine din trecut, eroul ne apare neputincios, până la limita cu absurdul. Memoria eroului se află în puterea naratorului, care o transmite direct lectorului. Eroul poate cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi înțeleasă. Ackroyd (ca și ceilalți autori Desperado) se despart de Eliot, convinși fiind că, fără înțelegere, sentimentul e irosit. Confortul lectorului nu poate lipsi; în absența lui, opera moare. Mecanismele eroului Desperado Personajul Desperado atârnă de fiecare cuvânt al naratorului, mai ales de cuvintele aparent fără nicio însemnătate. Fluxul conștiinței se sprijinea pe cuvântul recurent, pe cuvântul-monadă, cuvânt ce se încărca de profunzime psihologică. Autorii Desperado aleg cuvântul banal. E mai greu pentru lectură să detecteze sensul, pentru că stilul Desperado
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sfielii. Autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin Amis (mai puțin John Fowles și Peter Ackroyd), înclină spre extrovertire și chiar exhibiționism. Ei folosesc Fluxul conștiinței, dar în egală măsură recurg la naratorul omniscient, amestecă interioritatea cu suspansul dezlănțuit. Istoria, povestirea se întoarce. Doris Lessing, de pildă (The Golden Notebook, Under My Skin, Walking in the Shade, The Memoirs of a Survivor), pune toate cărțile pe masă. Ea nu ascunde nimic, eroii sunt
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trebuie să comparați cele două realități, cea cronologică și cea mimată de roman (cronologia inversă). Cititorul știe precis că evreii au trecut de la viață la moarte și n-a mai urmat nimic: învierea e un șiretlic narativ, o ironie amară. Naratorul vrea să vorbească într-un fel numai al lui despre cruzimea Holocaustului și descrie comic tragedia, răsturnată, pentru a părea bunătate. Because I am a healer, everything I do heals (Fiindcă știu să vindec, tot ce fac eu vindecă) e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
final el e din nou bebeluș, vine momentul nașterii lui și atunci ne despărțim. Povestea s-a încheiat. Esențialul nu este nevoia noastră de amănunte familiarizante. Suspansul este cel care ne menține interesul treaz. Amis descrie o realitate exasperantă. Poziția naratorului este amorală: a fost vorba de o misiune umanitară. Evreilor li s-a redat demnitatea și viața. Dacă Amis ar fi afirmat că Holocaustul a fost o crimă cumplită, efectul ar fi fost mult mai mic. A ales să șocheze
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
discuție despre distopie și reprezintă spațiul mental negativ ideal, care corespunde perfect dispoziției distopice de început de mileniu trei. Revenirea la o istorie coerentă, cu un oarecare suspans, se desparte net de James Joyce și Virginia Woolf. Huxley e un narator iscusit, ale cărui povestiri sunt însă împiedicate de viziunea lui ironică asupra personajelor și poveștilor lor. Huxley n-ar fi fost în stare pentru nimic în lume să se scufunde în lirism pentru a da la o parte incidentul, acțiunea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca un balaur, trup fără sfârșit, purtat de ființele ascunse sub masca hieratică. Stilul este încântător: fraze lungi, cu o logică perfectă, oarecum întortocheate pe alocuri, adaptate la Fluxul conștiinței povestitorului. Povestitorul este bineînțeles Ono. El este în același timp narator și personaj observat cu detașare. Când își amintește lucruri din trecut, devine mască fixă. Prezentul amuțește și ni se oferă o retrăire pe care Ono ar vrea s-o acceptăm fără să cârtim, dar o relectură a romanului ne arată
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
justifice acțiunile, deși el știe foarte bine că nu are justificări fiindcă istoria l-a trădat. Suntem copleșiți de iritarea lui crescândă. Simțim că așteaptă să ne declarăm de partea lui, însă ne trezim stârniți să-l dezaprobăm cu furie. Naratorul cărții e condamnat la ironie ironia lectorului, ironia romancierului, ironie tipică pentru orice Desperado contemporan. Frazele lungi și ample dezvăluie simțul excepțional pentru atmosferă al lui Ishiguro, priceperea lui tipic japoneză de a surprinde fixitatea frumosului. Lumea plutitoare e de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]