KorAP: Find »[drukola/base=negru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...257 258 259 ...2423 >

60,569 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

Întâlnind fata, care îl plăcu și ea, îi puse pe deget inelul de logodnă și rugând lupul să-i facă și lui un inel la fel, își puse și sieși semnul sfânt. Încât cei doi fură binecuvântați și de lupul negru. Nuci nu terminară bine micuța ceremonie, că un balaur intră pe geam, fură fata și nevăzut se făcu. Prințul se chinui foarte tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
pletele îmbibate cu apă. Trebuie să fugi cu o viteză cât mai mare, și să prinzi doar sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
din gură Stânjeni, incomod, A incomoda Clipă de plăcere Chiar te rog Prețios My lord se uita la lună. Aceasta era acoperită de un nor de ceață și lumina difuză avea formă de inimă. Treceau din când în când inele negre de logodnă ca ale lui Saturn, bijuteria noastră. Și luna era aproape de strada luminată și copacii înverziți. Munții crestați și cu zăpadă pe vârfuri sunt voinici și mulți; unul lângă altul șed și cerul le este gri luminos. Munții și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Și luna era aproape de strada luminată și copacii înverziți. Munții crestați și cu zăpadă pe vârfuri sunt voinici și mulți; unul lângă altul șed și cerul le este gri luminos. Munții și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe" în zorii zilei se bea cafea, și ei au în meniu tot felul de cafele. În miezul zilei locul se înviorează, puteam servi prânzul de afaceri și ne putem înviora după muncă, pregătii pentru muncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și noaptea. Pe cerul înstelat și pe străzile din city-ul intens luminat se văd fotoni mici radiind strânși. Și stelele se plimbă unele pe lângă celelalte. Sorii privesc cerul. Spiralate galaxii se întretăiau. Calea Lactee dispare într-un roi de sori. Stele negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil. Lucia privește cerul. Când toate se vor fi evaporat, numai Lucia va rămâne, contemplând întunericul și văzând parada culorilor, infinitele transformări pe fondul luminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil. Lucia privește cerul. Când toate se vor fi evaporat, numai Lucia va rămâne, contemplând întunericul și văzând parada culorilor, infinitele transformări pe fondul luminat negru. Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia. E firesc să vrei Indesit; lux Viteză. Viteza. Din ce în ce mai repede. Peisaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
să fi fost într-adevăr o stea căzătoare și dorința mea să nu se fi irosit. Peisajul părea ca fiind și o carte pe paginile căreia nu se vedea decât o margine între un negru mai puțin și mai tare negru. Citeai ce doreai. Am urmărit steaua în chip hipnotic față în față cu ea până când mi-am dat seama că erau mai multe, și atunci mi-a părut rău pentru cele pe care le-am lăsat în urmă și pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
urmă și pentru că, la un moment dat, s-au terminat. Abia așteptam pâlcurile de lumină de la sătulețele care nu apucau să se vadă din tren. Astfel, din loc în loc, tot drumul era luminat. Câteodată geamul era un tablou. Se vedea negru pământul cu arbuștii săi, cerul puțin mai deschis la culoare, și în stânga, cum mergeam înapoi se vedeau acele lumini în tot felul de forme și culori. To take pleasure în a vedea totul diferit, în funcție de partea de tren în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
noi să salvăm lumea. Noi, care avem potențialul foarte ridicat din punct de vedere turistic, economic, peisaje de o finețe neînchipuită, eleganța și politețea occidentală, și ca să nu mai zicem de stilul nostru impecabil (Timișoara, Cluj). Poienița Brașov, cu Biserica Neagră și Palatul Ecaterinei, hotelurile de lux foarte interesante caracterizează vacanța impecabilă. Iar Caragiale cu a sa "O scrisoare pierdută" a imortalizat vivacitatea noastră. Știm care este diferența între o persoană rea-crudă, și un ins rău mojic, dezagreabil. Copii. Copii distante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
simbol al luxului luminează peisajul Iașului. Centrul cultural francez e și el o bijuterie. Iașul, orașul celor 7 coline Pisicul, slab și ciufulit, stătea chinuit, supărat, uitat de lume, înghesuit pe labele din față. Mă face să plâng. Pisicul este negru cu pete mai maro, două îi sunt chiar pe spate. Bunicul meu are doi ochi de un bleu deschis, puțin tulburi, ce te amețesc, sunt de toată frumusețea și mici, de o frumusețe unică. Îl iubesc cu toată ființa mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un costum, nou, verde închis, evidențiindu-i și lui ochii verzi, unici, limpezi. Pantofii negri erau lăcuiți impecabil. Și în acea serată Angi îmi ceru mâna rostind: Să mergem, chérie. Cu plăcere, cavalere. Oh, tată, îi spusei după ce intrarăm în mașină, ce fericire că te-ai întors. Îmi lăsai capul pe umărul lui, cu duioșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mâna spre el. Da. Știi bine că voi fi lângă tine de câte ori vei avea nevoie de mine. Știam acest lucru. Apoi ne atingeam și pentru o clipă uitam cine eram și dansam melodia ce o vroiam, pe care o scriam negru pe negrul cerului. Și acel tip de întâlnire se transformă într-un ritual secret al nostru, să ne prefacem că după ce intram în casă și ne mai îmbrățișam o dată în hol adormeam bine. Adevărul e că, deși după întâlnire visam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
roșii și albi, în acea dimineață de duminică Soarele strălucea mai puternic ca niciodată, razele lui fierbinți erau în același timp fermecătoare. Noi ne zâmbeam neîncetat. Nu mai conteneam să ne privim, să ne iubim! El era într-un costum negru, eu fiind îmbrăcată într-o rochie frumoasă cum nu mai văzusem. Verighetele din aur fură simbolul iubirii noastre, iar noi plecaserăm departe, undeva unde nu existau probleme și nici griji. Plecaserăm în propriul nostru paradis, unde el să fie Soare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
se apropiară oameni. Doi. Blânzi. Era la răcoare, la umbra unui copac. Simțea rouă rece. Fata era suplă, cu pielea albă, părul blond revărsat des în bucle mari până la genunchi. O Evă. El era mai înalt, bine făcut, cu părul negru și o virilitate remarcabilă. El era Adam. Iar el, îmbrăcat, nu nud ca ei, era Șarpele. Eu sunt Atlant, spuse el. Iar eu Eda, spuse ea. Eu, murmură, eu sunt, eu sunt..., și căzu la loc. Unde se trezi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Totuși, deși la despărțire își dădură mâna, amândoi mințiră în privința destinației. Nemuritorul 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City-ul. Superb. Superbă era și noaptea respectivă. Însă rupsei magia și plecai spre casă, pe jos. Mă numesc Anca Negru. Într-o noapte, plecai fiind tristă pe viață (citisem și împărtășisem o poveste din "Aventura IV" scrisă de Purcaru Anca). Din multe posibilități, și una ideală (cea a visului meu, ce nu se va întâmpla în realitate) nu rămăsesem cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
acest oraș, cu întreaga Americă: acțiune, thriller-uri, polițiste. Am dorit civilizația aceea. Și acum eram la o petrecere, ceva șic de după serviciu pentru a-l serba pe un coleg. Vântul îmi adia prin păr. Mă chema. Mă numesc Anca Negru și în această noapte eram tristă pe viață. Pentru că nimic nu era ideal, pentru că nu exista ce căutam. Și pentru că nu exista, se părea, nimic la fel de bun. Plecai de la petrecere, coborâi cu liftul și vroiam să colind fără direcții străzile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
o clipă nu-l recunosc, îl văzui pentru prima dată și îmi plăcu ce vedeam. Pentru ca în clipa următoare să simt că îl cunosc prea bine, că-l recunosc de peste tot. Un alt amănunt ciudat era că îl cheamă Vlad Negru. În mijlocul tuturor, în centrul atenției, întrebă:  Pot să dansez cu sărbătorita? Zâmbii. Nu prea aveam de ales știa și el. Mă străduii să-mi păstrez mintea limpede. Chiar când crezui că reușisem, îl observă mai bine. Îmi șopti ceva:  E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
dar greoaie, acoperindu-le în întregime:  Eu îmi voi lua rochia albă, și peste ea cea galbenă din aur. Le voi acoperi cu cea groasă, roșie ca focul. Eu îmi voi acoperi rochia roșie cu steluțe de rubin cu stofa neagră ca noaptea) una peste alta, una mai frumoasă ca alta; în interiorul meu lucrurile trebuie, pot și vor rămâne neschimbate. Sunt ca piatra ce ascute săbiile. De neschimbat. Privesc orașul spre dimineață. Dulceața dispare. Vin zorii reci și luminoși, dimineața din ce în ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
existenței. E el. Singur pururi, așa cum trebuie și nu mai poate fi Dar el e trist? Poate că e fericit în nefericirea lui. E învingător, orice s-ar întâmpla, și doar asta contează. Își pune sabia în teacă, sub pardesiul negru. La picioarele sale stă mortul. De fapt, cine e cel ce zace decapitat? Prietenul lui? Acum el se duce glorios spre eterna sa și tristă peregrinare. Aerul năclăit de ceață și pustiu persistă în jurul său în timp ce el trecea prin cartierele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
duș, bideu,. chiuvetă, rafturi și chiar o mașină de spălat, o bucătărie cu colfar, masă, rafturi, aragaz, frigider. Chiar și holul era cu gust ornat, cuprindea o canapea extensibilă, o măsuță elegantă. Ajuns în dormitor, fără haina sa lungă și neagră, se dezbrăcă de costumul său bleu și îmbrăcă pantaloni scurți și tricoul său preferat. Se pregătea să asculte știrile și auzi soneria. Primul reflex fu să ridice receptorul de la telefon, dar își dădu seama că era ușa. La unu noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
răsputeri să își exteriorizeze sentimentele cele mai intime, vizionare: trăsăturile fizice exprimă omul în concordanță cu totul său. Există o armonie, un ritm pe care lucrurile-l imprimă. Voi urma legea nou descoperită, dar fără să exagerez. Port o rochie neagră, scurtă, cu bretele, două sandale joase din lac, machiajul discret, cu creion negru, fard roșu și ruj corai, părul împletit spic. Nu vreau să mă întorc acasă, prea multe probleme. Ai nevoie de mine? mi-am întrebat soțul. Căci dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
în concordanță cu totul său. Există o armonie, un ritm pe care lucrurile-l imprimă. Voi urma legea nou descoperită, dar fără să exagerez. Port o rochie neagră, scurtă, cu bretele, două sandale joase din lac, machiajul discret, cu creion negru, fard roșu și ruj corai, părul împletit spic. Nu vreau să mă întorc acasă, prea multe probleme. Ai nevoie de mine? mi-am întrebat soțul. Căci dacă ai, să știi că sunt acolo imediat(întotdeauna sunt devotată principiilor mele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
sentimente, indiferent ce. Senzația că-l cunosc. Scoate cătușe, eu opun rezistență, foarte scurtă și inutilă. Numai bine trenul se oprește și coboram. Pe trotuar profit de o mică mulțime și vreau să fug, însă imediat (mă lovește) se face negru. In mașină sunt legată de portiere. Mă apucă îndată cu năbădăi. Ia prostiile astea de pe mâna mea. Nu prea cred. Pauză. Mă frământ. Promit să nu mă port aiurea. Sigur?! Sigur. Fie. Suntem în câmp. Cred că au trecut vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
De la sate" de la Fără Zahăr. Și ne luptăm pe viață. Pun tot ce am pentru a supraviețui. Însă se pare că el poate ceva mai mult, căci îmi prinde mâinile deasupra capului. Nu vreau să mor, așa că țip. Pe fundalul negru cu fulgere, pe melodia cerului străfulgerat, el spune: Și cine crezi că te va ajuta? La care au mă liniștesc, căci de m-ar fi vrut moartă nu ar fi ezitat atât. Și zâmbetul său deloc malițios mă lămurește. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
multicolore, fluturi ce se învârt fără a pleca nicăieri, albinuțe și furnicuțe harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni nu vrea să plece. Ici și colo zburdă dalmațieni și căprioare sprintene. Doi cerbi se înfruntă. E city-ul mare și frumos, cu blocuri imense, cu civilizația anului 2004: electrocasnice, automobile, imense biblioteci, birouri elegante, universități dotate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]