KorAP: Find »[drukola/base=nene & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...257 258 259 ...278 >

6,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

Au cumpărat bere, în vreme ce doamnele au trimis niște sărățele și alte nimicuri de pierdut vremea bărbătește. Ca mare confident al lui nea Onuț, nu se putea să nu particip la acest eveniment. Mi-am adus aminte că-l întrebasem pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că poposise un pic la mititica. Am aruncat orgoliul meu de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ei țin așa de mult la mine, încât, atunci când li se face dor, vin și mă iau de acasă, chiar cu mașina lor, la ceas de noapte, în pijamale, cum s-a întâmplat și ultima oară... Și ce faci acolo, nea Onuț?... A, mai nimic. Mă odihnesc, petrec mult timp în sala lor de fitness unde, din cauza neîndemânării, mă mai lovesc de fiarele alea de-acolo, dar cel mai mult stăm de vorbă ore și ore întregi uneori. Eu zic una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
stea cu mine la sfat nopți întregi, fără ca eu să pun geană peste geană. Într-un rând, fiindcă obosisem de-atâta vorbit, le-am arătat jucăria și am încheiat discuția, după o nouă rundă voioasă de fitness... Am insistat ca nea Onuț să-mi arate și mie jucăria aceea, dar mi-a zis că nu se cade, pentru că e o jucărie specială, secretul acelui cerc de prieteni, iar când e vorba despre respectul pentru prieteni el este foarte devotat. Vă imaginați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
compus, cât ai zice pește, o capodoperă de poezioară. Cu vioara pe care mi-o făcuse Nineta cadou am reușit să îngân câteva acorduri care au așezat poezeaua pe un portativ de toată frumusețea. Refrenul era partea forte a melodiei: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica, / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." Când nea Onuț a sosit în mijlocul tablagiilor, la ceas frumos de seară, în celebrii lui papuci de lemn, clipa a fost emoționantă. Atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
reușit să îngân câteva acorduri care au așezat poezeaua pe un portativ de toată frumusețea. Refrenul era partea forte a melodiei: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica, / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." Când nea Onuț a sosit în mijlocul tablagiilor, la ceas frumos de seară, în celebrii lui papuci de lemn, clipa a fost emoționantă. Atunci când au dat tablagiii cioc, cioc, pentru a goli primele sticle de bere, cei de pe la ferestrele apartamentelor, care nu erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
vreau și gurist! Gurist de refren, mânca-ți-aș scripca să ți-o mănânc!" Sunt momente în viață când o ființă specială ca mine nu se lasă rugată prea mult. Am cântat refrenul și am cucerit definitiv inimile cartierului. Numai nea Onuț, modest cum era, părea puțin îngândurat. Avea aerul unuia care spunea că nu prea merita să-i facem o așa primire, la o întoarcere banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-i facem o așa primire, la o întoarcere banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu mare ecou spectacolul pregătit de tablagii, cu participarea extraordinară a grupului meu vocal. Până și sectoristul, un nene care-și stăpânea greu burta, folosind o curea voinicoasă, și-a lăsat toate treburile baltă și a venit în zonă, cum spunea el, cu limbajul minunat de serviciu pe care-l avea în dotare. Chiar mă bucuram, mă umflam de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
și interesul oficialităților, cum mi-a spus apoi Nineta, remarcă pe care am considerat-o ca fiind o apreciere pe cinste a talentului meu de solist vocal, instrumentist, compozitor și dirijor. Dar credeți că s-au oprit laudele aici? Un nene a venit, a doua zi, și i-a adus tatei un plic special. Când a deschis epistola, tata s-a încruntat și a aruncat către mine niște priviri de parcă... Oricum, erau niște priviri pe care nu le mai văzusem, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
sugera, încât îmi venea să mă ridic în picioare de la niște "oficiali" au primit un premiu special pentru prestația ta artistică. Au fost impresionați nu numai de talentul muzical, ci și de chemarea voastră spre poezie, pentru că versuri ca astea "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica, / Într-o noapte, la taifas,/ Fiind în pană de glas..." te asigur, n-o să mai auzi în veacul vecilor prin fața blocurilor sau... De ce nu și-a exprimat scumpul tău tătic bucuria față de acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pe tine; asta e. Ca fiu, cred că te doare atitudinea lui, dar trebuie înțeles, pentru că el, deși ar fi vrut, n-a fost premiat niciodată..." E de înțeles că mult timp nu l-am iertat pe tata pentru asta. Nea Onuț mi-a spus mai apoi că pe el l-au chemat "oficialii" la sediul lor și i-au înmânat un premiu special, felicitându-l pentru că a fost "motiv de inspirație" am ținut minte toată viața expresia asta, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
că el, și numai el, crease poezeaua și melodia, iar noi, mucimea cartierului, n-am făcut decât s-o zdrăngănim, s-o îngânăm la fereastra locatarilor. Sincer, neîncrederea inițială a oficialilor care mă premiaseră m-a rănit mult. Noroc de nea Onuț care, bucurându-se de toată încrederea și stima lor, i-a convins că eu și numai eu un talent care se naște rar, foarte rar, am fost creatorul. Și vecinul acela de la fereastra apartamentului de la etajul întâi, care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
primesc măcar un premiu pentru merite artistice de excepție, căci, altfel, pentru mine era clar că alte orizonturi de felicitare nu se întrezăreau. Ca argument, am prezentat doamnei și colegilor, în variantă muzicală vocală, refrenul acela care stârnise atâtea aplauze: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." De emoție artistică, toți colegii au amuțit, în vreme ce doamna pur și simplu a rămas împietrită de uimire. Am trăit o mare satisfacție. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-te-ar să te strângă Cel de Sus de pe pământ!" Când a sosit clipa ca Vasile Potop să dea ortul popii, bineînțeles că am fost și eu la înmormântare, pentru că așa e frumos și civilizat, mi-a explicat mama, că nenea Vasile Potop a fost un vecin bun, săritor și civilizat, că era singurul vecin care spunea, din inimă, și săru' mâna la doamne, și, cu siguranță, pentru a răsplăti toate acestea, și eu mă voi comporta evlavios, mergând în urma carului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
cu de toate și ne luminai sufletul, ne aduceai bucuria vieții în casă, Vasile, Vasile..." La atâta durere și revărsare de laude, să mă ierte Dumnezeu, dar iar am căzut în păcatul de a nu crede că mortul este chiar nea Vasile Potop, omul caracterizat altfel, de la fereastră, de madam Potop. Atunci m-am apropiat și mai mult de sicriu. Surpriză: era chiar el. Parcă-l și vedeam cum voia să cucerească scările de la intrarea în bloc. Omule, mi-am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
un carton, niște cuvinte foarte curioase: "Latră numai la fete mari". M-a mai rugat ca a doua zi, la prima oră, să-i aduc "opera". Zis și făcut. Am mobilizat toate culorile, acuarelele și penelurile, știut fiind faptul că nea Toni era șeful portarului, omul care, dacă nu voia, nu închidea niciun ochi la desele mele întârzieri de la ore. Ființă cu gust artistic, nea Toni a admirat mult lucrarea și a așezat-o iute și discret lângă javra școlii, Loly

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
aduc "opera". Zis și făcut. Am mobilizat toate culorile, acuarelele și penelurile, știut fiind faptul că nea Toni era șeful portarului, omul care, dacă nu voia, nu închidea niciun ochi la desele mele întârzieri de la ore. Ființă cu gust artistic, nea Toni a admirat mult lucrarea și a așezat-o iute și discret lângă javra școlii, Loly, care-și făcea veacul chiar pe treptele de la intrarea profesorilor. M-a luat repede de mânecă și m-a invitat să observ, din ghereta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pași către mine, îmi așază mâna pe creștet și... Cred, spun eu pe nerăsuflate, gândindu-mă că în curând voi arăta ca Vasile Fotea, vecinul nostru care a lucrat în mină și și-a uitat părul pe-acolo, cred că nea Toni știe... Ahaaaaa! jubilează directorul. Bănuiam eu că nu-i străină canalia de măgăria asta... Începe să fie aglomerație. Intră nea Toni. Are o figură de nedumerit de serviciu... Cum e, tovarășe Toni, cu javra Loly?... Bine, tovarășe director, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ca Vasile Fotea, vecinul nostru care a lucrat în mină și și-a uitat părul pe-acolo, cred că nea Toni știe... Ahaaaaa! jubilează directorul. Bănuiam eu că nu-i străină canalia de măgăria asta... Începe să fie aglomerație. Intră nea Toni. Are o figură de nedumerit de serviciu... Cum e, tovarășe Toni, cu javra Loly?... Bine, tovarășe director, își face veacul pe-aici. Numai moartea o s-o urnească din loc... Alt subtil. Numai eu sunt prostul lumii... Bine, zice directorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Alt subtil. Numai eu sunt prostul lumii... Bine, zice directorul, hai să nu mai ocolim povestea. Z spune că doar tu știi ce înseamnă fată mare... Tony afișează iar moaca de mare nedumerit... Spune mă, nu mi-ai zis că nea Toni știe ce este fata mare?... Timid, cu ochii la Tony: Da, am zis"... De ce-ai zis, mă?... Mâna aceea prietenoasă era așezată deja pe creștet. Trebuia să mărturisesc repede, dacă nu voiam să ajung ca Vasile Fotea... Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ochii la Tony: Da, am zis"... De ce-ai zis, mă?... Mâna aceea prietenoasă era așezată deja pe creștet. Trebuia să mărturisesc repede, dacă nu voiam să ajung ca Vasile Fotea... Pentru că, zic eu pe nerăsuflate, toți copiii spun că nea Tony este cel mai deștept din școală. Nu se poate să n-o știe și pe asta... Tony, care arăta ca și cum se aștepta să-l măture uraganul Donna, cu doi de n, a respirat lung, așa cum făceam noi la ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
știu de ce, al "virtuții, vigorii și responsabilității", după cum aveam să pricep mult mai târziu. Pe unchiul Grătărel l-am cunoscut într-o postură puțin obișnuită: era îmbrăcat în niște haine cu dungi, dintre acelea pe care le purta, zâmbind, și nea Onuț. Numai că unchiul era străjuit și de doi milițieni grijulii, care-l ajutau să treacă prin aglomerația de panaramă a unei clădiri foarte mari. Chiar i-am apreciat pe milițienii aceia care-i acordau, dezinteresați, atâta atenție. Mama m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Mama m-a așezat, în holul acelei clădiri, pe o bancă mare de tot, și mi-a spus că trebuie să nu mă mișc mult timp de acolo, pentru că nu-i poate lăsa doar pe milițieni să aibă grijă de nea Grătărel, întrucât, oricât de omenoși ar fi ei, nu pot avea grijă de el, așa cum ar avea ea, sora lui. Normal că n-am putut sta mult pe banca aceea, gândindu-mă că poate mama are nevoie de ajutor, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
foarte buni, se legaseră unul de altul, tot cu niște cătușe, și eu abia așteptam să ajung acasă, ca să le arat băieților mei din cartier acest joc nou. Și când m-am strecurat pe ușa pe care intrase mama, după nea Grătărel și milițieni, am văzut, mai mult printre picioarele oamenilor, niște domni cu halate negre și papioane mari și albe de tot, care învârteau niște cărțoaie mai mari decât al Ninetei. Pentru că în sală era gălăgie, cam ca la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
halatiștii de la masă a luat un ciocan și l-a izbit de câteva ori de masă, așa cum izbea educatoarea noastră cu nuiaua, de s-a făcut o liniște de auzit musca. Și tot cu ochii roată l-am zărit pe nea Grătărel, tot lângă cei doi milițieni care-l protejau într-un fel de țarc în care stăteau numai ei trei, ca niște belferi, în timp ce în sală lumea era înghesuită ca la balamuc. Nu m-am înșelat: nea Grătărel era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
am zărit pe nea Grătărel, tot lângă cei doi milițieni care-l protejau într-un fel de țarc în care stăteau numai ei trei, ca niște belferi, în timp ce în sală lumea era înghesuită ca la balamuc. Nu m-am înșelat: nea Grătărel era un om foarte important, nu numai pentru că toată lumea se uita la el, dar și pentru faptul că halatiștii cu papion numai cu el voiau să vorbească... E adevărat, zice halatistul din mijloc, e adevărat că i-ai dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]