7,150 matches
-
ale recentei cărți a scriitorului Dan Lungu. Sunt până la urmă oameni simpli, cu origini țărănești, formând o primă generație, care a părăsit satele natale și a văzut în oraș posibilitatea unui trai decent. O generație dezrădăcinată, ce a rămas cu nostalgia satului, un spațiu aproape idilic, asociat cu vârsta frumoasă a copilăriei. Numai că bunăstarea, promisă de partid muncitorilor, care trebuia să facă uitată viața simplă de la țară, a fost una dintre cele mai insațioase minciuni. Condițiile de trai oferite „oamenilor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
liber revanșarzilor vest germmani care mențin în Berlin Occidental un centru de spionaj și provocatori împotriva RDG”. Spre deosebire de procesele-verbale, care le consemnează, martorii intervievați trec în plan secund aceste secvențe, momente „înălțătoare”, care, probabil unora, le mai provoaca și astăzi nostalgii. Calitatea de membru de partid devenise o condiție sine-qua-non pentru a obține mici beneficii, care în epocă se puteau numi ușor „delicii ale supraviețuirii”. Pentru cei tineri putea însemna un acoperiș deasupra capului sau un apartament mai confortabil; pentru alții
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
duceam la Crăciun, acolo. Probabil că era cineva care supraveghea, dar n-am fost niciodată întrebat, n-am fost niciodată oprit să nu merg acolo [la biserică - n. ns., S. P.]”. În cazul celor oficiale, martorii își amintesc, unii cu nostalgie, de defilările prilejuite de diverse ocazii - 1 mai, 23 august, sunt invocate cel mai des - care deveneau un mediu ideal de socializare. Celelalte s-au uitat - 26 ianuarie, 8 mai, 7 noiembrie - ori și-au pierdut semnificația. Au rămas doar
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
devine mai clară: „clasa burghezo-moșierească”) erau cei care beneficiau de stațiunile balneo-climaterice, iată că, în prezent, cei mulți, care muncesc, se pot bucura în liniște de odihna binemeritată, la prețuri decente. Relatările martorilor confirmă această stare de fapt, nu fără nostalgie. Situația se schimba însă atunci când angajații ocupau funcții de conducere în uzină. Concediile se acordau mai greu și nu întotdeauna integral. am ajuns la concediu, eu până îmi luam un concediu, trecea păru' prin căciulă. Tot la fel le spuneam
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
uitam la umbrele de pe tavanul de gips alb. Mi-am amintit de un moment petrecut cu mult timp În urmă, cînd stăteam Întins În pat lîngă mama, uitîndu-mă la luminile străzii, care traversau tavanul și coborau pe pereți. Am simțit nostalgia pătrunzătoare a șuieratului trenurilor, a muzicii de pian de pe o stradă-n oraș, a frunzelor arse. O stare temperată de rău dată de lipsa drogului Îmi aducea-n minte magia copilăriei. „Nu dă greș niciodată”, m-am gîndit. „Exact ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și cuțitul, trebuie să fii atent să nu-ți tai degetele. În timp ce unii se cred puternici, alții chiar sunt. Adunate și risipite * Toate cuvintele au cel puțin un înțeles; depinde de cine le rostește și de cine le aude. * Avem nostalgia ruralului, dar preferăm confortul urban. * La căldura caloriferului, scriem poeme despre soba cu lemne. Unii tună și fulgeră din senin. * Afirmațiile politicienilor sunt metafore din care lipsește esențialul: adevărul. * Crede după ce ai cercetat. * Dacă ți s-a tras o palmă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
suprem al Iașului de atunci, sau rătăceam pe ulițele ieșene atât de poetice (dar ce nu era poetic la Iași, în acea vreme... și sărăcia era poetică) și rătăceam pe aceste ulițe până târziu, privind la stelele nopții. Învingea, desigur, nostalgia și activitatea didactică se destrăma văzând cu ochii spre disperarea lui Teodorovici, când se lovea cu pumnii în cap "ad litteram". Atunci a avut o idee extraordinară prin simplitatea ei. Ne-a invitat pe câțiva la o plimbare, în locul eternelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de a răsfoi, după douăzeci de ani, Symposionul, dânsul, autorul zilelor Symposionului, om de o controlată măsură a vorbelor, mi-a spus: Da, a fost o bucată frumoasă de viață". Da. Așa ar trebui să păstrăm în minte, nu cu nostalgia unei fugace tinereți, ci cu satisfacția de a fi avut, aici, la Facultatea de Medicină, între 1969 și 1972, cea mai interesantă, cea mai frumos alcătuită și cea mai curajoasă revistă studențească dintre cele care apăreau în mediul academic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
franceză din 1494, unele chiar sângeroase, totuși, în ansamblu s-a reușit menținerea unui echilibru diplomatic, armatele străine fiind ținute la distanță, iar Peninsula a atins un nivel remarcabil de prosperitate. În Principele, Machiavelli își amintește de această perioadă cu nostalgie (vezi capitolul 11). Situația în Italia s-a schimbat dramatic în 1494, cănd regele Charles VIII al Franței a trecut Alpii cu armata pentru a pretinde regatul Neapolelui. Deși Charles a fost nevoit să se retragă în Franța în 1495
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
La Eminescu spune Paul Iruc constatăm o tensiune a visării limbii originare, o căutare a unui nou orfism, de unde, frecvent, o hermetizare a limbajului". Eminescu a fost nevoit să trăiască imaginarul și "privindu-se mereu într-o oglindă orfică, are nostalgia armoniei primordiale". În analiza poemului Povestea magului călător în stele, criticul constată nostalgia trăirii logosului, tinzând a fi un "interpret al semnelor din Cartea lumii". Vorbind apoi de scriitura tragică, constată că și la Eminescu, precum la Rimbaud, "rătăcirea existențială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
căutare a unui nou orfism, de unde, frecvent, o hermetizare a limbajului". Eminescu a fost nevoit să trăiască imaginarul și "privindu-se mereu într-o oglindă orfică, are nostalgia armoniei primordiale". În analiza poemului Povestea magului călător în stele, criticul constată nostalgia trăirii logosului, tinzând a fi un "interpret al semnelor din Cartea lumii". Vorbind apoi de scriitura tragică, constată că și la Eminescu, precum la Rimbaud, "rătăcirea existențială este o rătăcire a scriiturii". În Glossă, Paul Iruc vede "crearea unei poezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
metafizica negației absolute". Un al patrulea mit este cel "erotic", cel din "micile poeme bucolice" dar și din "poezia filosofică" a Luceafărului. Expresia lui este variată, într-un loc "sugerează voluptatea adormirii", în altul "melancolia incompatibilității dintre bărbat și femeie, nostalgia neîmplinirii, chinul dulce, oximoronic". Mitul "oniric" stă la baza unor poeme și proze ce "imaginează lumile posibile, spațiile cosmice, tărâmurile în care stăpânește o altă ordine și crește o altă floră", totul într-o existență paradisiacă, scăpată din rosturile mașinăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Modernizare și ecologie Homo sum și, ca orice om, eufemistic vorbind, sunt nevoit să mă debarasez de reziduuri. Lucru nu prea comod În satul meu basarabean. Micul disconfort m’a pus pe gânduri: ce-aș face eu dacă aș ceda nostalgiei și m’aș Întoarce, cândva, acasă, după o viață petrecută În mediul urban? Bruma de cult al locurilor În care s’a născut neamul meu ce mi-a rămas, spune: În nici un caz o țeavă din casă și până În Prutul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să-i spunem de pildă naturism, nu căutăm decât primordiala negentropie, renunțând la entropicul cotidian. Renunțare scurtă de altfel, căci adaptați vrând-nevrând stadiului entropic actual, nu putem rezista prea mult În negentropie; ne tragem totuși seva din actualitate. Că acea nostalgie a primordialului, căreia Îi plătim tributul estival, ne conduce de fapt În altă parte, spre evoluție și schimbare, e o altă poveste, căreia Îi dedic tableta de astăzi. Împotrivirea nostalgică e de fapt o zbatere În mlaștină, care ne trage
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe un alt plan, cercul devenind o spirală. Intervine astfel schimbarea, adică evoluția, căci spre deosebire de cerc, pe care nu se pot defini două puncte, două stări, distincte, pe spirală se poate, fie și numai distingând două spire succesive. Altfel spus, nostalgia primordialului devine forța motoare a schimbării, evoluției. Departe de a rămâne un simbol al restaurării, Ouroboros devine unul al evoluției. Să mergem mai departe. A doua tentativă de atingere a primordialului, a doua spiră adică, se află În același plan
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar justificată dacă ne gândim că spirala e atât de frecventă pe oalele românești, ca și pe acelea dacice și, mai În adândul istoriei, pe ceramica de Cucuteni... Dar concluzia e clară: nimic nu e Întâmplător În natură. Chiar și nostalgia primordialului, care În oricare etapă ulterioară nu-l mai poate reconstitui, ci doar să-i mărească ritmul schimbării. Și, pentru ca schimbarea să fie evoluție, trebuie să fim Înțelepți, adică să ne “jucăm” cu modele, iar nu cu natura. “Radiosfera”, 2
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
evoluția să fie mai rapidă, ca fiind caracteristică unui sistem nou, pentru ca ulterior să scadă, ca pentru un sistem Îmbătrânit; e clar: acea suprafață e un ovoid cu vârful În jos. Din care Ouroboros va putea totuși evada, uitând de nostalgia Înhățării cozii, renăscând ca altceva, Într’un salt calitativ. Un alt “ou” va Începe să se dezvolte. Evoluția va continua, caracterizând ca o globalitate șirul fără de sfârșit al salturilor calitative. A pune ouăle pe ață ca mărgelele... un punct, evident
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
totul se aude și nu totul emis rămâne În memorie. Și atunci, pentru a rămâne atâta cât e necesar, eu trebuie să-mi amplific toate trăirile ce stau la baza a ceea ce domniile voastre ascultați. Oricum, amplificată sau nu, neliniștea sau nostalgia pe care toamna ne-o transmite ne Împinge În natură, unde căutăm, poate involuntar, alinarea. Sau, poate altceva. Ce anume? Ascultați și, rogu-vă, dați crezare. Pentru mine cel puțin, acel altceva e bine definit. E același pe care l
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Elveția, Panama, Gabon, Bahamas și Liban înainte să fie transferate către campania de realegere a președintelui (Clarke și Tigue 1976: 17, 124-127, 135). 14. Deși chiar și aici ar trebui să observăm că mulți filipinezi obișnuiți continuă să își exprime nostalgia pentru perioada când Ferdinand Marcos era la putere. 15. Corupția din țările Uniunii Europene și strategiile anticorupție ale UE (precum și relațiile dintre cele două), care justifică un studiu complet al propriului sistem de legi, nu beneficiază aici de o analiză
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
oficial ca excursie ACR (Automobil Club Român), prin șase țări, am plecat spre graniță, cu toate actele legale, cu toate vizele și cu toate aprobările oficiale necesare, dar cu sufletul la gură, plin de teamă, de emoții, de speranțe, de nostalgii. Granița era pentru mine o imagine fantastică, necunoscută, miraculoasă. Înainte de plecare am avut adesea în somn vise ciudate pline de senzații puternice. Se făcea că am ajuns pe furiș la o poartă închisă aflată într-un zid înalt și mare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
când vom arunca spuma neagră și urîtă a primului clocot din societatea românească, astfel încât rădăcina strămoșescă să poată rodi din nou? Doamne ajută. Badea Gheorghe Toți am fost cândva copii Îmi vin în minte cuvintele pline de farmec și de nostalgie ale lui Ion Creangă în amintirea anilor copilăriei: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
crepuscul, era ora îndrăgostiților, perechi-perechi pe aleele și pe băncile din cartier, apăreau fericiți, plini de romantism și de voie bună (așa era pe vremuri). Era apoi o oră pe înserate, când mai ales prin cartierele mărginașe, apăreau bătrânii cu nostalgiile lor, cu chipuri ridate, cu pași șovăielnici, stăteau de vorbă despre lucruri numai de ei știute, lucruri petrecute cu mulți ani în urmă. Unii criticau aceste umbre, acuzându-i pe bătrâni de „bârfă”, că doar, ce-i drept, ei aveau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fără serviciu și deci fără venituri, de multe ori doar elevi de școală medie, nu îi pot întreține. Unii îi definesc pe toți aceștia ca fiind „naufragiații dragostei”. Poate că unii mă vor considera demodat, dar îm amintesc cu multă nostalgie, cum în tinerețea mea, sentimental gingaș al iubirii, care se manifesta încă din prima tinerețe, era cu totul altfel. Era emoția unui bilețel de dragoste, a unui sărut timid, dat și primit în mare taină, în intimidate, departe de privirile
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
am făurit-o citind cartea Maitreyi scrisă de Mircea Eliade. Și toate astea m-au ajutat mai târziu să obțin bunăvoința și chiar prietenia unor străini aici în Grmania. O familie venită din Rusia, oameni veseli și comunicativi dar purtând nostalgia patriei pierdute și neputând scăpa de accentul tipic rusesc, cu litera „l” pronunțată foarte moale. Un ungur, foarte isteț dar vorbind cu inconfundabilul accent unguresc, pronunțând toate vocalele cu gura încordată (ä, ö, ü). Se spunea că un azilant este
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
tot felul de tâmpenii incoerente, cum l-a trimis pe unul să ia de la uzină un camion de ouă în vrac. Și noi nu ne prindem. Ce-i aia „în vrac“? Marian e și nebunul, și taurul comunal, care are nostalgia vremurilor când oamenii se băteau cu mâinile goale cu ursul. Așa era odată, că mâncau totul natural, zice el. Mania omului bolnav. Asta ar fi explicația. Nu mai există mâncare, doar vitamine, proteine. Nu mănânci morcovi, ci betacaroten. Parcă simți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]