6,770 matches
-
de cinci-șase vise pe noapte pentru că nu sunt capabil să mă mai concentrez. Dacă încerc să fac mai mult decât pot, degetele mele nu mai percep decât un fel de bâlbâială de nedeslușit. Pe la ora unsprezece mă simt întotdeauna foarte obosit. Atât de obosit, încât nici nu sunt capabil să mă ridic o vreme de pe scaun. După ce termin, bibliotecara mă tratează întotdeauna cu cafea. Uneori mă servește și cu fursecuri sau cu plăcinte cu fructe pe care le face acasă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să muncești atât de mult. Stai și tu jos și ascultă-mi povestea“, zise demonul. Țăranul s-a uitat atent la fața demonului. Știa că nu e bine să stea de vorbă cu el, dar văzându-l așa jerpelit și obosit... Ceva m-a lovit peste obraz. Ceva plat și moale. Nu ceva mare. Ce se întâmpla? m-am întrebat. În clipa aceea m-a plesnit iar. Am ridicat mâna dreaptă să scap de lovituri, dar degeaba. Am mai primit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lanternei mi s-a părut mult mai bătrân decât prima oară. Pielea îi era zbârcită, părul ca un tufiș crescut într-un loc neașteptat, fața acoperită pe alocuri cu pete maronii. Așa cum îl vedeam acum, nu era decât un bătrân obosit. Până și oamenii de știință geniali îmbătrânesc și mor. La revedere! l-am salutat eu. Am coborât pe funie până la suprafața apei. Am luat-o eu înainte și am semnalizat cu lanterna când am ajuns. Nu pot spune că-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
istorică sunt și descripțiile minuțioase ale lui F., preocuparea lui pentru acuratețea reconstituirii interioarelor și a cadrelor exterioare. Înrâurirea lui Balzac, invocată de exegeți, rămâne incertă. În Ciocoii vechi și noi se încheagă, astfel, o ambianță caracterizată fie de opulența obosită, agonică, fie de fastul grosolan, fie de mizeria tristă. Dacă finalitatea etică îngroșată, structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și „noua îndrumare realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător al autorului, dar și de
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
greșeala lui mică se pierde în marea de greșeli a lumii. Experiența îl maturizează pe Sebastian și-i deschide calea spre inima și trupul împietritei Armanda. Naratorul, de față la toate acestea, comentează metamorfoza lui Sebastian Românu și bucuria lui obosită și ironică. Epica este, aici, mai legată și simbolurile slujesc bine parabola. Textul este complex, prozatorul vizionar este dublat de un analist de multe ori pătrunzător. Efortul este de a prinde nu numai culorile unei lumi în apocalips, ci și
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
ochiul prozatorului pare neutru. Pe scurt, D. nu reacționează în vreun fel, nu jubilează, nu ironizează, nu dezaprobă, nu osândește. Alteori, în situații-limită intervin surpări, traume, reacții mute. Terorizat de către nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează cu imputări și ocări, făcând casa „de râs”; autenticitatea psihologiei colective e desăvârșită. La priveghi, unii, încălziți de rachiu, cântă; „... toți își vorbeau vorbele, își
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
mâini bune, așa cum fusese țara patruzeci și șapte de ani. Om și domn, Ștefan vrea ca după moarte numele să nu-i fie acoperit de hulă. El meditează la faptele sale, rememorate cu transfigurare, în rostiri adânci, elegiace, sacerdotale. Bătrân, obosit și hărțuit de dureri, știe să-și pecetluiască hotărârile prin gesturi de mare delicatețe față de cei pe care îi iubește și printr-un act ferm cu privire la destinul Moldovei: îi pedepsește aprig pe boierii uzurpatori și trece legatul credinței și slujirii
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
metaforic. Directețea descrierilor lubrice contribuie În fapt la o fenomenologie a conștiinței sexuale de care, crede Houellebecq, scriitorii se tem și-o livrează În diverse ambalaje. El renunță la ele aproape cu totul. De exemplu: “Seara, venea acasă atît de obosită Încît nu mai avea putere să facă dragoste, și cel mult să mi-o sugă; moțăia cu sexul meu În gură. În general, o penetram dimineața, la trezire. Avea orgasme mai potolite, mai stinse, atenuate parcă de o perdea de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
întreabă / de cei ce nu-s? de cei ce-au fost pe vremuri? / Mulțimea vinde îngeri la tarabă / și arlechinii mor în Bethleemuri... Prizonier al unui lirism al suferinței și degradării (I. Negoițescu), C. contemplă puritatea cu priviri stinse și obosite, apărându-se de „ochii depresiv de albaștri ai copiilor” și de „suavele nerușinări ale naturii” prin ironii amare („Pleacă oamenii și rămân potecile. / Socialismul e zâmbet”) și conștiința „prelungirii lumii prin durere”. Poetul își apare sieși ca un nou Oedip
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
care nu este a sa, și își compune cântecul din „halucinații și oracole”, pribegind în afara cetății pradă unui „extaz al suferinței”. Din când în când, exilatul mai găsește totuși resurse pentru a sublima materialul poetic în imagini estete, mallarmeene: „Armonios obosită, vara era pe sfârșite. / Luna ca o iacobină se ridicase / pe genunchii apocalipsului. Nimic nu înflorește mai frumos ca un corolar. / Ți-au fost dragi păsările, apele și arborii, / Dar n-ai avut nici păsări, nici arbori, nici ape.” Fluxul
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
ostile (“Azi va muri cea din urmă speranță. / Sunt cântecelul auster, morbid, / intonat ca un imn de o paiață / în luminișul nelocuit”). Refugiul în sine este adeseori soluția salvatoare, la care se revine obstinat, cu speranță și cu lehamite (“Ochii obosiți se închid. / Universul e un animal părăsit. Îmi trag pe mine trupul / să nu mi se facă frig”; „M-am înfășurat în mantaua răcoroasă / a pielii. Cum aerul rece din subsoluri urcă / în amiaza toridă, frigul urcă în mine”). De la
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
reușită” și „satisfacție” (Thorndike, 1913, p. 124). După Thorndike, „reușită” (successful) înseamnă procese vitale sau naturale ale animalului; ele pot apărea ca excepționale - ca în cazul sacrificiului suprem al mamei pentru copil; dar la fel se întâmplă și când organismul obosit se odihnește în loc să se miște, de exemplu, pentru a evita înghețarea sau alte intemperii periculoase. Asemenea procese sunt fie prelungiri ale instinctelor de perpetuare a speciei, fie conduite contrare acestora. Bunăoară brutalitatea: ea nu conservă individul, putând slăbi specia, dar
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
esențial al condiționării aflat la baza proceselor de învățare. Astfel, s-a observat că animalele care trăiesc în captivitate și nu trebuie să-și vâneze prada pentru a se hrăni devin leneșe. La Chicago Brookfield Zoo, două pume deveneau foarte obosite doar în timpul mesei, astfel încât directorul adjunct al Grădinii Zoologice a decis să le schimbe programul de hrănire (fixat până atunci la intervale fixe) într-unul cu intervale variabile și să le determine pe cele două animale să „muncească” pentru obținerea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
îl interesează, mai mult decât construcția epică solidă, sondarea imponderabilelor sufletești sau desenarea medalionului psihic. Romanul de debut, Week-end în oraș (1969), prezintă tribulațiile sentimentale ale unui tânăr meteorolog, care alege debușeul erotic ca modalitate de refacere a nervilor săi obosiți. Figura Murei sau a lui Miriam nu se rețin. Evaziunea în erotic o încearcă și alte personaje ale romanului. Construcția epică este labilă, nucleul va fi găsit după o nereușită încercare de acces în atmosfera stației meteorologice, personajele par vag
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
face din Anul 1840 o imagine a sufletului omenesc surprins în impulsurile sale contrarii. Dincolo de filosofia tonică, a încrederii în viitor, tabloul prezentului, dominat de degradare și fals, prevestește prin virulență satirică Scrisorile eminesciene și atinge, pe alocuri, chiar dezgustul obosit al Glossei. Ecourile îndoielilor și temerilor „de-mbunătățiri rele”, proiectate asupra viitorului, dau o ardoare aparte dialogului (rămas deschis, suspendat) speranță-scepticism: „Ce bine va aduce o astfel de schimbare? / Și ce mai rău ar face o stea, un comet mare
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
de viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună și cea negativă, care se petrece sub semnul heraldicii: "Heraldica nobiliară a făcut din vultur, puternic dar laș, care se lasă ucis cu un băț uneori, când este prea obosit, antiteza Acvilei, nobilă în mod regal, energică și bravă. Este emblema lașității, a moravurilor rele și demnă de dispreț pentru toți oamenii nobili"9. Ei bine, risc să emit o ipoteză auxiliară, o intuiție de profan, fără pretenția de a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și răciți adeseori, le curge nasul, poate au temperatură și nu au nici o îngrijire adecvată; frecvent, au paraziți intestinali, nedepistați căci părinții nu se preocupă pentru a le face analizele; prin nevoile primare nesatisfăcute: sunt flămânzi, nu au haine adecvate, obosiți și instabili; părinții nu se interesează dacă au mâncat sau nu și mai ales, ce au mâncat. în medicină există conceptul de malnutriție calitativă referitor nu la cantitatea de hrană, ci la calitatea acesteia. Părinții nu se interesează de ceea ce
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un mod care te-a speriat sau ți-a creat un disconfort? Are cineva din familia ta probleme cu alcoolul sau drogurile? 3. Sănătatea Când te duci la culcare? La ce oră te scoli? Când te trezești te simți încă obosit sau te simți în formă? Ce mănânci la micul dejun? Ce mănânci la cină? Cine se îngrijește de mesele tale? Ai avut vreodată un accident serios (arsură, cădere, oase rupte, accident de mașină etc.)? Ai fost internat la spital vreodată
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
componentă ereditară, ținând de caracteristicile ereditare de funcționare ale proceselor neuronale de excitație și inhibiție. Copiii pot manifesta stări de oboseală accentuată, până la nevroză, la sfârșitul unei perioade școlare, ca urmare a stresului indus de sarcinile academice; copilul este mereu obosit, nu mai mănâncă bine, se sperie la factori care altădată i-ar fi provocat râsul, nu doarme bine etc. Este însă suficientă vacanța, impunerea unui regim de culcare la ore fixe și mai devreme seara, mese la ore fixe” Revenirea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de invenție, ci modestia captării unor fapte de trăire, de experiență sau de memorie: păcate ale tinerețelor, amintiri din pribegie sau din copilărie, impresii de călătorie, ceasuri de mulțumire etc. De aici și sentimentul de literatură care se naște deja obosită și bătrână, formată din "culegeri" de amintiri, de impresii, de senzații. Colectarea s-a mutat din exterior, în interior, de pe terenul patriei, în meandrele sufletului și ale memoriei, dar și-a păstrat caracterul. Într-un fel sau altul, acești scriitori
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lui a fost că, acolo unde a coborât și trebuia s-o ia în direcția Prutului către locul cunoscut de el, a dat peste o colibă în fața căreia, la câțiva metri, erau depozitate îngrășăminte chimice. A intrat în colibă și, obosit fiind, a adormit. Dimineața l-au găsit colhoznicii, care nu se puteau juca nedenunțându-l, pentru că era de ajuns ca doar unul dintre ei să informeze autoritățile și toți să ia calea Siberiei pentru delict de omisiune a denunțării. Așa că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
om de cultură ale medicului mamoș Ștefan Bucevschi: Că nu aș vrea să se sfârșească drumul când merg smerit la groapă s-o cobor. Ea nouă luni purtatu-m-a sub coaste și nu s-a plâns că-i greu, că-i obosită, i se părea doar lungă, lungă așteptarea până să-și vadă-n poale plodul, fericită. De ce n-am numărat de câte ori în brațe m-a ridicat și m-a purtat cântând, s-adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Integrarea străinului este realizată prin caracterul sacru al ospitalității, chiar dacă acesta ar fi pirat. Prima privire este aparența. Străinătatea străinului se manifestă pe chipul, veșmintele și înfățișarea sa. Ulise se prezintă deseori ca un vagabond, cu hainele rupte, cu chipul obosit și murdar din cauza călătoriei. În Rugătoarele de Eschil, regele din Argos căruia Danaos ce vine din Egipt împreună cu fiicele sale îi cere protecție, strigă la el: "De unde vine trupa asta îmbrăcată altfel decât grecii, împodobită fastuos cu haine și acoperăminte
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
au folosit de canavaua homerică fără mari modificări (cu excepția adaptărilor dramaturgice). Mai interesante sunt întrebările pe care ele le ridică scriitorului moderne. Pentru Johnson Eyvind, Întoarcerea în Itaca (Strandernas Svall, 1946), Ulise nu mai este eroul energic, ci un fost-soldat obosit, dezgustat, apatic. Doar dorința de supraviețuire și uneori un exces de erotism fac ca el să nu fie cu totul inert. Penelopa regretă măcelul; ea vede în asta sfârșitul libertății sale. Iakovos Kambanellis, Revino, Ulise (1991), arată că Itaca nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
318 și întremați, ne-am dus la stăpânul casei care ne-o prezentă pe soția lui. Ea ne primi cu politețe și bunătate". S-a pregătit masa "din grijă pentru noi". Ați ajuns aici, dumneata și cel care te conduce, obosiți și plouați precum Telemah și Mentor în insula lui Calipso. E adevărat, spuse Emil, că găsim aici ospitalitatea dată de Calipso". Sophie va fi, desigur, Calipso în această scenă aranjată. Ospitalitatea simplă, hrana obișnuită, compusă din produsele luate direct din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]