13,698 matches
-
cântând spre urinoare și sosirea mea, cu brațele încărcate de fructe, e subliniată de un zgomot ciudat, închiderea pe totdeauna poate, a unei trape secrete. Dar ferește-te să-ți atingi ochii atât de fragili, ferește-te să-ți pipăi obrazul, el se poate sparge la cea mai mică atingere și-ți va murdări imaculatul costum de umbră.” După câteva volume cu poezii proletcultiste, impuse de teroarea ideologică a anilor ’50 - Filonul (1952) și Poem despre tinerețea noastră (1960)- și punctate
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
tratează oamenii ca pe niște otrepe, le vorbește trivial, neevitând vorbele și expresiile nerușinate și înjurând ca la ușa cortului. Încă și mai necontrolat se exprimă maică-sa. Nonagenară cu picioarele scheletice, pline de gâlme, cu părul cărunt rar, cu obrajii năruiți, cu ochi mici de cucuvea, răspândind un miros fetid cu toate că „se scaldă zilnic” în apă de colonie, Die Goia nu rostește nici o propoziție fără să o pigmenteze cu măscări. Emite, fără jenă, sonorități intestinale în prezența oricui, ba le
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
negri” lumea întinde larguri de culoarea mercurului și mări de silitră la „malul de beton”, „ape verzi și lâncede”, „indiferente”, poartă alge și „anemone paludice”, în smârcuri, amestec de zloată și pulberi, zăpada putrezește „ca un sărut pângărit”, ploaia rupe obrazul cu unghii ascuțite, o „noapte lichidă” domnește, în care cu greu se poate vâsli și doar rareori zvâcnesc vise cu terase albastre și „un catarg clătinându-se la tâmpla apei / [...] invocație monotonă și dureroasă / sfâșiindu-se blând”. Sub alarma limitei
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
la punct realizează criticul, în același timp plin de bun-simț și subtil (cu P. bunul simț - socotit îndeobște o calitate preponderent populară - se rafinează, se aristocratizează, poartă perucă și pantofi cu toc înalt, fără a-și pierde sănătoasa rumeneală a obrajilor), în legătură cu impresionismul, identificat în mod eronat de unii drept „superficialitate, capriciu, lipsă și chiar fugă de știință, lipsă de spirit teoretic”: „nu a existat și nu va exista critic autentic nonimpresionist. A repudia impresionismul înseamnă a repudia pur și simplu
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
o „solidaritate mondială a suferinței” în dăruirea de sine ce capătă dimensiuni cosmice. Filonul răzvrătirii provine din nevoia de libertate pe care spiritul celui despovărat de prejudecăți și de clișee sociale o simte revenind printre semeni: „acum inima mea e obrazul suferinței/purtat peste orașe, peste mări”. Așa cum s-a întâmplat cu confrații Virgil Teodorescu, Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost ș.a. din Grupul suprarealist român, poezia lui P. din placheta Marea palida (1945) devine și mai clar exponenta liricii suprarealiste
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
ș.a. Exploatând până la saturație comicul de limbaj, mizând pe firesc și spontaneitate, pe M. îl interesează nu realizarea literară, ci argumentele spectaculare ale textelor asupra cărora se oprește. SCRIERI: Un poet romantic, Iași, 1850; Baba Hârca, București, 1851; Masca pe obraz sau Hai să râdem, București, 1862; Apele de la Văcărești, București, [1872]; Chirița la expoziția de la Viena, București, [1874]. Repere bibliografice: Ioan Massoff, Matei Millo și timpul său, București, [1939]; Nicoale Barbu, Matei Millo, București, 1963; Mihai Florea, Matei Millo, București
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
își făcea rugăciunile, fiind bolnavă în pat, pe vergile de la strai, de la țol. Își făcea atâtea rugăciuni câte vergi vedea acolo” (p. 55). Părintele Teofil ne mai povestește despre convingerea, întipărită de mic în sufletul său, că „pe grâu e obrazul lui Dumnezeu”. Locul și sfințenia pâinii în casele țărănești conducea spontan la o asemenea concluzie. Oamenii, „când o puneau în cuptor, făceau cruce de binecuvântare deasupra pâinii. După care scoteau pâinea din cuptor o puneau undeva și-o acopereau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Artrită: inflamație a unei articulații, însoțită de durere și tumefiere. Astringent: agent care are efect de contractare, oprind hemoragiile sau secrețiile prin coagularea proteinelor de pe suprafața celulelor. Bronșită: inflamație a membranei mucoase a sistemului bronhial. Plagă: pustulă ulceroasă pe buze, obraji sau limbă. Carminativ: care evacuează gazele din stomac și intestine. Catar: inflamație simplă a membranei mucoase a tractului respirator. Colici: crampe ale stomacului sau ale intestinelor. Cistită: inflamație a vezicii urinare. Decoct: lichidul rămas după fierberea rădăcinii sau scoarței unei
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
de sănătate și temperamentul său. Glandele salivare. Mai întâi, mâncarea este fărâmițată și tocată, cu ajutorul dinților, apoi presată cu limba de cerul gurii. Mâncarea uscată este înmuiată cu ajutorul sucurilor secretate de glandele salivare. Acestea sunt localizate sub limbă, la nivelul obrajilor și la nivelul urechii interne. Fiecare produce o altă substanță. Procesul masticației durează între 5 și 120 de secunde, în funcție de tipul de alimente pe care îl consumăm: moi (budincă), uscate (biscuiți) sau fibroase (morcov). Esofagul. După mestecare, mâncarea străbate esofagul
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
pornite pe Mările Sudului) o pușcă încărcată și, îndreptînd-o spre Starbuck, strigă: Ă Un singur Dumnezeu e stăpîn peste pămînt și un singur căpitan e stăpîn peste Pequod! înapoi pe punte! O clipă, judecînd după ochii lui injectați și după obrajii lui încinși, ai fi putut crede că secundul primise focul armei îndreptate asupra lui. Dar, stăpînindu-se cu greu, Starbuck porni, destul de calm, spre ușă, apoi se opri o clipă și spuse, înainte de a ieși din cabină: Ă M-ai ultragiat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pragul morții. Ce-a mai slăbit în acele cîteva zile, care nu se mai sfîrșeau! parcă se topea carnea de pe el, pînă nu mai rămaseră din trupul lui decît scheletul și tatuajele. Dar, pe măsură ce carnea i se topea, iar umerii obrajilor îi ieșeau în afară, ochii lui păreau să se mărească, dobîndind o strălucire ciudat de blîndă; te privea galeș, din adîncul suferinței lui - mărturie grăitoare a unei robusteți lăuntrice nepieritoare, ce nu putea nici să slăbească, nici să se stingă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe această planetă întinsă, împreună cu mîna care te ține? Nimic altceva! Nu ești în stare să spui unde anume va fi mîine la amiază stropul de apă sau firul de nisip și totuși, în ciuda neputinței tale, cutezi să scuipi în obraz soarele! Știință! Te blestem, jucărie zadarnică! Blestemate fie și toate lucrurile ce-l fac pe om să-și ridice privirea spre acele ceruri, a căror strălucire vie îl arde, așa cum ochii mei bătrîni sînt arși acum de lumina ta, o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîndva o ambarcațiune de vînătoare; prin epava asta puteai vedea acum la fel ca prin scheletul descărnat și pe jumătate dezghighicat al unui cal. Ă Ai zărit-o pe Balena Albă? Ă Privește! răspunse căpitanul corabiei străine, un bărbat cu obrajii scofliciți, proțăpit lîngă parapetul de la pupa. Și, cu pîlnia portavocei, arătă spre ambarcațiunea sfărîmată. Ă Ai ucis-o? Ă încă n-a fost făurit harponul care-ar putea s-o ucidă! răspunse căpitanul corabiei străine aruncînd o privire melancolică spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doar ca să ne arătați coșciugul vostru! Capitolul CXXXI SIMFONIA Era o zi limpede și albăstruie ca oțelul. Văzduhul și marea puteau fi cu greu deosebite în acel azur atotînvăluitor. Atîta doar, că aerul, parcă îngîndurat, era străveziu și pur, ca obrazul unei fecioare, pe cînd marea robustă și bărbătească fremăta, înălțîndu-și valurile puternice, lungi și stăruitoare, ca pieptul lui Samson în somn. Ici și colo, pe sus, lunecau aripile albe ca neaua ale unor păsărele imaculate: ele păreau gîndurile; duioase ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lucra Arghezi. Și aici atingem unul din nervii poeziei lui Deșliu: aspectul de șuvoi nestăvilit, care potopește cu ură pe dușmanii poporului, dar care și irigă câmpurile țării. În ceea ce privește „socoteala” cu cei dintâi, cuvântul lui pleznește În dreapta și În stânga pe obrajii ghiftuiților, sau strivește frazele «măsluite» și «tâlcurile ticluite, scrobite» ale boemei decadente. În legătură cu aceasta, e de notat cum vechea boemă e văzută ca un sediu alcoolic și dezmățat, și În care cu o ironie abil plasată de poet, țiganca argheziană
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
despre toamna aceasta se va scrie și iar se va scrie Către apus și către Răsăritul Îndepărtat o Întâlniră pe drumurile lor soldații roșii ai libertății odată cu zorile, cu plecarea primelor avioane spre fasciști odată cu seara, când fluviile Își arată obrazul de ceațăă» (Mihnea GHEORGHIU. - Toamna asaltului, Scânteia, oct. 1944) « Atunci am văzut/Pe tanc, În picioare, Puternică, biruitoare,/luminând cetatea, Cu flamură roșie-n vânt, Libertatea,Înaintând, Înaintând!». (Mihai BENIUC. - 23 August 1944) «Senin uriaș Învățat (Ă) Eu vreau să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe care singuri v-ați ales-o, luptele, suferințele, bucuriile, victoriile noastre? (Ă). Atunci când am citit articolul din Scânteia despre poeziile mele, am suferit. Și nu o clipă, nu un ceas, nu două. Mult după aceea. Și mi-au ars obrajii de rușine, pentru că am Înțeles până În adâncul cugetului meu, am Înțeles că, fără voia mea, săvârșisem un furt. Furasem de la poporul meu hrana de care are nevoie, cântecele de care are nevoie. Nu cântece mărunte Îi trebuie lui, În care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
efort colectiv, În care să se oglindească fața omului nou care apare, care crește În Republica noastră. Dacă ați putea voi Înțelege cât de bogată și complexă e viața noastră sufletească, ați ști că În acele ceasuri când sufereamă când obrajii Îmi ardeau de rușine, eu resimțeam totodată o mare bucurie și mândrie. Ați ști că odată cu puternica frământare sufletească pe care o trăiam, eram, pătrunsă și de un; mare sentiment de liniște și de siguranță. (Ă). Voi nu citiți literatură
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
contradictorii. Între dorința de a aprofunda relația și senzația că alunecăm într-un registru un pic prea intim, suntem în același timp fericiți și stingheriți. Mașinal, fără să fim cu adevărat conștienți, ne „scărpinăm” vârful nasului sau o ureche, bărbia, obrazul. „Ne mănâncă” și totuși nu există vreo iritare concretă a tegumentului. Mâncărimea nu durează mai mult de trei secunde și nu lasă nici o urmă. Ce s-a întâmplat? Foarte prozaic, vom zice că fața e plină de „găuri”, adică de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
așezată în fața noastră se poate sprijini pe un cot sau pe altul. Când interlocutorul dumneavoastră se sprijină pe cotul stâng, situația este întotdeauna mai afectivă decât atunci când se sprijină pe cel drept. De fapt, mâna lui stângă, care îi cuprinde obrazul, vă deschide universul lui emoțional. Gestul efectuat este de autocontact. Vă atrage atenția asupra acelei părți a feței care este mai expresivă, mai bogată în mimici, mai emoțională. Atunci când tinde să se prelungească, această poziție nu este întâmplătoare. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Am spus din nou. Mâna îi țâșni și mă lovi din nou peste cap. - Mai spune o dată, zise încet. - Nu. A treia oară e cu noroc. S-ar putea să nu mă nimerești. Am ridicat mâna și mi-am frecat obrazul. Stătea aplecat spre mine, cu dinții rânjiți, cu un licăr de animal agresiv în ochii lui foarte albaștri. - Când mai vorbești tâmpenii cu un polițist, știi ce te așteaptă. Mai încearcă o dată și n-o să te mai pocnesc cu mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de animal agresiv în ochii lui foarte albaștri. - Când mai vorbești tâmpenii cu un polițist, știi ce te așteaptă. Mai încearcă o dată și n-o să te mai pocnesc cu mâna goală. Mi-am mușcat puternic buzele și mi-am frecat obrazul. - Mai bagă-ți nasul ăla mare în treburile noastre și o să te trezești pe o alee cu pisicile uitându-se la tine, a zis. N-am spus nimic. Se duse și se așeză din nou, respirând greu. Am încetat să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în timpul războiului, când a apucat o grenadă neexplodată și a aruncat-o afară din adăpostul în care se afla împreună cu doi prieteni - cei pe care aveam să-i redescoperim ulterior sub numele de Randy Starr și Mendy Menendez. Cicatricea de pe obraz rămăsese proba eternă a acelui unic moment de eroism. Inițial, Marlowe se simte atras de Lennox pentru superioritatea protectoare pe care poate s-o exercite acesta. Dar sentimentul de început se transformă repede într-un atașament profund, născut din efectul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
intrat în cameră exact în momentul în care își exprima părerea. După ce Zaharia i-a raportat ce s-a întâmplat, Țurcanu l-a chemat la el pe Popa, l-a apucat de gât și i-a dat o palmă peste obraz atât de tare, încât i-a dislocat mandibula. Simțind că nu mai poate închide gura, Popa i s-a adresat agresorului său: „Domnule Țurcanu, vă rog respectuos să binevoiți să-mi mai dați o palmă și de partea cealaltă, poate
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
rămâne la aprecierea scriitorului, căci pauza astfel notată ar putea fi marcată prin punct sau prin virgulă, fără ca sensul frazei să aibă de suferit. În general, utilizarea acestui semn de punctuație nu constituie prilejul unor erori de punctuație: Un râs; obrazul Învăpăiat; o piruetă fluturând fustele; altă gâlgâire sonoră de hohot; privirea strecurată cu nevinovată șiretenie pe sub gene (Beldescu, 1995, p. 174); Euforia după ’89 a fost generală; nu s-a mai Întrerupt curentul; caloriferele s-au Încins miraculos; am primit
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]