6,787 matches
-
În cadrul imaginii de sine, sunt reunite două componente: corpul-plăcere și corpul-durere. Eu personal, ca nucleu al imaginii mele corporale, sunt constituit din nevoile personalității. Orice Eu caută să-și Încorporeze elemente libidinale sau să și le satisfacă, refuzându-le, sau ocolindu-le pe cele cu caracter contrar, cum ar fi de exemplu, durerea. Această idee o Întâlnim și la F. Nietzsche, care consideră corpul o „creație a voluptății de putere” (Herrschaftsgebildeă. Pentru a exemplifica raportul care există Între durere și libidou
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pun mereu problema existenței mele, a sensului acesteia, căutând a găsi răspunsurile cele mai favorabile, conforme cu situațiile de viață, care să corespundă cu aspirațiile mele, cu interesele și nevoile personale, cu plăcerile și dorințele mele. În mod firesc, Eu ocolesc pericolele și urmăresc realizarea propriilor mele dorințe. În sensul acesta, ca o continuă preocupare pentru viața proprie, fiecare persoană devine o permanentă problemă pentru ea Însăși. Eu ignor, nesocotesc pericolele și urmăresc plăcerea, satisfacția realizărilor, a succesului personal În orice
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Situație În care aceasta fie că „nu vede”, fie că „are convingerea” că evită răul, chiar dacă nu face binele. Mai mult chiar, este convinsă În final că face bine, Începând cu intențiile și sfârșind cu rezultatele acțiunii sale. Aceste căi ocolite de realizare a actelor psihomorale ale individului sunt de fiecare dată justificate În fața conștiinței lui. Mai mult chiar, sunt acceptate. Remarcăm astfel următoarele situații: aă acte psihomorale care au la baza lor sentimentul datoriei, chiar dacă acesta este orientat Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Acțiunile o dată consumate, ceea ce rămâne după ele sunt efectele pozitive sau negative, pe care conștiința morală le va judeca. Aceasta constă Într-o reîntoarcere dureroasă către trecut, fie că doresc acest lucru, fie că, recunosc că am greșit, vreau să ocolesc trecutul sau să-l elimin din viața mea. Ceea ce mă Întoarce este Însă conștiința morală. Ea Îmi cere să răspund și să plătesc pentru faptele mele, pentru a mă putea, În felul acesta, desprinde de ele. Conștiința morală nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dreptei măsuri impusă de rațiune, este expresia unei atitudini care sfidează sau chiar refuză valorile și normele morale? Aparent da, dar, În fond, lucrurile stau cu totul altfel. Satisfacerea dorințelor este o nevoie fundamentală pentru individ. Dorințele nu pot fi ocolite. Ele pot fi controlate, reduse la nivelul minim necesar, dar niciodată complet excluse. Numai când aceste dorințe se transformă patimi de care persoana devine dependentă, ele sunt incontrolabile. În caz contrar, nu. Acest aspect trădează o anumită fragilitate a eului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de denumirile exotice ale produsului: „pudra Germandrée”, „pudra Malaceina” - nume care îl amuza pe Arghezi)9), se întîlnește însă în cîteva rînduri cu nevoia de a-l folosi. La începutul anilor ’20, o erupție de bube albe îl obligă să ocolească lumea și-i smulge accente de disperare: „Iarbă de plumb și aer tare.../ Pudrat pe o eczemă ce fața mi-o sapă”10) etc. Pudra e unul dintre articolele cosmetice pomenite și în alte locuri din opera sa.11) Despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
era făcută de numai 25 de agenți de poliție. „Crize” ilustrează deci acest climat de nesiguranță și teroare. Odată incidentul evitat și cauza emoțiilor lămurită, strofa a treia a poemului repune în drepturi rațiunea și calmul: „Dar vezi... m-a ocolit acuma.../ El s-a temut mai mult, - săracul.../ Pe luna palidă, pustie,/De vînt se clatină copacul...” Cu toate acestea, eliberarea de spaimă nu e completă. Poetul a rămas (lucru care se vede în reflecțiile sale) cu impresia că întîlnirile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dintre colegi, de mînă cu iubitele, se plimbau prin „Eternitatea” ieșeană aproape tot atît de des ca și prin parcul Copou. Tinerii din generațiile anterioare o făceau, desigur, și mai natural. Versurile citate la începutul glosei arată că Bacovia nu ocolea astfel 158 Constantin Călin de locuri „crude”, vorba lui Gourmont. Pentru el și pentru mulți dintre contemporanii săi, cimitirul (aflat atunci în afara orașului, „dincolo de barieră”) e din contra un loc de visare, de limpezire și de inițiere filozofică 2): în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din 1914. Poezia l-a împins pe Bacovia contra naturii sale. Fără ea ar fi fost mai sociabil și, poate, mai vesel. Poetul n-a vrut însă să trădeze personajul a cărui mască a adoptat-o. Tentațiile nu l-au ocolit (tentația frivolității, tentația vulgarității etc.), dar a avut tăria să le refuze. Noi avem impresia că s-a lăsat dus de apele vieții. N-a fost chiar așa! Bacovia s-a autoconstruit, - o autoconstrucție care uneori l-a stînjenit, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
modă: „Suspine crude pieptu-mi zdrobește...” Discreția emoționeză mai tare decît impudența. în zilele patimilor, Iisus a impresionat prin tăcerea cu care a suportat durerile. Lumii nu-i plac văicărelile. Faptul acesta îl putem constata aproape zilnic. Eu, de pildă, îi ocolesc pe cerșetorii abuzivi, zgomotoși și-i dăruiesc pe cei umili și tăcuți. „Prin asta ești celebră-n Orient”. Versul lui Bacovia din „Cu voi...” rezumă o lungă serie de dezbateri politice interne în care antiteza Orient-Occident era intens exploatată. Orientul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi procedat - gîndeam - și Bacovia. Nu bănuiam că exasperarea poate duce la reacții paradoxale, cum a fost, în cazul său, aceea de a acoperi oglinzile, relatată de Agatha. între timp propria mea relație cu oglinzile s-a schimbat: nu le ocolesc, însă trec repede ori stau cît mai puțin în fața lor. Bineînțeles, odată cu aceasta, am început să admit că gestul lui Bacovia e mai puțin extravagant decît mi se părea odinioară. Acum descopăr (v. „Cotidianul”, 10, nr. 2. 697, 22 iunie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din vrajă, iar Mihai sta în codru, să vadă această minune: "Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, de pe frunze uscate urme, Vin rupînd verzile crenge, cu tălăngile de gît; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
urmare multe definiții, care s-au împărțit în trei tipuri, asociind dezvoltarea politică cu dezvoltarea socio-economică, cu eficiența structurală a sistemului în funcție de instituții și grupuri și cu structura normativă a corpului politic. Definiția care leagă dezvoltarea politică de dezvoltarea socio-economică ocolește specificitatea vieții politice și prin urmare nu ne este utilă. Definiția care leagă dezvoltarea politică de structuri precum instituțiile și grupurile atinge un singur aspect al vieții politice, oricât de important ar fi acesta. Definiția care leagă dezvoltarea politică de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fundamentale ale sistemului politic. Așa cum vom vedea în capitolul 9, cele mai importante partide politice își au originea și încă își mai atrag sprijinul din grupurile etnice, religioase sau clasiale. Guvernările autoritare au încercat din când în când să le ocolească, să le ignore sau să le distrugă; însă o asemenea tactică le-a pus adesea pe ele însele în pericol, așa cum am văzut în capitolul 5. Colapsul comunismului în Polonia poate fi direct atribuit rolului jucat de biserică; în Iugoslavia
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sistemului politic, partidele sunt instituțiile în cadrul cărora pot fi formulate politici; sau, dacă partidele însele nu formulează politici, ele sunt punctele asupra cărora alte organe, în principal grupurile de interese, exercită presiune pentru a-și vedea adoptate propriile politici. Grupurile ocolesc adesea partidele, punând presiune în mod direct pe autorități și pe birocrații. În general, totuși, partidele pot fi privite ca intermediarii cheie în procesul de elaborare a politicilor. În sfârșit, la nivelul vieții politice de zi cu zi, partidele joacă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
literă moartă, la sfidarea clară și deschisă a unei comenzi pozitive. Nicio constituție nu este aplicată cu desăvârșire; de fapt, multe constituții supraviețuiesc probabil tocmai pentru că sunt modificate în timp de schimbarea cutumiară. Aceasta este un mod tacit de a ocoli pas cu pas prevederile formale și astfel un mijloc de reconciliere a statului de drept și a supremației constituțiilor cu realitatea schimbării sociale și politice. În sfârșit, constituțiile ajung destul de frecvent să fie abrogate și prin răsturnări revoluționare. În ciuda "supremației
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
care nu vor să contribuie la progresul societății"83. În plan economic, în absența controlului și a ordinii, consecințele legilor pieței satisfac în cea mai mică măsură interesul general, în vreme ce, din punctul de vedere al dreptății sociale, efectele acțiunii lor ocolesc din ce to ce mai mult categoriile cele mai productive. Iată un ultim exemplu al acestei stări "critice", aspect asupra căruia majoritatea teoreticienilor acelei mistici a unității revin cu deosebită insistență: situația în care se află femeia, problemele ei tragice
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
contradictorie a dogmelor, a credo-urilor, a Bisericilor. Într-un fel, visul unirii s-a întors împotriva sa. De aici și trăirea sa intensă, apelurile sale insistente. Spre o încercare de interpretare Există un vertij al imaginarului, care nu-i ocolește nici pe cei ce pretind ce-1 studiază dezinteresați. Extinderea, amplitudinea orizonturilor ce se deschid privirii evidențiază ceea ce este derizoriu în drumul parcurs. La urma urmelor, numai spectacolul visului dezvoltă și stimulează speculația intelectuală. Celui căruia i se dezvăluie imensitatea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Moromete îi solicită, acum, bani, speriat că într-o zi și aceștia îi vor fi refuzați. Este evident că autoritatea lui nu mai are asupra cui se exercita, și în iluzia că mai poate reface ceva, că mai poate trăi ocolit de evenimente, stă măreția tragică a acestui bătrân țăran idealist. Nici un copil nu îl mai ascultă și observațiile lui spirituale se întorc împotriva sa. Ilinca îi răspunde: „vorbim duminică”, adică altă dată, când n-avem de lucru; Niculae îi respinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
comun mizează pe această tensiune, de la textul-enigmă la o simplă întîrziere a oferirii soluției. Ca de exemplu, în acest fragment de text științifico-fantastic: (1) Era o construcție înaltă, sobră. Deasupra ușii se puteau vedea semnele magice: POLICE Copilul de culoare ocoli ușa bine ferecată și intră printr-o fereastră. Fiind mic de statură, reuși să treacă prin gratiile unui grilaj. Traversă un birou cu multe hîrtii împrăștiate pe jos, ajunse într-o sală mare unde, pe un perete, strălucea un rastel
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de Natură și poziția sa superioară de Homo Sapiens și Faber, rod ultim și finalitate supremă a Evoluției Lumii. Umanismul va fi deopotrivă frămîntat de contra-dicția dintre principiul său universal, valabil pentru toți oamenii, și eurocentrismul său de facto. Va ocoli această contradicție atîta vreme cît va considera omul european ca fiind omul adult împlinit, în raport cu omul incomplet al civilizațiilor "înapoiate" și "primitive". El va reuși să justifice astfel dominația colonială, distrugerea culturilor milenare, ca și judicioasa eradicare a erorilor, prejudecăților
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și supranatural deschide un abis din care țîșnesc întrebările primordiale. Ce este omul? Ce reprezintă această ființă naturală / culturală? Care este situația sa în lume? Ce înseamnă spiritul său? Libertatea sa? Rațiunea sa? Putem să nu acordăm valoare omului? Putem ocoli un mit și o religie a omului? Oare asta nu ar însemna un regres către vechiul Umanism? Nu pot face altceva aici decît să schițez un punct de vedere propriu, expus în altă parte 18: este posibilă definirea științifică a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
să transforme în sateliți sau să protejeze noi state din Orientul Mijlociu sau din Golful Persic. În cazul în care aceste ipoteze s-ar concretiza, ne putem îndoi că liderii unui Mare Imperiu, oricît de bine intenționați ar fi, ar putea ocoli tentația de a se transforma în tutori. Iar în aceste condiții, fără a avea asigurate autonomia în domeniul apărării și autonomia energetică, Europa ar fi o pradă nu pentru carnivori, ci pentru vulturi. În conviețuirea strînsă dintre mica Europă fragmentată
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
să răspundem provocării pe care ne-o adresează complexitatea realului; ne aflăm încă în epoca barbară a ideilor. Europa trebuie să se construiască în acest context incert și dement. Cu toate că își are propria comunitate de destin, ea nu poate să ocolească destinul comun al omenirii. Pentru moment este pașnică, dar deasupra capului său a atîrnat vreme de aproape zece ani sabia lui Damocles atomică. Ea este asemenea centrului liniștit care se deschide în spirala ciclonului. Dubla metamorfoză Europa s-a micșorat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a poporului, iar ierarhia nu este justificată filozofic, ci mascată de teoria și discursurile oficiale. Diferența filozofică majoră rezidă în relația siste-mului cu pluralitatea, conflictualitatea și complexitatea sociale. Totalitarismul tinde să anihileze orice pluralitate politică, orice conflictualitate socială și să ocolească orice dialogică de funcționare care comportă antagonisme. El instituie o Unitate "monolitică" la vîrf: într-adevăr, conducerea Partidului concentrează în sine, în mod cvasi-teocratic, competența politică, filozofică, științifică, polițienească, militară, iar toate Puterile, executivă, legislativă, juridică, economică și culturală, se
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]