6,653 matches
-
linia continuă printr-o serie de tunele împreună cu liniile clasice până în apropierea gării Rotterdam-Lombardijen unde linia reintră în zona dedicată. Linia traversează orașul Barendrecht paralel u liniile clasice și cu linia de marfă Betuweroute după care linia continuă spre sud, ocolind orașul Dordrecht la vest. La sud de Dordrecht linia este situată între autostrada A16 și linia clasică spre Breda, cu care are o interconexiune la nord și la sud de acest oraș pentru a permite deservirea gării centrale din Breda
HSL Zuid () [Corola-website/Science/315158_a_316487]
-
patul meu, furios peste măsură. Niciodată nu-l mai văzusem astfel. -Vei fi pedepsit de Dumnezeu! îmi zise el îndrăzneț, cu un glas pe care nu i-l mai auzisem. Lupți contra adevărului și ai corupt pe frați să mă ocolească. Strici Cuvântul lui Dumnezeu și vrei să duci Lucrea Domnului la formele acestei Biserici [se referă la Biserică Ortodoxă] care este o corabie ce se scufundă, iar pe adevărații credincioși îi urăști. Eram uimit și zdrobit. -Acuma îți dai pe
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar. În anul 1869 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Cernăuți-Suceava de către compania feroviară Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn. Acesta a fost folosită în principal pentru a lega România de Europa Centrală, dar a ocolit unele dintre orașele importante din Bucovina, cum erau Siretul și Rădăuțiul. Cu scopul de a conecta aceste orașe la rețeaua feroviară existentă, au fost fondate mai multe companii private de căi ferate locale, inclusiv Bukowinaer Lokalbahnen (Căile ferate locale ale
Calea ferată Dornești–Rădăuți () [Corola-website/Science/318794_a_320123]
-
Împreună cu Calea ferata Suceava-Roman inaugurată la 15 decembrie 1869, România dispunea acum de o rețea feroviară conectată cu țările din străinătate. Granița româno-austriacă era situată la sud de Gară Ițcani (în , astăzi Gară Suceava Nord). Traseul de cale ferată Cernăuți-Suceava ocolea orașele Siret și Rădăuți. Istoricul Ion Nistor (1876-1962) a afirmat că societatea de construcție nu a dorit să încarce caietul de sarcini cu cheltuieli pentru construirea a două poduri peste râul Suceava, în urma acestui act de neglijență fiind afectate interesele
Calea ferată Cernăuți–Suceava () [Corola-website/Science/318808_a_320137]
-
redacta probleme pentru Gazeta Matematică și Fizică A și B, în ale căror comitete de conducere va fi membru, va experimenta metode noi de predare și manuale noi, va elabora noi manuale. Valul de arestări din 1952 nu l-a ocolit. Deși renunțase la orice activitate politică, este arestat în noaptea de 16 august 1952. La început este deținut la penitenciarul din Ploiești, unde este supus la numeroase interogatorii. La 16 octombrie, după o călătorie care a durat 18 ore, ajunge
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
a implicat 50 de texani, dar Edmondson crede că acest număr este exagerat. Apărătorii din țarcul vitelor s-au retras în cel de cai. După ce și-au descărcat armele, micul grup de texani s-au luptat lângă zidul scund, au ocolit biserica și au alergat spre preria din est, care părea pustie. În timp ce cavaleria mexicană ataca grupul, Almaron Dickinson și artileriștii săi au întors un tun și au tras spre cavalerie, producând probabil pierderi. Cu toate acestea, toți texanii care fugeau
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
lui fusese mânată prin gard de câinele cel tânăr până la o groapă de var în care căzuseră și muriseră toate. În aceste condiții, e nevoit să se ducă să-și caute de lucru la târgul din Casterbridge ca vechil. Fiind ocolit de toți fermierii și obosit, adoarme într-o căruță care după un timp se pune în mișcare. În apropiere de Weatherbury, el se dă jos din căruță și observă că în curtea unei ferme luase foc un stog. Ajută la
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
tânăr educat, dar desfrânat. Sergentul începe de asemenea să-i facă curte Batshebei, fermecând-o cu complimente directe și impresionând-o cu dexteritatea lui în mânuirea sabiei. Oak se amestecă din nou în viața ei personală, sfătuind-o să-l ocolească pe Troy și să-l aleagă pe Boldwood. Ea însă îi scrie o scrisoare fermierului în care îi spune că nu se poate căsători cu el. Boldwood nu renunță și o imploră în continuare. Într-o noapte, Gabriel și Coggan
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
masculii și femelele trăiesc în grupuri separate, femelele împreună cu puii. Caprele alpine colindă munții în căutarea hranei. Refugiul lor în caz de pericol sunt stâncile. Având auzul, vederea și mirosul foarte dezvoltate, sesizează din timp pericolul și încearcă să-l ocolească. Dacă totuși sunt atacate, își folosesc coarnele pentru a se apăra. Dușmanii lor naturali sunt vulturii, lupii, urșii, râșii, vulpile. În perioada de rut, masculii sunt dominați de instincte sexuale puternice. Între masculi au loc lupte puternice, dar de regulă
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
făcut repetate eforturi pentru a naviga dincolo de cascadă, dar toate au eșuat. Prima dată când au reușit să aducă nave de orice dimensiune mai sus de cascadă a fost atunci când au construit o cale ferată între două insule ale cascadei, ocolind pragurile abrupte și care a permis transbordarea.
Cascada Khone () [Corola-website/Science/320630_a_321959]
-
al căror manierism era apreciat. Căutând o viață mai liniștită, Lotto pleacă din Veneția. Locuiește o perioadă scurtă la un văr de-al său, ca apoi, în 1542, să se stabilească pentru trei ani la Treviso. Din nefericire, succesul îl ocolește și artistul se confruntă cu mari probleme financiare. În 1545, se reîntoarce la Veneția, unde, în anul următor își redactează testamentul, însă pentru a doua oară, căci primul său testament îl scrisese deja în 1533, probabil inspirat de moartea lui
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
lungime și un stadiu și patru "plethra" lățime). Hipodromul era împărțit longitudinal în două piste de o piatră sau de o barieră din lemn denumită "embolon". Ambele curse, și cea de călărie și cea a carelor, porneau spre est, apoi ocoleau pe la "embolon" și se întorceau pe a doua pistă, concurenții galopând spre vest, iar distanțele parcurse variau în funcție de eveniment. Pistele centrale erau împrejmuite de bănci pentru spectatori, naturale (în nord) și artificiale (în partea sudică și estică); un loc special
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
Marină în 1768 pentru o misiune științifică în Oceanul Pacific, și pentru a explora mările în speranța găsirii presupusei "Terra Australis Incognita" („Pământul Sudic Necunoscut”). Rebotezată ca "His Majesty's Bark the Endeavour", a plecat din Plymouth în august 1768, a ocolit Capul Horn și a ajuns în Tahiti la timp pentru a observa tranzitul lui Venus din 1769 prin fața Soarelui. După aceea, a ridicat pânzele către oceanul necartografiat dinspre sud, oprindu-se în insulele Huahine, Borabora și Raiatea pe care Cook
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
La 10 octombrie 1770, s-a deplasat încet către Batavia în Indiile Orientale Olandeze pentru reparații mai substanțiale, cu echipajul obligat să păstreze secretul despre insulele ce fuseseră descoperite. Vasul și-a reluat călătoria spre vest la 26 decembrie, a ocolit Capul Bunei Speranțe la 13 martie 1771, și a ajuns în portul englez Dover la 12 iulie, după o călătorie de trei ani pe mare. Uitat după această călătorie, "Endeavour" a petrecut următorii trei ani transportând provizii ale Marinei pe
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Janeiro la 13 noiembrie 1768. S-a adus la bord din nou hrană și apă proaspătă, iar nava a plecat către Capul Horn, la care a ajuns pe o vreme furtunoasă în ziua de 13 ianuarie 1769. Tentativele de a ocoli Capul au dat greș timp de două zile, "Endeavour" fiind în mod repetat împinsă înapoi de vânt, ploaie și curenți. Cook a notat că apele din largul Capului erau atât de mari încât scufundau prova vasului la coborârea de pe creasta
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
reparație efectuată la Batavia permisese reluarea călătoriei lui "Endeavour". Sănătatea restului membrilor echipajului s-a îmbunătățit treptat pe măsură ce treceau săptămânile, ultimele decese cauzate de boli fiind ale celor trei marinari morți la 27 februarie. La 13 martie 1771, "Endeavour" a ocolit Capul Bunei Speranțe și a ancorat după două zile la Cape Town. Cei încă bolnavi au fost lăsați la țărm pentru tratament. Nava a rămas patru săptămâni în port așteptând însănătoșirea echipajului și suferind mici reparații la catarge. La 15 aprilie
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
opoziție a Gărzii Imperiale. Tancurile cu echipament de plutire au fost tractate peste strâmtoare și au avansat rapid spre sud, de-a lungul Woodlands Road. Aceasta i-a permis lui Yamashita să flancheze Brigada 22 pe linia Jurong și să ocolească Divizia 11 indiană la baza navală. Gărzile Imperiale nu au reușit, însă, să profite de ocazie și să avanseze în centrul orașului. În seara de 10 februarie, primul ministru britanic Winston Churchill, i-a transmis lui Wavell o telegramă în
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
către Port Moresby și s-au întâlnit cu navele comandate de Kajioka în ziua următoare. Convoiul se deplasa cu o viteză de 8 noduri (15 km/h), iar japonezii au plănuit să treacă prin Canalul Jomard din Arhipelagul Louisiade, să ocolească extermitatea sudică a Noii Guinee și să ajungă la Port Moresby pe 10 mai. Garnizoana aliată din Port Moresby era formată din 5.333 de soldați, dar numai jumătate dintre aceștia erau infanteriști și nici unul nu era bine echipat și
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
17" să se realimenteze de la petrolierul "Neosho". După ce, pe 6 mai, realimentarea s-a terminat, Fletcher a plănuit să își ducă flota la nord de Arhipelagul Louisiade și să atace pe 7 mai. În același timp, portavioanele lui Takagi au ocolit prin estul Insulelor Solomon în ziua de 5 mai, s-au întors spre vest pentru a trece pe la sudul Insulei San Cristobal (Makira) și au intrat în Marea Coralilor după ce au trecut printre Guadalcanal și Insula Rennell în dimineața zilei
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
ajuns până la ciocniri fățișe cu detașamentele împăratului bizantin. Ajunși în capitala Imperiului bizantin, obosiți, flămânzi, mulți bolnavi, împăratul Manuel Comnenul i-a primit cu multă neîncredere. Manuel i-a propus lui Conrad, care ajunsese înainte lui Ludovic, să traverseze Hellespontul, ocolind Constantinopolul, însă îndărătnicul german a ales drumul peste Bosfor.Nu se știe din a cui vină, călăuzele care-i însoțeau, de îndată ce au pus piciorul în pământ turcesc, le-au indicat un drum greșit. Bănuiala a căzut asupra împăratului bizantin. Nici
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
lucrurile s-au petrecut așa sau nu, dacă este o simplă înfloritură a cronicarului sau justificarea dată de rege absenței sale, este greu de spus. Oricum, acesta a fost singurul act de bravură, consemnat, al regelui Franței. Dea aici, cruciații, ocolind dușmanii, se vor duce la Antiohia, unde cruciada se va dizolva din vina lui Ludovic al VII-lea și a reginei Eleonora. În acea vreme, în Antiohia guverna principele Raymond de Poitiers, o rudă a Eleonorei de Aquitania, senior încă
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
În primele patruzeci de zile îi ținuse tovărășie un băiat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta și peste tot n-au prins părinții i-au spus băiatului, fără doar și poate, bătrânul e un salao, adică un om mai ocolit de noroc nici că se mai află și, la porunca lor, băiatul a trecut pe alta barcă ce din prima săptămână a prins trei pești mari.” În cea de-a optzeci și cincea zi se prinde în undita bătrânului un
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
de generalul Julius Ringel, câștigând poziții pe pantele obiectivului lor de bază, Monte Cifalco. Unitățile din ariergarda Divizii 3 algeriene trecuseră pe lângă Monte Cifalco și capturaseră Monte Belvedere și Colle Abate. Generalul Juin era convins că și Cassino poate fi ocolit și că fortificațiile germane pot fi dislocate pe această rută nordică, dar cererile sale de trupe din rezervă pentru a menține viteza de înaintare i-au fost refuzate și singurul regiment de rezervă disponibil (din Divizia 36) a fost trimis
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
4 infanterie indiene, acum sub comanda general-maiorului Alexander Galloway, trecuseră la atacul asupra punctului 236 și de acolo la punctul 435, Dealul Spânzuratului. În confuzia înălțimilor, o companie din batalionul 1/9 pușcași Gurkha a pornit pe un drum ce ocolea punctul 236 și a capturat punctul 435 în vreme ce atacul asupra punctului 236 efectuat de batalionul 1/6 pușcași Rajputana a fost respins. Până la sfârșitul zilei de 17 martie, Gurkha cuceriseră Dealul Spânzuratului (punctul 435), aflat la de mănăstire, cu un
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
să angajeze numărul maxim de divizii în Italia la momentul lansării invaziei peste canal.”" Circumstanțele i-au permis timpul necesar să pregătească o ofensivă majoră în acest scop. Planul lui, inspirat la început din ideea generalului francez Juin de a ocoli Cassino și de a cuceri zona Aurunci cu vârfurile sale montane în scopul ruperii liniei Gustav, era de a deplasa grosul Armatei a 8-a britanice, comandante de gen.-lt. Oliver Leese, de pe frontul de la Adriatica dincolo de coloana vertebrală a
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]