8,290 matches
-
de o viață bună și de o purtare ordonată”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XXXI, 1, p. 144) „Acela crede că a înviat Hristos, care se dă pe sine primejdiilor, care se împărtășește de patimile Lui, fiindcă acela care e părtaș Celui Înviat, este părtaș Celui Viu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, omilia a XII-a, p. 213) ,,Mărturisire nu doar prin credință, ci și prin fapte, fiindcă dacă nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
înțelege prin raționamente? Tocmai acest lucru îl arată dreptatea cea prin credință și tocmai acest lucru trebuie crezut că a fost cu putință. Dar cum a fost cu putință, nu poate fi înțeles. Din credință vine apoi și împărtășirea de patimile lui Hristos. Cum așa? Dacă nam fi crezut, n-am fi pătimit. Dacă n-am fi crezut că pătimind împreună cu El, vom și împărăți împreună cu El, n am fi suferit ceea ce am suferit. Așadar, și nașterea Lui, și învierea, numai
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cineva care să răsplătească după merit cele săvârșite în viață, cine-i mai poate împiedica să asuprească pe sărac, să ucidă pe orfani, să omoare pe văduvă și pe străin, să facă orice faptă nelegiuită și să se murdărească cu patimi necurate și ticăloase și cu toate poftele dobitocești?” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a IX a, I, în PSB, vol. 17, p. 435) „Doar numai Dumnezeu singur este Cel care are din Sine existența, după cum deducem din
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Ioan Gură de Aur, Omilii la săracul Lazăr, cuvântul V, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 117) „Copacul necredinței este plantat de curiozitatea cea rea a gândului, este udat de orgoliu și este îngrășat de patima ambiției”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 361) „Să întrebăm pe cei ce vorbesc împotrivă: Oare este Dumnezeu? Și de vor zice că nu este, nici să nu le răspundem. Căci precum celor nebuni nu li
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ce vine din credința fermă, pentru că ea face clară și sigură legătura sufletului cu Dumnezeu cel personal; îi dă conștiința odihnei în iubirea Lui nesfârșită și nemijlocită. În nevoințe omul se simte încă departe de Dumnezeu; el luptă încă cu patimile, neavând pe Duhul deplin în el. (n.s. 60, p. 301) footnote>, ca nu cumva să cadă în vechea pildă a neascultării și să pătimească aceleași lucruri ca și cei ce n-au ascultat odinioară”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ne învrednici bunătăților celor veșnice”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia II, p. 45) „ În acestea trei stă filosofia creștinului: în porunci, în dogme și în credință. Poruncile despart mintea de patimi; dogmele o duc la cunoștința făpturilor; iar credința la contemplarea Sfintei Treimi”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a patra, cap. 47, în Filocalia..., vol. II, p. 112) „Cel ce crede se teme; cel ce se teme se smerește
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nevoinței, și să nu vadă slobozirea, care este Iisus Hristos, răscumpărarea și mântuirea sufletelor, Cuvântul Dumnezeu-Omul<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Iisus este eliberarea, căci El este liber și izvorul din care emană toată puterea libertății sau a puterii asupra patimilor înrobitoare. (n.s. 54, p. 131) footnote>”. (Sf. Grigorie Sinaitul, Capete după Acrostih, cap. 103, în Filocalia..., vol. VII, p. 131) „Credincioșii sunt în chip vădit moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos (Rom. 8, 17), ca un fel
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nesimțite, pătrunde înăuntru, și pe urmă vin smintelile. Astfel, dar, smintelile vin din dezbinări. Dar dezbinarea de unde vine? De la dogmele sau credințele ce sunt contra învățăturii apostolilor. Dar acele credințe false de unde vin? De la a sluji cineva pântecelui și celorlalte patimi. Căci unii ca aceștia, zice, nu slujesc Domnului, ci pântecelui lor. Așadar, nu ar fi sminteli, nu ar fi dezbinare, dacă nu s-ar plăsmui nici o credință împotriva învățăturii apostolice, ceea ce și aici arătând-o, Apostolul zicea: împotriva învățăturii”. (Sf.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ereticilor și a schismaticilor „Se cuvine, dar, să vă depărtați de unii ca aceștia și să nu vorbiți cu ei nici în particular, nici în public; să ne ținem strâns de profeți și mai ales de Evanghelie, în 97 care patimile ne sunt arătate, iar învierea se împlinește. Fugiți de dezbinări, că ele sunt începutul relelor”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, (Ignatie către smirneni), cap. VII, în PSB, vol. 1, p. 221) „Am aflat că au trecut pe la voi unii care aveau
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vii după Iisus Hristos. Nu vă înșelați, frații mei, dacă cineva se duce după cel ce dezbină nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu (1 Cor. 6, 9, 10). Dacă cineva umblă în învățături străine, acela nu este în acord cu patimile lui Hristos. Căutați, dar, să participați la o singură euharistie; că unul este trupul Domnului nostru Iisus Hristos și unul este potirul spre unirea cu sângele Lui; unul este jertfelnicul, după cum unul este episcopul împreună cu preoții și diaconii, cei împreună cu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
asta, Îl tăgăduiește desăvârșit și este purtător de cadavru. N-am socotit cu cale să scriu numele lor, pentru că sunt numele unor necredincioși. Dar nici mie să nu-mi fie a-i pomeni, până nu se vor pocăi, crezând în patimile Lui, care sunt învierea noastră”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole (către smirneni), cap. V, 2-3, în PSB, vol. 1, p. 221) „... Întâlnindu-se odată Marcion, de la care-și trag numele cei ce se cheamă marcioniți, cu Sfântul Policarp, căruia i-a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
s-au dovedit a fi inadecvate pentru înțelegerea complexității distincte a societății capitaliste americane. Nu doar marxismul este însă, vizat, ci, așa cum Bell o spune în mod foarte explicit, toate ideologiile modernității, care aspirau la schimbarea societății occidentale 448. Aceste "patimi" sau "emoții" care-și extrăgeau resursele intelectuale din ideile Revoluției din 1789 s-au estompat însă consideră Bell odată cu intrarea în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea, mai cu seamă după ce umanitatea a experimentat consecințele nefaste
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tăgăduiește. Unul dintre cele mai războinice și crude poeme, Iliada este, într-un fel esențial și latent, un imn adus bucuriei. Bucuria însăși a manifestării puterii și agerimii în luptă. Chiar în miezul măcelului și al cruzimii, viața pulsează cu patimă, ca un flux nestăvilit care 50 bate în țărmul de piatră al Soartei. Până și războiul, ca prilej de desfășurare a forței, apare preferabil lâncezelii și inacțiunii. Câtă vreme nu luptă, mirmidonii lui Ahile tânjesc de urât și, când nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a ei, se întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai rămas o undă de patimă, ea este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fi mamă unui fiu aproape de moarte. Chipul zeiței, tânără mereu de tinerețea nemuririi, se va pleca mereu în amintirea vremilor peste tinerețea fără bătrânețe a grabnic muritorului ei fiu, ținându-l în brațe și mângâindu-i fruntea fierbinte de crâncene patimi, ca o altă maică a durerilor (mater dolorosa). Și știind că, veșnică fiind, veșnică o să-i fie și pătimirea. Ahile, sortit să moară tânăr, a fost sortit să nu moară niciodată, să trăiască mereu, ca durere, în neuitarea veșnică a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
crize, Ahile este un principe care, oricât de autoritar, știe să se lege de oameni, de ai lui (Foinix, Automedon, Alchimos), de prietenii din tabăra ahee (Odiseu, Aias, Antiloh, câțiva alții), și a cărui inimă, când nu e stârnită de patimi, este în stare de o mare cuprindere, de căldură și de îndurare. E drept că, atunci când se împacă cu Agamemnon, vorbește ca 133 și când ar fi vrut ca Briseis să nu fi existat și să nu fi stat între
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe 142 Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile omenești. Când Antiloh vine să-i aducă vestea morții lui Patrocles, omorât de Hector, Ahile era deja neliniștit. Stătea în fața corăbiilor sale și, văzând cum aheii se retrag din nou, în derută, își amintește de o mai veche prevestire a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din admirabila traducere a lui Leon D. Levițchi, publicată în Shakespare, Opere complete, volumul 8, Editura Univers, București, 1990, pp. 347-411. Prospero Acțiunea din Furtuna și personajele din ea se situează la interferența dintre două lumi: lumea ca lume, cu patimile ei, trădări și restatorniciri, pierzanii, rătăciri și regăsiri, iubiri, pofte nesăbuite de mărire; și o altă lume, cu alt cifru, cu alte feluri de ființe, cu alte timpuri și cu alte legi. Iar între aceste două lumi se află Prospero
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai nobile porniri. O face cu un pragmatism superior și cu o inteligență mai presus de fire. Iar cunoștințele acestui spirit sunt anterioare oricărei experiențe, sunt a priori, rezidă în esența lui. Pe de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tăgăduiește. Unul dintre cele mai războinice și crude poeme, Iliada este, într-un fel esențial și latent, un imn adus bucuriei. Bucuria însăși a manifestării puterii și agerimii în luptă. Chiar în miezul măcelului și al cruzimii, viața pulsează cu patimă, ca un flux nestăvilit care bate în țărmul de piatră al Soartei. Până și războiul, ca prilej de desfășurare a forței, apare preferabil lâncezelii și inacțiunii. Câtă vreme nu luptă, mirmidonii lui Ahile tânjesc de urât și, când nu umblă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a ei, se întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai rămas o undă de patimă, ea este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fi mamă unui fiu aproape de moarte. Chipul zeiței, tânără mereu de tinerețea nemuririi, se va pleca mereu în amintirea vremilor peste tinerețea fără bătrânețe a grabnic muritorului ei fiu, ținându-l în brațe și mângâindu-i fruntea fierbinte de crâncene patimi, ca o altă maică a durerilor (mater dolorosa). Și știind că, veșnică fiind, veșnică o să-i fie și pătimirea. Ahile, sortit să moară tânăr, a fost sortit să nu moară niciodată, să trăiască mereu, ca durere, în neuitarea veșnică a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
crize, Ahile este un principe care, oricât de autoritar, știe să se lege de oameni, de ai lui (Foinix, Automedon, Alchimos), de prietenii din tabăra ahee (Odiseu, Aias, Antiloh, câțiva alții), și a cărui inimă, când nu e stârnită de patimi, este în stare de o mare cuprindere, de căldură și de îndurare. E drept că, atunci când se împacă cu Agamemnon, vorbește ca și când ar fi vrut ca Briseis să nu fi existat și să nu fi stat între ei ca pricină
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile omenești. Când Antiloh vine să-i aducă vestea morții lui Patrocles, omorât de Hector, Ahile era deja neliniștit. Stătea în fața corăbiilor sale și, văzând cum aheii se retrag din nou, în derută, își amintește de o mai veche prevestire a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
operei, iar ea îl transcende, realcătuindu-se din ea însăși și din mirifica ei substanță, mereu mai vie în trecerea vremilor, intactă. Prospero Acțiunea din Furtuna și personajele din ea se situează la interferența dintre două lumi: lumea ca lume, cu patimile ei, trădări și restatorniciri, pierzanii, rătăciri și regăsiri, iubiri, pofte nesăbuite de mărire; și o altă lume, cu alt cifru, cu alte feluri de ființe, cu alte timpuri și cu alte legi. Iar între aceste două lumi se află Prospero
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]