KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...257 258 259 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

bogat, dar să dai de unul celebru - e dincolo de orice imaginație. Ben nu e numai superb, dar este și pe cale să devină celebru. Amândouă sunt atât de impresionate că abia pot vorbi. ― Da, va ajunge pe sticlă, și sunt un pic cam tristă în legătură cu asta. Mă bucur pentru el, sincer, chiar mă bucur, dar o să-i simt lipsa. La muncă, e unul dintre cei mai apropiați prieteni ai mei, așa că poate de aceea mă simt eu un pic deprimată în seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și sunt un pic cam tristă în legătură cu asta. Mă bucur pentru el, sincer, chiar mă bucur, dar o să-i simt lipsa. La muncă, e unul dintre cei mai apropiați prieteni ai mei, așa că poate de aceea mă simt eu un pic deprimată în seara asta. ― Unde are loc petrecerea de rămas-bun? întreabă Sophie cu nonșalanță. De parcă aș fi fraieră. De parcă i-aș spune, acuma, sincer. ― Nu-mi amintesc, îi răspund eu și dau din umeri. Mă ridic în picioare și ies

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
când vin la birou și găsesc un mesaj de la tine. Nu-mi vine să cred că te simt atât de aproape și nici măcar nu ne-am întâlnit. Ai face bine să vii direct în LA cum te mai eliberezi un pic, deși nu sunt sigur că mai pot aștepta nici trei luni. Deja îmi fac planuri cu ce-am putea face dacă vii aici. Sunt atâtea lucruri pe care aș vrea să le vezi în Los Angeles. Va trebui să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și e ceva legat de cuvinte care s-ar putea să mă deranjeze, dacă stau să mă gândesc mai bine. Nu e vorba că e ceva obraznic în ele sau în mailurile lui, numai că am impresia că e un pic prea curtenitor. Dar poate că asta e doar o diferență culturală. Oricum, sunt sigură că e complet diferit în realitate. Probabil nu e tocmai bun la scris scrisori, atâta tot. ― Frumos din partea colegei tale că m-a sunat. ― Ce? spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
crezi despre ea, e genul tău? ― Jemima! mă ceartă el. Singura dată când am văzut-o, arăta complet aiurea, în plus știi că nu este genul de tipă de care sunt eu interesat. ― Îmi pare rău, spun eu, zâmbind un pic în sinea mea. Am crezut că poate e timpul să ai și tu o iubită. Ai grijă, Jemima, joci un joc periculos. ― O iubită? întreabă Ben zâmbind. Ce-aș putea să fac cu o iubită acum, în perioada asta a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
e scurtă, moale și foșnește, îi cuprinde formele și-i descoperă picioarele, îmbrăcate în siguranță în niște ciorapi transparenți și lucioși și cu pantofi plați roșii, de lac. Scârba. Nu, mă scuzați, glumeam doar, dar dacă e să fiu un pic serioasă, mă uit la Geraldine și mă simt îmbrăcată al naibii de prost. ― Mă gândeam, încep eu, conștientă de cum arăt, adică ridicol. M-am gândit să pun niște... și mă dau înapoi, dar Geraldine îmi trage geanta cu produsele de machiaj. ― Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
umbră a femeii care erai înainte. Slavă Domnului! Îmi rețin chicotitul și zâmbesc cu plăcere, încercând să fiu nonșalantă, să par neimpresionată de faptul că în sfârșit a remarcat cineva, chiar dacă e vorba doar de redactorul-șef. ― Am slăbit un pic, atâta tot. ― Un pic? izbucnește redactorul-șef. Tânără doamnă, ești jumătate din cât erai. Și nu e numai asta, spune el, și se apleacă în față cu un aer conspirativ. Arăți și destul de bine, nu-i așa? O, Doamne, simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
erai înainte. Slavă Domnului! Îmi rețin chicotitul și zâmbesc cu plăcere, încercând să fiu nonșalantă, să par neimpresionată de faptul că în sfârșit a remarcat cineva, chiar dacă e vorba doar de redactorul-șef. ― Am slăbit un pic, atâta tot. ― Un pic? izbucnește redactorul-șef. Tânără doamnă, ești jumătate din cât erai. Și nu e numai asta, spune el, și se apleacă în față cu un aer conspirativ. Arăți și destul de bine, nu-i așa? O, Doamne, simt cum roșesc, dar din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și mai exact, de ce naiba arată așa? E prea mult pentru mine. Încep să râd, și cu cât râd mai mult, cu atât mi-e mai greu să mă opresc, dar nu sunt chiar așa isterică, bine? Poate doar un pic. În cele din urmă, reușesc să iau o gură de aer: ― Fii atentă. Cred că urmează un moment de neuitat. ― Colega ta știe cine e Diana Macpherson? întreabă Geraldine confuză. ― Nu, bolborosesc eu. Și nici nu știe cum e ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
o privește absent, în primul rând pentru că i se pare greu să fie atent la ea, din moment ce pare să aibă două, dacă nu chiar trei capete, și în al doilea rând pentru că nu mai recunoaște. Privirea lui absentă devine un pic alarmată, pentru că e evident că ea pare să-l știe chiar foarte bine. ― Dragule! exclamă Sophie, luându-i fața în mâini și lipindu-i pe buze un sărut mare și umed. Îmi pare atât de rău că am întârziat. Ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
trece afectuos mâna prin părul lui. ― Dar...bolborosește Ben, dar ne-am văzut o singură dată. Ești colega de apartament a Jemimei, nu-i așa? Sophie ezită, însă doar pentru o fracțiune de secundă. ― Ai chef să te joci un pic, dragule? Vrei să mă joc și eu? Bine atunci, ne-am văzut o singură dată. Se întoarce către Diana și-și dă ochii peste cap, în timp ce Ben stă și-o privește uimit. ― Scuză-mă, îi spune ea Dianei. (În treacăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
vreo șansă să protesteze, Diana a și apucat-o de braț și a tras-o spre bar, în timp ce Geraldine și Jemima se prăpădeau de râs. ― Ce dracu’? face Ben, care pentru un moment, poate din cauza șocului, s-a trezit un pic din amețeală. Se întoarce spre mine, bolborosind: aia era prietena mea? ― Nu, Ben, îi răspund, zâmbind cu delicatețe. Tu nu ai prietenă, ai uitat? ― Așa credeam și eu, zice Ben, uitându-se confuz în paharul lui cu vin, și înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pantaloni frumoși și ignorând-o pe Geraldine, care îngrămădește vrafuri de haine pentru mine în mâinile lacome ale vânzătoarei, merg la camera de probă să-i încerc. ― Ce zici? îi cer părerea Geraldinei, întrebându-mă de ce pantalonii îmi sunt un pic cam mari, așa cum îi țin deasupra mijlocului, să cadă mai bine. ― Dragă, sunt prea mari pentru tine. Ce mărime sunt? Îți iau eu una mai mică. ― Mărimea 38, spun eu. O, Doamne, nu am cum să port ceva mai mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ca femeile care au încercat să devină Sophie și Lisa. Numai că ele n-au prea reușit: la ele bijuteriile, pantofii, machiajul nu se potrivesc mai mereu. Au arătat ele mereu strălucitor, dar niciodată n-au dat dovadă de vreun pic de clasă. Stând în ușă într-un abur de auriu, maro deschis și crem, Jemima este drăgălășenia însăși. ― Este bine, spune Lisa în sfârșit. ― Ți se potrivește, zice și Sophie în cele din urmă, și ambele își îngroapă capetele înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
bucătărie să-și sune mama. ― Mamă? Bună, eu sunt. ― Bună! Ce mai faci, dragă? ― Sunt bine. Tocmai m-am întors de la coafor. ― Nimic prea drastic, sper? ― Nu prea a fost vorba de o tunsoare, dar mi-am deschis părul un pic. N-are rost să-i spun că m-am făcut blondă, n-ar face decât să mă dezaprobe și să-mi spună că e obraznic. ― Nu te-ai făcut blondă, Jemima? ― Nu tocmai, mamă. Cu șuvițe. ― Sper că nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
fost trimisă să intervievez o nouă vedetă dintr-un serial londonez, care, convenabil sau nu, stă după colț de Kilburn Herald, de vreme ce nu câștigă încă suficienți bani ca să se mute într-o zonă mai bună. Interviul a mers fantastic. Un pic prea fantastic poate, întrucât am sfârșit prin a încerca să scap de acest tip drăguț, ce-i drept, dar căruia parcă îi crescuseră mii de mâini, toate încercând să mă atingă. Îmi dau seama acum că viața este clar diferită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
o parte din mine își dorește să-i spună să și-o bage undeva, în timp ce altă parte vrea să se folosească de șansa asta. ― De ce acum? spun eu în cele din urmă, după ce redactorul-șef a început să transpire un pic. ― Este doar o chestiune de timp, îmi răspunde. Întotdeauna am știut că ești un bun de preț al acestui ziar, iar acum, că Ben a plecat, avem nevoie de altcineva tânăr și luminat care să facă toate interviurile mari. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Brad nu știe că lucrezi la Kilburn Herald, îmi amintește ea. El crede că ești Miss Prezentatoare Împopoțonată de Televiziune, și atâta timp cât nu-ți sugerez să porți un costum sau cizme înalte până la genunchi în timpul zborului, folosește cel puțin un pic de strălucire, spune ea și plescăie din limbă. Hainele astea, continuă, arătând spre geanta mea, sunt complet nepotrivite pentru zbor, fie și numai ca să te schimbi în ele la sfârșit. Ridic din umeri, iar ea îmi deschide valiza și începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
toate astea mi-au trecut deja prin minte, sunt mai mult speriată că am bătut atâta drum și... dacă nu mă place? Știu că Geraldine ar răspunde că poate n-o să-l plac eu pe el, dar asta e un pic irelevant, pentru că niciodată n-am mai avut de ales. Știu că lucrurile stau altfel acum, știu că nu mai arăt cum arătam înainte, dar pare în continuare ridicol că aș putea să nu plac pe cineva care mă place. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
că nu e nimic real, că mă joc de-a a fi slabă și că la un anumit moment o să fiu din nou grasă. Știu că sunt slabă, pentru că-mi cumpăr haine de măsura 34 (chiar și alea sunt un pic cam mari pentru mine) dar mă simt în continuare grasă, și mi-e atât de teamă că Brad își va da seama. Și de fapt, unde naiba e Brad? Mi-am luat valizele, am trecut prin vamă și tot nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mereu nevoie să tot verificați că sunteți încă acolo, că sunteți tot voi înșivă. Așa că merg spre oglindă și mă uit la mine, îmi privesc fața pe care crește un zâmbet larg. ― Am reușit, spun eu încet, și da, un pic fericită. JJ, ai reușit al naibii de bine. Capitolul optsprezece Aud o scurtă bătaie în ușa de la baie, pe care n-o percep pentru câteva clipe, cum sunt cufundată sub apă. ― Jemima? Mă ridic cu o tresărire și mă uit ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
încercând să mă împac cu ceea ce tocmai s-a întâmplat. Cred că tocmai am avut un orgasm! Pentru prima oară în viața mea, știu și eu despre ce tot scriu revistele alea. Mă simt minunat, și mă simt și un pic șocată de toată treaba, ca și cum ar fi fost o explozie: a fost doar atât de uimitor și atât de neașteptat. ― Nu, adică, asta chiar a fost diferit de ceea ce-am mai trăit, spune Brad. Crezi? Dar eu ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
foarte bine după aceea. ― Poate, spun eu. Deși chiar sună bine, cred că la acest nivel mai bine aș rămâne la ce știu să fac. Ne ridicăm, facem un duș și ne urcăm în mașina lui Brad. Mă duce un pic prin Santa Monica, doar ca să-mi fac o idee despre loc. În mașină, cu mâna lui dreaptă odihnindu-se pe piciorul meu stâng, chiar că mă simt în rai. Pare că sunt sute de persoane care roiesc pe aici, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Jenny, spun eu, hotărâtă să fiu prietenoasă, să fac un efort și să-i arăt lui Jenny că dimensiunile ei nu mă deranjează și nu mă face să cred că Jenny e cu ceva mai prejos doar pentru că e un pic mai mare. Mă ridic de unde stau la birou și mă duc spre Jenny cu un braț întins, ca să dau mâna cu ea, dar când ajung mai aproape simt instinctiv că n-o să dea mâna cu mine. Ciudat, dar în aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pentru că Brad m-a întrebat brusc: ― E totul în ordine? ― Da, i-am răspuns, și am zâmbit. Totul bine. El s-a aplecat în față și mi-a dat un sărut lung și pasional, iar eu m-am relaxat un pic, după care am decis că într-adevăr nu-mi pasă, pentru că acest sărut a făcut să merite totul. Asta am tot așteptat eu, acest bărbat era cel pe care-l așteptam. Iar sentimentul că îi pasă cuiva de mine, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]