14,398 matches
-
de rațiunea occidentală, după cum există labirinturi în care nu te poate ghida decât magia. Odată cu aventurile sale, Tristan Bantam își dezvăluie adevărata lui misiune, aceea de punte dintre universuri. El este cel care aduce la lumină sunetele și umbrele continentului pierdut, după cum tot el este acela care reunește familia stranie și multirasială a tatălui său. Pe măsură ce se consumă această viață extraordinară, Tristan este din ce în ce mai mult scufundat în marea de mituri celtice. Simbolic, acestei lumi celtice îi aparține, cel puțin onomas tic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al Morganei, vrăjitoarea africană cu nume de legendă arturiană. În vecinătatea acestor mări ale Caraibelor, în L’aigle du Brésil, Corto participă, din nou, la viața unei istorii cu care va întreține o relație echivocă, până la capăt. Căutător al galionului pierdut și al comorii sale de dincolo de orice închipuire, Corto redescoperă ambiguitatea Marelui Război în a cărui țesătură este implicată și compania financiară ghidată de Bouche Dorée și de Morgana. Apariția unui ofițer prusac la curtea din Itapoa o anticipează pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Soledad Löckhaart) este prins în plasa de vrajă și de iluzii a doi magicieni, anticarul Levi Colombia și profesorul Steiner. Uniți de linia ascunsă a Golemului, cei doi rememorează drumul tragic al celor doi exploratori europeni către El Dorado. Urma pierdută a ofițerului englez și a anarhistului francez evadat din Guyana poate fi regăsită de cel care avea temeritatea de a trece pragul lumii de dincolo, cu ajutorul ciupercilor pe care anticarul le dobândește din jungla amazoniană. Întoarcerea pe firul timpului este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
regăsită de cel care avea temeritatea de a trece pragul lumii de dincolo, cu ajutorul ciupercilor pe care anticarul le dobândește din jungla amazoniană. Întoarcerea pe firul timpului este și șansa ca marinarul cu cercel în ureche să-și redobândească identitatea pierdută. Ciupercile deschid o poartă dincolo de care se află o poveste în care se amestecă, postmodern și oniric, umbrele morților și spiritele celor vii. Corto devine comandantul acestei expediții blestemate pe Amazon, în vreme ce francezul anarhist se află sub comanda sa, la fel de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sunt în ruină, iar pe cadavrele lor se ridică edificiul radicalismului și al brigandajului. Cazaci, seniori ai războiului chinezi, naționaliști mongoli, societăți secrete sunt actorii ce modelează mersul istoriei ce se folosește de trenurile blindate ca de bucățile unor patrii pierdute și recompuse. Corto (cel al cărui spirit visător este hrănit de revelațiile lui Rimbaud și de viziunile utopice ale lui Morus) este investit cu misiunea de a urmări straniul și ubicuul tren cu aur rusesc - un tren în a cărui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Africa ascunsă și parte a ei, până la capăt. Fără a fi african, el este parte din secretul Africii înseși. Sudul Spre Argentina, patria lui Martin Fierro și a lui Borges, Corto se îndreaptă în Tango, atras de enigma unei fete pierdute și de sunetul muzicii care îi răsună în sânge. Este cuprinsă în Tango întreaga senzualitate și subtilitate narativă a textului lui Borges. În Buenos Aires, ca și în larga câmpie bântuită de gauchos, Pratt redescoperă ethosul începuturilor sălbatice și romantice ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
războiește pe viață și pe moarte cu oamenii-păianjen. Istoria țărilor scufundate îl conduce pe Corto, prin culoarele halucinogenelor, către împărăția narcotică din Insula Paștelui, acolo unde Corto contemplă cerul, alături de statuile uriașe care prind glas și își reamintesc geneza continentului pierdut. Regina amazoanelor, care domnește peste seminția ei neîm blânzită, este, la rândul ei, o inițiată ce cunoaște secretul luptelor dintre atlanți și locutorii din Mû. Aventura capătă acum o dimensiune fabuloasă ce evocă, în cheie postmodernă, vârsta de aur a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cheie postmodernă, vârsta de aur a comics-ului american. Pierdută în adânc, nefericita Soledad descoperă în Hugues, conducătorul unui popor din centrul pământului, prezența care îi va oferi dragostea refuzată până atunci. Mântuirea ființei damnate este adusă de energia lumii pierdute. Tot în acest pântec al insulei dispare și Rasputin, dar Corto știe că nimic nu îl poate opri pe teribilul ucigaș să lupte pentru propria sa supraviețuire. Tracy Eberhard, aviatoarea rătăcită în sălbăticie, se înalță la cer, într-un balon
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este deținătoarea cheilor cu care se pot deschide porțile visului și morții. Ca și Shamael și Cush, Mamba poruncește elementelor și poate ucide cu incantațiile sale. Ceea ce sună ininteligibil europenilor este vocea Africii, voce care duce mai departe tainele orașelor pierdute. O punte se întinde între punctele imaginarului african al lui Pratt - dezertorul englez se îndreaptă spre cetățile pe care le convoacă și Ann de la jungle, pornind dinspre estul continentului. Undeva, la confluența dintre aceste drumuri revelate de șamani, se află
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Edward G. Robinson) duce cu sine secretul unei vieți marcate de litera stacojie a exilului. Moretta este, în termeni conradieni, un paria al insulelor, un exilat din comunitatea sa originară, încercând, odată cu o ultimă lovitură norocoasă, să-și regăsească tihna pierdută. Din rețeta suspansului și a sexualității nu putea fi absentă feminitatea carnivoră inseparabilă de canonul filmului noir. Cealaltă jumătate a ciudatei perechi transportate de Sven este negresa Bonbon, o floare din Caraibe ce nu-și ascunde, nici un moment, capacitatea de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de la nord, ea regizează ambuscada în care pier Peau-Noire și tovarășii săi. O victimă a acestui masacru este și tovarășul lui Sven, melanezianul Makka. Crima lui Bonbon transformă destinul lui Sven - ca și Corto, Sven este un cruciat al cauzelor pierdute și un devotat al prieteniei, chiar și dincolo de mormânt. Dragostea trădată a lui Moretta este rugul pe care arde Bonbon. Agenta își află moartea violentă în schimbul de focuri final - rețeta hollywoodiană este prelucrată fantasmatic de Pratt. În cele din urmă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dezertor, exilat pe întinsele câmpii cutreierate de bizoni, obligat să-i evite pe compatrioții săi, cei pentru care nu mai este decât un trădător. Provocarea lui Kirk este legată de găsirea unei noi identități care să o înlocuiască pe cea pierdută. Apropierea de Maha, adolescentul ce supraviețuiește expediției ucigașe la care Kirk însuși luase parte, sugerează posibila reintregrare în această nouă comunitate. Soldat dezertor, torturat de dileme și obsedat de himera reîntoarcerii între ai săi, Kirk descoperă în indieni ethosul marțial
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
american, căci Bob Morane redă indie nilor amenințați de rapacitatea capitaliștilor veroși demni ta tea originară. În fine, tot Bob Morane este cel care întrevede, ca printr-o viziune modelată de textul lui Conan Doyle, maiestatea terifiantă a unei lumi pierdute și regăsite, trezite la viață în plin secol XX de jocul unei substanțe extraterestre. Intertextualitatea ține de pactul ficțional pe care proza grafică îl încheie cu fidelii ei. În cele din urmă, culoarea nostalgică a textelor lui Bob Morane este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
piardă, iar visul turnului Babel să se prăbușească în neant, fără ca vreodată să mai poată fi readus la viață. Din trecutul misterios al vechimii egiptene vine și ciudatul egiptolog englez obsedat de regăsirea mormântului lui Lisis. Inițiat în tainele lumilor pierdute, Mort îl antrenează pe Ezra în coborârea spre originile misterului. Natură vizionară și străină de uitarea omenească, Mort duce în sine amintirea tuturor vieților care îl precedă. Din memoria sclavului egiptean se hrănește intuiția ființei ce descifrează taina călătoriei savantului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
până la capăt. Dacă ar fi întins mâna, peste câmpul desfigurat de gloanțe și de obuze, ar fi putut să atingă poate nisipul plajei pe care Rasputin îl așteptase atunci când îl reîntâlnise în cele din urmă, după coborârea în miezul continentului pierdut. După regăsirea lui Levi Colombia, Corto rătăcise fără de țintă, căutând să găsească indiciile pe care numai ochiul inițiaților le puteau descoperi. Steiner îl însoțise în aceste peregrinări ce îl duceau din colțurile de Mediterană către tropice - trecând din navă în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
maniaco-depresiv psihoza maniaco-depresive. E. În functie de modul de operare se distinge: a) infractori de ocazie sunt cei care comit spontan infracțiunea, sub presiunea satisfacerii anumitor dorințe, astfel că profită de unele situații accidentale și ajung să-și însușească lucrul pierdut, să fure unele bunuri nesupravegheate sau să lovească o persoană etc. Toate aceste conduite îi conferă infractorului o stare de agitație emoțională ceea ce îl determină să comită numeroase greșeli care fac facilă depistarea și prinderea lui de către organele competente. b
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
originea oricărei nenorociri. În condițiile raiului, mai înainte ca răul să năvălească în lume prin falimentul oamenilor, nu existau nenorociri. Cel care nu se lasă amăgit observă, că o mare parte dintre nenorociri fac parte din viața omului după paradisul pierdut. De fapt, avem nevoie de încercarea suferinței, pentru a putea fi pregătiți pentru marele scop la care am fost destinați. De aceea, cererea de eliberarea de nenorociri nu are înțelesul că Dumnezeu trebuie să îndepărteze de la noi orice nenorocire. Înțelesul
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ani trebuie să renunți la glorie". Bietul Dodo s-a consolat să rămână cu femeile. Le-a iubit mai departe și a cântat cu degetele pe carnea lor muzica dulce a dragostei, înăbușindu-și în această plăcere decepțiile pentru gloria pierdută. Până când femeile au luat-o, ca și în cazul meu, pe urma gloriei. L-au părăsit și ele. Atunci Dodo s-a angajat la un restaurant. Bietul Dodo. Ca un papagal..." De ce ca un papagal, n-am înțeles. Anton fusese
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o mumie în sarcofagul lui cu oglinzi; nu vroiau să riște o descoperire care i-ar fi lăsat singuri. Și trăgeam concluzia că sala cu oglinzi reprezenta pentru bătrâni un fel de mister fără vârstă ce putea fi profanat și pierdut; o vrajă sau un blestem de care aveau nevoie pentru a da un rost ori o scuză azilului și în legătură cu care erau liberi să-și bată gura oricât cu condiția să nu-i ridice vălul. Nimeni n-ar fi putut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai căzut pe gînduri? Mă străduiam să-mi aduc aminte ceva, o vorbă, o frază care să mă scoată din impas și nu reușeam. El mă privea în continuare, ochii lui se fixaseră de mine ca niște lipitori. Mă credeam pierdut. Nemulțumit, Bătrânul s-a așezat în fotoliul de răchită, și-a întins piciorul stâng pe perna roșie, cufundîndu-se într-o tăcere absentă. Reflecta parcă asupra hotărârii pe care trebuia s-o ia în privința mea. Am stat așa o vreme, apoi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-am zis: "Proasto, în felul ăsta nu faci decât să golești și anii pe care-i mai ai de trăit". Și m-am schimbat cu 180 de grade. M-am reapucat de fumat, nu-mi mai păsa de nopțile pierdute și de regim, iar într-o dimineață m-am hotărât să văd ce mai pot vedea din lume înainte de a ajunge într-un cărucior ca ăsta. Am început să mă fardez violent, fiindcă nu vroiam să mă simt ca o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fac. Trebuie să fii totdeauna de partea celor care câștigă, nu de partea celor învinși. Ar fi o prostie să ai scrupule tocmai acum. Spune, eventual, că ai făcut pe tine de frică, asta produce impresie, înduioșează. ― Ești cinic, șopti pierdut Dinu. ― Eu cinic? ― Îmi vorbești de parcă aș fi un șobolan oarecare. Vorbea cu ultimele resurse de mândrie jignită. ― Știi ce ești? i-am zis. Un căcăcios. Tremuri ca un vierme. S-a înroșit violent și a înghițit în sec. ― Tot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai exilați, căci dacă timpul stârnea în ei, ca și în noi toți, neliniștea acută care îi e proprie, ei erau legați și de spațiu și se izbeau fără încetare de pereții care despărțeau adăpostul lor ciumat de patria lor pierdută. Fără îndoială, ei erau cei pe care îi vedeai rătăcind la orice oră din zi în orașul prăfuit, chemând în tăcere seri și dimineți ale țării lor pe care numai ei singuri le cunoșteau. Ei își hrăneau atunci durerea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mult cu putință momentul aprinderii luminii. Crepusculul invada sala ca o apă cenușie, cerul roșiatic al apusului se reflecta în geamuri și marmora meselor strălucea ușor în întunecimea care începea să se lase. În mijlocul sălii pustii, Rambert părea o umbră pierdută, și Rieux se gândi că era ceasul uitării lui de sine. Dar era totodată și momentul în care toți prizonierii acestui oraș simțeau același lucru și trebuia făcut ceva pentru a grăbi eliberarea lor. Rieux s-a întors. Rambert petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
timp: ei erau despărțiți pe veci. Dar alții, ca Rambert, pe care doctorul îl părăsise chiar în dimineața aceea spunându-i: "Curaj, acum a venit timpul să ai dreptate", regăsiseră fără să ezite pe cel absent pe care-l crezuseră pierdut. Pentru câtva timp cel puțin, ei vor fi fericiți. Ei știau acum că, dacă există un lucru pe care-l poți dori întotdeauna și obține uneori, acesta este afecțiunea umană. Pentru toți cei care, dimpotrivă, se adresaseră pe deasupra omului unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]