7,806 matches
-
rafinat numai energia neamului său, fără a recepta sugestii din străinătate. Ironia sa în legătură cu cel care s-a dus la Paris bou și s-a întors vacă relevă în mod clar constatarea că atunci (la fel ca astăzi, de altfel) plimbările în Occident pe banii țării ale unor indivizi incapabili și frivoli nu-i pot schimba și nu pot face din ei persoane folositoare societății. În același mod, dar în manieră satirică, Mihai Eminescu arăta că de obicei tinerii români deprindeau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ajutor", pg. pensar [pẽ΄sar] "a gîndi", it. pizza [΄pit-tsa], sued. apoteker [apo΄tekər] "farmacist", engl. paint [peint] "vopsea" r = consoană vibrantă apicală alveolară: it. sorella [so΄rel-la] "soră", pg. rapaz [rə΄pa(] "băiat; tînăr", engl. ride [raid] "călătorie; plimbare", norv. tyren [tü:rən ] "taur", sued. söder [΄sö:dεr] "sud", dan. kort [k(rt] "scurt" ( = consoană vibrantă uvulară: pg. correcto [ku΄(εtu] "corect", fr. rue [(ü] "stradă" ( = consoană fricativă uvulară: dan. hjerte [΄jä(t(]"inimă", s = consoană fricativă dentală surdă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
el - cu mare plăcere - petecul de hârtie ce cuprindea perla descoperită de junimiști. Pentru exemplificare, vom cita doar câteva din acestea. Dintr-o descriere a unei excursii scrisă de Dimitrie Morțun, reținem: „Mai mulți juni ne hotărârăm să facem o plimbare pedestră prin munți. Consecvenți hotărârii noastre, tocmirăm o trăsură”...Sau refrenul unei poezii a aceluiași autor, având 20 de strofe, suna astfel: „Miezul nopț’ș’al nostr’amor!” Într-un jurnal din București, găsim: „Subscrisa face cunoscut că deși soțul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
ca să vină infirmierele, dar bătrâna se grăbește. Se precipită pe coridor, tot în cea mai sumară toaletă, bătând șaua să priceapă iapa, ca să ceară din culise o cămașă curată. Cererea îi e satisfăcută numaidecât. A doua zi, în timpul unei scurte plimbări de înviorare pe coridor, o infirmieră tânără, al cărei chip nu-l știe, se întoarce spre ea: "Sunteți cumva doamna V.?" "Da, de ce?" Pentru că, acum câtva timp, nu se mai dădeau nici doi bani pe pielea dumneavoastră. V-ați revenit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
După câțiva pași, se întoarse ca să-i facă semn cu mâna. Făcu la fel: ei da, trebuie să bați fierul cât e cald. A doua zi, Nastia se lăsă așteptată. Degeaba se străduise așadar să-l trimită pe învățător la plimbare! Dar până la urmă, își făcu apariția. Palidă (se vedea chiar și la lumina stelelor, nu mai era lună) și obosită. Nu s-a scuzat, a explicat doar că a trebuit să-l liniștească pe un băiat care avea să fie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
niște regi..." N-o să se ducă în Canare și, încă și mai puțin, în Martinica, vrea să rămână la ea acasă. Nu mori bine decât la tine acasă. La întoarcere, o întâlnește pe doamna F. care își scoate cățelușul la plimbare. În rochie de vară, machiată discret, cu față luminată de un surâs frumos. Cât de tânără este această bătrână doamnă! Și când te gândești că doamna F. e mai în vârstă decât ea! Ca și cum unora li s-ar lua obligatoriu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Mai rău, s-a instalat o opoziție între conștiința care vrea să dăinuie și suportul ei organic, un mecanism cu limite, care nu are veleitatea de a realiza imposibilul. Se instalează trainic o toamnă aurită. Ea își lărgește treptat cercul plimbărilor la două cvartaluri, la trei, la patru. Tot nesigură pe picioare se simte, dar începe să iasă singură. Puțin. Ca să cumpere pâine de la brutăria din colț, de exemplu. Într-o zi, dă peste Clementina. Țigăncușa și-a găsit o slujbă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
hârtiilor, muncește întreaga zi, febril, până la epuizare. Anumite fraze îi vin noaptea, în somn. La întoarcere găsi un bilet de la învățător, care îi dădea întâlnire a doua zi seara la restaurantul gării. Stătea să plouă, era riscant să plănuiești o plimbare. Prost dispus, a ajuns mai devreme. Un băutor singuratic, așezat dinaintea unei carafe cu vin, era singurul client. Lumina lămpii din tavan, reflectându-se în geamuri, le făcea atât de opace încât îți putea provoca un acces de claustrofobie. Într-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe Nastia singură în salon, prăbușită într-un fotoliu, cu mâinile în buzunarele paltonului. Asta voia să spună că se hotărâse în fine să iasă, dar când se întorsese dacă paltonul avusese timp să se usuce? Da, am făcut o plimbare pe malul mării. Lumina lămpii cu abajur verde îi sublinia trăsăturile obosite. Își arăta bine vârsta, poate mai mult decât vârsta reală. Mila îi strânse inima. "Nu vrei să te descotorosești de palton?" "Ba da." O ajută să și-l
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu pot. Cere-le scuze din partea mea, spune-le că am fost chemat în zonă. Și adăugă ca pentru sine: zona e calul bun de bătaie. Viața tot nu-și reluase cursul normal la Vila orelor de lumină. Nastia făcea plimbări lungi pe plajă, mai ales după-amiaza târziu, pe partea opusă sanatoriului. Se întorcea absentă, cădea pe fotoliul din salon, cu mâinile în buzunarele paltonului, și rămânea mută ore întregi. Madam Segal cosea lângă ea. Teama că ar putea rămâne fără
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se deschise cu zgomot, lăsând să intre un client înzăpezit până la sprâncene, cu o privire sumbră și scrutătoare: vameșul. Aoleu, șopti învățătorul, trebuie să ne descotorosim numaidecât de el. Dacă vine Constantin, n-o să aibă inima să-l trimită la plimbare. Vameșul tropăi ca să-și scuture zăpada de pe bocancii solizi și luă măturica pe care Grigore o lăsase pe tejghea ca să se deszăpezească: "Bună seara, Gogonea, unde e Grigore?" Ce ton! Pe aici pe undeva, trebuie să vină, îi spuse plictisit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Stăpânul tău nu e aici, îi spuse Grigore, du-te să-l cauți în altă parte." Dar câinele continua să dea vesel din coadă. Ah, scuze, ai venit să-i anunți sosirea." Într-adevăr, șeful de gară, care își făcuse plimbarea de seară, își ivi aproape imediat în cadrul ușii căciula ascuțită, în vreme ce jucătorii bombăneau deja la adresa "jigodiei murdare" care răcise camera. "Vezi, Hector, spuse șeful de gară, nu ești bine crescut, du-te și închide ușa!" Cu capul lăsat, câinele se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mișcare înainte ca învățătorul și comisarul să se încaiere. Și, deși nu se făcuse nicio referire la vameș, acesta se consideră, și el, invitat. Nici nevastă, nici obligații familiale, în cazul lui, invitația se înțelegea de la sine. Obișnuită ca, iarna, plimbarea bărbatului ei să se soldeze aproape în fiecare zi cu câteva tacâmuri în plus, soția șefului de gară a fost cu atât mai puțin surprinsă cu cât aproape se intrase în sărbători. Cât despre Lillișu, ea roși fără motiv, ceea ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în urma câinelui. Se opri. Ajunsă în fața lui, îl privi cu capul dat pe spate, surâzătoare. Purta rochia roz cu pătrățele verzi pe sub pardesiul verde care îi rămăsese și mai scurt și își pierduse și ultimul nasture. "Vrei să faci o plimbare pe cal, Nel?" Fetița își mușcă buza de jos, pentru a masca un surâs încântat, și privirea îi deveni sclipitoare. O urcă în șa. Ce vastă era perspectiva de pe spinarea calului! Aerul primăvăratic, marea care strălucea cu toate luminile ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cap și, cu mâinile în buzunare, a luat-o pe cărarea tivită de acea vegetație săracă, dar rezistentă, pe jumătate îngropată în nisip, care te face să presimți deșertul. După ce a trecut de sanatoriul de tuberculoză osoasă, și-a continuat plimbarea pe cheiul pustiu al portului. Fluviul, care traversase cu violență estuarul, înainta până departe în apele sărate, păstrându-și marginile paralele, ca o amăgire care întârzie să se destrame. Murea încet, pașnic, s-ar spune, în patul lui. Sub cerul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ora prânzului; s-au plimbat sub un soare spălat de ploi repezi și sub o lună rătăcind prin ceață; au explorat zilele cenușii și nopțile albe; au fost înșfăcați laolaltă în spirala infinită a orașului. Într-o noapte, după o plimbare mai lungă decât de obicei, Arcadi se opri brusc, cu arătătorul în aer: "Auzi?" Îl întrebă din privire, dar chipul lui avea, în penumbră, stălucirea mată a unei oglinzi oarbe. "E el!", spuse Arcadi. "Cine?" "Țarul modernizator, reformatorul Rusiei barbare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fără otrava distilată de acest habotnic care îl frecventa asiduu pe dracul? Trebuia să roșească dintr-atât pentru propriul lui oraș natal? Nici gând! Aici, foarte aproape, se afla o anume grădină publică, care, înainte de a deveni locul favorit de plimbare cu Margareta, fusese celebrată de un mare maestru în veninuri bucureștene: "Matei Caragiale!" Numele ăsta nu-i spunea nimic lui Arcadi, dar mirosi capcana și, de altminteri, era departe de a fi epuizat muniția unui oraș care le rezistase nemților
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
având relații privilegiate cu speța artiștilor și intelectualilor și e destul de departe de Universitate. Îi propune să intre ca să ia un pahar. Or să facă totodată rost de mărunțiș. Fata se supune docilă. Pesemne, zâmbind pe sub beretă; pesemne, obosită de plimbarea pe sub burdufurile găurite ale norilor de unde scapă iar fulgi mari, înghețați. Pereții sălii povestesc, în lumina celor mai recente descoperiri făcute de istoricii noștri, epopeea națională, din negura vremurilor până în zilele noastre. În acest decor patriotic, scăldat în vapori de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu siluete greoaie, pentru tinere actrițe cu talii de viespe. În cazul lui, divorțul ar căpăta chiar semnificația unei adeziuni fără rezerve la politica națională a partidului. Un subiect delicat totuși. Pentru a-l dezbate, își invită soția la o plimbare prin parc, rezervat, la căderea nopții, tocmai cuplurilor legitime. Îi ține un discurs ferm, dar echilibrat, pregătit dinainte. Moara stricată, care adulmecase deja mireasma de viorele, îl ascultă roșie de furie stăpânită și se străduiește, abilă, să-l tragă de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
perioadele de strictă supraveghere medicală în spital cu temporare pauze de externare. Deși extenuată de programele chimioterapeutice dure, stresată psihic de urmările știute care reclamă proteza capilară, simțea nevoia contactelor, a conversației. S-a întâmplat să o însoțim în scurte plimbări. O singură dată s-a aventurat să ne acompanieze, pe mine și pe soția mea, la recentul, pe atunci, deschis muzeu în Montmartre în memoria lui Dali. Nu se mai sătura să privească, sedusă de fantasticele reverii ale pictorului. De
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
roze" (în stilul lui Berthomieu) sau cele "negie" (în maniera lui Yves Allegret sau Marcel Carné), comedii vesele sau dramatice (René Clair, René Clément) filme istorice recreative (seria "Caroline chérie" cu "sex simbolul" epocii, Martine Carol) sau instructive (cu lungi plimbări în timp filmate de Sacha Guitry), filme poetice (Jean Cocteau), filme tematice (André Cayatte) etc., se îndepărtează puțin de formele clasice și nu constituie un eveniment decît cînd afectează morala tradițională ca "Manon" de Henri-Georges Clouzot, sau "Cu diavolul în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
străzi și alei, parcuri și case pe care trebuie să le vedem pe îndelete, să ne bucurăm de frumusețea lor și vom prinde atunci iubirea totală de spațiile acestea și cu ochii sufletului, și cu reperele valorii trecutului sau prezentului. Plimbările pot fi inițiatice intrând în tainice chemări afective și în același timp memoria va reține până și detaliile, în aparență neînsemnate, topindu-le apoi în vasul magic al dragostei pentru urbe. Vom descoperi spații culturale nebănuite, fie și numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pentru că, îmi spuneam, la cea mai mică neatenție se putea izbi fatal de trunchiurile copacilor. Nici vorbă, el dansa abil și elegant. Până la urmă l-am pierdut din ochi, superbul fluture dispărând în universul lui, iar eu îmi văd de plimbare cu o undă de regret. Rămân însă cu redescoperirea frumuseții Grădinii, poate în componenta ei cea mai neînsemnată, dar dătătoare de relaxare, confort estetic și minunată vibrație. Cu gândul pierdut în necuprins, aud parcă pe cineva că a exclamat: spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
În casele înconjurate de nuci mari, tei înfloriți, castani bătrâni, tufe de liliac și iasomie, de amintiri și de sunetul clopotelor ce învăluiau înserarea după vecernii, ieșenii aveau timp de lecturi, de muzică, instruire și taifas. Aveau timp de o plimbare pe Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu, aveau timp pentru a admira turnul Goliei, fiecare încercând să-l vadă și prin spusele lui Creangă, să viziteze vechile biserici Sf. Sava, Trei Ierarhi, Sf. Nicolae Domnesc, Bărboi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pentru o istorie trecută, inimitabilă. În spațiile înconjurate de nuci bătrâni, tei înfloriți, castani și tufe de liliac, de amintiri și sunetul clopotelor ce învăluie amurgul după vecernii, ieșenii încă își fac timp de lecturi, de cunoaștere, de taifas. O plimbare de la Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu și Obeliscul lui Asachi, este însoțită de sufletul sensibil al cetățeanului iubitor de discuții asupra esenței lucrurilor și spiritului artei sub aripa proteguitoare a naturii. Nu o mai face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]