7,124 matches
-
limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate lua, iar el nici măcar nu mia mulțumit (Prost crescutule!). Cerul coborâse foarte jos. Începu să plouă scurt. O ploaie măruntă, deasă. Goanță cânta (așa obișnuia să facă atunci când ploua), iar Libelula se rotea În loc cu mâinile Întinse. Era tare caraghioasă Libelula. Firavă, lunguiață, chiar părea o insectă uriașă. Pistruiatul făcea pipi, iar fetița Îl arăta cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate lua, iar el nici măcar nu mia mulțumit (Prost crescutule!). Cerul coborâse foarte jos. Începu să plouă scurt. O ploaie măruntă, deasă. Goanță cânta (așa obișnuia să facă atunci când ploua), iar Libelula se rotea În loc cu mâinile Întinse. Era tare caraghioasă Libelula. Firavă, lunguiață, chiar părea o insectă uriașă. Pistruiatul făcea pipi, iar fetița Îl arăta cu degetul și râdea. Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
culcușește ca-ntr-un marsupiu În partea de jos a spatelui meu și adoarme, În timp ce eu stau acolo Întinsă, din ce În ce mai trează, Încercând să-mi amintesc tot ce trebuie să nu uit: pașapoarte, bilete, bani, haine de ploaie (sigur că va ploua, doar mergem În vacanță), puzzle/creioane colorate/foi În cazul În care e blocaj În Tunelul Canalului Mânecii, caise uscate ca gustare hrănitoare, jeleuri ca mită, bănuți de ciocolată care să-i facă să se topească. Nu zicea doamna Pankhurst ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la anul ziua În rai? —Emily, TACI, TE ROG, ACUM. 07.44: Pegas a tras la scară cu o altă caleașcă. Nissan-ul Primera e ascuns de un nor de praf emanat din interior, dar măcar când deschizi ușa nu-ți plouă cu rugină pe haine. Încarc copiii În spate, Îl țin pe Ben fixat de genunchiul meu și cu mâna liberă sun de pe mobil la o agenție de dădace. O fată din Sloaney, care are o voce făcută să răzbată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ascuțitul botișor Și alăturea de mine Sta-vei oare binișor? Parcă mi te văd, drăguță, Că îmi sbori și că te scap, Stând pe gard, privind la mine, Ai tot da cochet din cap. Iară eu suit pe casă Și plouat de-atît amor, M-aș îmfla ursuz în pene Și aș sta într-un picior. {EminescuOpIV 370} DUPĂ CE ATÎTA VREME După ce atâta vreme Laolaltă n-am vorbit, Mie-mi pare că uitarăm Cât de mult ne-am fost iubit, Dar acum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu mă mai deștept. " Se clatin-visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată, cu flori păn-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. {EminescuOpIV 411} Ea cade în genunche sub florile ce plouă. Grumazul i-l cuprinde cu brațele-amîndouă Lăsând pe spate capul... - "Copile! n-o să mîntui? Căci fioros de dulce, pe buza ta cuvîntu-i... "Și cât de mult ridici tu, în gând pe-o biată roabă! "Comoara ta din suflet e singura
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tainic: - Fii cuminte, "Pătrunzător ca și lumina mare, "Tu să-nțelegi cele lumești și sfinte ". Iar muma lui cu spaimă-n somn tresare, Împreunîndu-și mînile-amîndouă Ea în genunchi se roagă-n gura mare: {EminescuOpIV 453} "O, ursitori, a căror daruri plouă "Asupra lumii-ntregi, mai stați o clipă Și ascultați rugarea spusă vouă. Nu bunătăți cari se trec în pripă "Să îi menească sfânta voastră gură, Nu bunătăți supuse la risipă. "Puternici, mari, frumoși atâția fură, "Înțelepciuni, comori le-ați dat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
supăra și aplica oricând și din orice dese corecții corporale celor doi „subordonați” ai săi, „nu-i convenea regimul și nu-și ținea gura”, așa cum spunea bunica Ileana și participa des la adevărate beții. Maria intervenea energic atunci când peste Valerică ploua cu lovituri de curea, rezultatul era că atrăgea ca un magnet ploile de lovituri asupra ei și suporta cu hotărâre și durere, astfel Îl scăpa pe „băietu’ neu”. Pe Va l-a zdruncinat mult despărțirea, se rupea o imensă bucată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Maricuța i-a găsit În buzunar un bilețel mototolit, o invitație la o anumită Juschka. S-au certat mult, au ieșit scântei și s-au Împăcat așa cum se Împacă cei pe care Îi leagă o dragoste pătimașă. Era toamnă târzie, ploua mărunt și continuu, familia stătea până târziu În noapte și așeza frunzele uscate de tutun una peste alta, după cinci clase de culoare și calitate, apoi le păpușeau și le așezau În niște lăzi primite de la achiziții. Erau serile frumoase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
văzu, erau năclăite de mâl și zgâriate în cioturi de piatră. „Asta-i bună!“, își zise. „Că doar n-a fost cu- adevărat!“ Însă avea urme de pe unde umblase: intrase cu totul într-un tablou cu un lac peste care ploua torențial, în lumina sumbră de toamnă. Se înfioră în tot corpul și sări din băltoaca pe care o lăsase pe pat, iar atunci o văzu pe Eleonor, pe pervazul de-afară: era plină de noroi pân’ la ochi și-și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și doar la prieteni! Spera să se-mpace cu acest individ atunci când va fi gata garajul. Între ei toți, numai Pablo avea o mașină serioasă, un Land Rover gigant, nou-nouț, care se vedea ca un tanc venind peste câmpuri. Când ploua, erau mlaștini care i se ridicau pe parbriz, însă nu păreau să-l încurce. Era scund și arăta caraghios când ieșea dintr-așa o mașină. — Cât te-a costat asta, prietene? întrebase dealer-ul de piscine. Bogăția Estului era la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
detalii, ca un condamnat cu picioarele înlănțuite. — Ce te face să fii ușor și să zbori pe deasupra a tot ce se-ntâmplă? își întrebase prietenul. Godun doar se mulțumi să ridice din umeri. El, Omar Ben-Masoud, era prins. Începuse să plouă și, mai mult și mai mult, în țara lui nouă îi plăceau ploaia și roua din câmp, înainte de răsărit. Pentru el, raiul era un pământ udat și lăsat în bătaia soarelui. El și prietenul lui, Godun, vor face mult mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nici Maradona ori Arti nu erau între preferații sirenei brune, ci acest filfizon spilcuit, cu balonzaid și pălărie de fetru, care, culmea, nu se așeză lângă doctoriță, ci în capătul mesei, ca să-i vadă pe toți. Lăsase ușile vraiște și ploua cu găleata. Eleonor stătea pe pervaz și se uita la șuvoaiele de apă murdară care se scurgeau printr-un jgheab. Și ce mai faci, Max? Pe unde ai mai fost ? îl întrebă Pablo, în timp ce își curăța în farfurie o mandarină
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai plânsese de o sută de ani, nici la moartea bunicului, nici la a maică-sii, nici la a prietenului celui mai drag, care alesese să piară într-un război. Atunci plânse fără suspine, culcat, ca o plantă pe care plouă. Plânse pe săturate și, când se trezi, o statură întunecată îi făcea umbră. Era Zet cu Veterinara, care îl privea stând în șa, așa cum nu îl mai privise vreodată. Era încă devreme și își cumpărase un ziar, așa cum se mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rămas Omar să se poarte ca un sugar! Unde a dispărut omul ăsta? Copiii l-au căutat pretutindeni, iar vilegiaturiștii de weekend, care încercau să găsească ieșirea din labirint, au spus că nu l-au văzut nicăieri. La amiază a plouat și a fost vijelie, iar Veterinara și-a dus calul la adăpost, apoi l-a așteptat pe Omar în bucătăria de jos, până a adormit cu o carte în mână. Femeia în casă a învelit-o cu o pătură și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de asta! Omar se răcise în tot corpul. Nu își mai simțea brațele și nici degetele, uitase de foame și de Eleonor. Când deschise ochii, se văzu stând călare pe scărița din labirint, cu bărbia în piept, ca un spânzurat. Plouase, frunzele erau grele de apă și, din soarele care apunea, mai văzu doar o unghie de văpaie. Timpul lor, în câmp, era altfel. Orașul se schimbase cu totul în toți acești ani de când el venise și, de câte ori se ducea până în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
retrase sub nuc și-ncepu să se perpelească: va vinde mai repede decât cumpărase partea lui din garaj și bistrou, din benzinărie, va lichida tot ce agonisise, însă va putea să întoarcă viața pe care o uitase în toate astea? Ploua și Leclerc se dusese în Orumieh cu mai multe treburi. Cele două secretare plecaseră, iar ea de o oră își promitea că-și va strânge lucrurile. Doar că în lunile reci, ca esfand , îi era tot mai silă să iasă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mine: "Dintre cei iubiți de tine cei mai mulți sunt în lumea umbrelor. De ce te-ai teme atît?" " Aici răspunsul e simplu, i-am spus. Pentru că nici pe cei morți nu pot să-i iubesc decât trăind..." Din senin a început să plouă. Ne-am adăpostit sub o stâncă privind cum lunecau trăsnetele prin iarbă. Ana a tăcut o vreme. Apoi, fără să se întoarcă spre mine, vorbind rar și uitîndu-se la șerpuirea trăsnetelor, mi-a spus ceva ciudat: "Aici, sub stânca aceasta
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
copil și mă jucam în cenușa rămasă de la ruguri, fără să știu de ce sunt arși oamenii. Desenam acolo figuri de animale, arbori, flori. Pe urmă, am început să adun cenușa ca să-mi fac păpuși din ea. Păpuși pe care, când ploua, le acopeream. Niște copii au urmărit ce făceam, le-au plăcut păpușile mele, m-au întrebat cum le modelasem, după care s-au apucat și ei să modeleze păpuși. S-au strâns atât de mulți copii acolo încît cenușa s-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
totul, să-și poată strânge grâul care putrezea pe câmp, lăsîndu-i flămânzi. "Galilei, mi-a strigat unul, vrei să murim toți în locul tău?" "Și ce să fac?" am întrebat, căci nu-mi legaseră limba. "Să te rogi să nu mai plouă, să ardă rugul și să se termine odată." "De ce nu renunță inchizitorii?" am întrebat eu, iritat de atâta grabă. "Ei spun că misiunea lor e să omoare, a ta să mori și a grâului să dea pâine, iar tu, prin
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Giordano Bruno nu l-ai întîlnit? Și el a fost un rătăcitor. ― L-am văzut doar în vis, într-o noapte. Mă aflam undeva la o moară. Eram un fel de ajutor de morar. Goleam făina din saci, în timp ce afară ploua cu găleata. La un moment dat, s-a auzit o bătaie în ușă și, în prag, a apărut un drumeț pe mantaua căruia șiroia apa. Când am ridicat felinarul, mi-am dat seama că era el, după ochii duși în fundul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
după sunete. Am hotărât să mă duc singur la mormântul lui Alexandru, dacă Ana nu revenea... Așteptînd-o, am văzut un stol de păsări zburând spre miazăzi. Am închis ochii și, când i-am redeschis, păsările zburau în direcție opusă. Probabil, plouase între timp, fiindcă pământul era acum umed. Asta m-a făcut să mă simt mai bătrân... După aceea, am descoperit-o pe Ana, în spatele meu. Mi-a arătat niște pini uzi de pe marginea drumului: "Cît sunt de apropiați și, totuși
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
adorm și eu. Din când în când, tresăream, focul ardea în continuare, dimineața mirosea a cenușă și mă întrebam cât va dura astfel. Am simțit, apoi, miros de lapte cald și am răsuflat ușurat. Afară, focul arsese ultimele lemne și ploua peste cenușa caldă... Când am deschis ochii, am observat că stelele se loveau de vârfurile chiparoșilor, dar plouase, într-adevăr... ― Vara e pe sfârșite. Zilele acestea te voi părăsi, Galilei. ― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
întrebam cât va dura astfel. Am simțit, apoi, miros de lapte cald și am răsuflat ușurat. Afară, focul arsese ultimele lemne și ploua peste cenușa caldă... Când am deschis ochii, am observat că stelele se loveau de vârfurile chiparoșilor, dar plouase, într-adevăr... ― Vara e pe sfârșite. Zilele acestea te voi părăsi, Galilei. ― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-o privință, ai dreptate. Nu există glorie decât printre oameni Chiparoșilor nu le pasă de descoperirile mele... Și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ce-i puțin lucru să cari toată ziua basamac la neisprăviții ăștia de mușterii? O femeie mai te spală, mai te calcă, mai îți face o mâncare ca lumea, că om ești și dumneata! Noaptea se perpelise pe scânduri. Afară ploua. În odăi se făcuse frig. De mult nu mai dormise lângă o femeie. Patul nu i se păruse niciodată atât de tare. Aglaia avea dreptate. Și-ntr-adevăr, muierea nu se lăsase, umblase câteva săptămâni, se sfătuise cu niște rude de-ale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]