7,062 matches
-
dar patriarhal. Se aud vocile vecinilor, dar ne fac extraordinar de bine. E liniște și frumos și bine, și bine, și minunat. Vineri 18 iulie 1997 - San Antonio - Spania Plecarea din Iași a fost pe data de 6 iulie duminica. Ploua și toată lumea era precipitată, emoționată și plină de întrebări cărora numai timpul putea să le găsească răspunsul. De exemplu: doamna doctor (vecina) se întreba ce se va face dânsa timp de trei luni cât vom fi noi plecați și când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că noi ne-am vizitat țara încă de mici copii și că acum dorim să mai vedem și alte meleaguri și să mai intrăm în contact și cu alte civilizații. Puțin derutat și încurajându-ne că ploaia aduce noroc, când plouă la plecarea în excursie (noi știam că ploaia aduce noroc mirilor, dacă plouă în ziua cununiei), ca să nu fie mai prejos decât vecinele, a trimis-o pe Diana, fetița lui, să ne aducă cinci garoafe, exact în momentul ieșirii din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dorim să mai vedem și alte meleaguri și să mai intrăm în contact și cu alte civilizații. Puțin derutat și încurajându-ne că ploaia aduce noroc, când plouă la plecarea în excursie (noi știam că ploaia aduce noroc mirilor, dacă plouă în ziua cununiei), ca să nu fie mai prejos decât vecinele, a trimis-o pe Diana, fetița lui, să ne aducă cinci garoafe, exact în momentul ieșirii din casă, să ne ureze, plină de emoții „drum bun”. Cam acesta a fost
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de cea de la Vâlcea. Joi, 18 iulie 2002- Conacul din Călinești Exact trei zile! Trei zile caniculare. Exact cât a trebuit pentru a fi preparate pânzele. Au avut timp să se și usuce la soare. De aseară a început să plouă. Acum toți își caută câte un loc acoperit pentru a-și începe lucrul. Dacă ar fi frumos, ar ieși în aer liber la câmp și pe dealuri. Așa, atmosfera va semăna în curând cu cea din atelierele studențești. Liviu s-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de primăvară sud-americană, ne-am bucurat că ne-au ajuns toate bagajele, iar la terminarea formalităților am fost luați în primire prietenește de ambasador, un vechi coleg de breaslă, și șofer. Ambasada nu mai era cea din 1981, unde fusesem plouat în "patul diplomatic", ci o clădire frumoasă, cu două etaje, situată la doar două sute de metri de estuarul La Plata și de Rambla. La ambasadă, după "cazare", a urmat o scurtă întâlnire pentru prezentarea "colectivului" format, în afara șefului misiunii, dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la Plata, la întâlnirea cu Atlanticul. Este adevărat că atâta apă aduce uneori, în "iarna" uruguayană, cea fără pic de zăpadă, care ține de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu-mi rime "diplomatice": UF! Plouă la Montevideo în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid! Plouă-n Rio de la Plata, curg șuvoaiele anost și mă tem că m-or da gata pieton făr-de-adăpost, nici gondolă, nici canoe, nici galoși și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cea fără pic de zăpadă, care ține de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu-mi rime "diplomatice": UF! Plouă la Montevideo în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid! Plouă-n Rio de la Plata, curg șuvoaiele anost și mă tem că m-or da gata pieton făr-de-adăpost, nici gondolă, nici canoe, nici galoși și nici umbrelă, blestemând ca tata Noe ploaia sură și rebelă! Și îmi vine să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dacă refuzăm să acceptăm realitatea unei lumi a spiritelor, Îl distrugem pe Shakespeare, deci mai bine să-i ardem piesele, căci fără metafizică ele nu au nici un sens. În loc să-i pună pe gânduri cuvintele lui Craig, ei se făceau că plouă, uitându-se unul la altul critic la adresa mea. Acești tineri finlandezi revoltați de prea multă bunăstare și ședințe stropite cu vodcă În saunele nordice nu puteau Înțelege că e absurd să-l reduci pe Shakespeare la ideologie, În loc să te deschizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
psihologice, căutase inspirația În sunetul picăturilor de ploaie căzând pe lemn. Silabele grecești rostite de ea sunau ca lacrimile sau ca stropii de ploaie, transmițând În același timp o suferință sfâșietoare. În ziua În care am aflat vestea morții mamei ploua. Să fi fost o coincidență? După Electra am făcut două călătorii importante, În ambele fiind acompaniat de Priscilla. Prima a fost În Bali și Japonia, iar a doua În Brazilia. Pe urmele lui Artaud Doream să am un contact direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
meu Yeargan am conceput o serie de paravane mobile de inspirație Gordon Craig, construite din plexiglas transparent, tratat În așa fel ca să dea senzația ploii care curge, și care creau prin mișcare atmosfera idilei suave din micul port provincial unde plouă Întruna... Prin combinația de geometrie rece a paravanelor și de joc realist al cântăreților-actori speram să putem evita atmosfera de sirop și melodramă lacrimogenă, loc prea comun al situației tipice de musical, În care un băiat Întâlnește o fată. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
reușesc să-l descopăr, proza ei de liceană izbutea să evoce cu o forță răscolitoare fiecare adiere cu miros de frunze umede, fiecare fir de ferigă ruginie a toamnei din ținuturile din jurul St. Petersburg-ului. „De ce eram atât de bucuroși când ploua?“ a Întrebat ea Într-una din ultimele ei scrisori, Întorcându-se parcă la izvorul pur al retoricii. „Boje moi“ (mon Dieu - mai degrabă decât Dumnezeule) unde a dispărut această Îndepărtată, luminoasă, strălucitoare, Îndrăgită: Vsio eto daliokoe, svetloe, miloe? (În rusă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În nas. Tufele veșnic verzi cu frunze lucioase care Împrejmuiau o peluză cu iarbă, unde copilul nostru a descoperit pentru prima oară o broască vie, pătrundeau Într-un labirint de gard viu, artistic tuns, și tu ai spus că o să plouă. Într-o etapă mai Îndepărtată, sub alte ceruri mai puțin plumburii, era o măreață paradă de mici văi cu trandafiri și cu alei pe sub crengi Împletite, grătare de lemn care-și legănau plantele agățătoare, gata să se transforme În vița
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sprâncenelor. . Un... ndee, un... de pleci (În rusă În orig.). . Castelul (În fr. În orig.). . Sunt o silfidă În comparație cu ea (În fr. În orig.). . Scuzați-mă, zâmbeam la tristele-mi gânduri (În fr. În orig.). . Culmea (În fr. În orig.). . Plouă mereu În Elveția (În fr. În orig.). . Celei care a știut Întotdeauna să se facă iubită și nu va ști niciodată să se facă uitată (În fr. În orig.). . Aparținând bibliotecii Universității Oxford, reamenajată de Sir Thmoas Bodley (1545-1613), diplomat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
meu! Poftește mai în față! Așa-așa... Ca rudă apropiată a Domnului, s-ar cuveni să stai în față, să fii pildă tuturor că Domnul din Ceruri a fost milostiv cu tine și ți-a dat din belșug. Ei! Îți plouă-n gură, cumnățele? Nu te-nduri? Fulgerător, Isaia scapără o căutătură să-l îngroape, dar când deschide gura, numai miere curge din ea: Dau, Măria-ta! Se poate să nu dau?! Dau Svorâștea! Cu dragă inimă... Numai două? Mă dezamăgești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl tot plimbă. Scoate racla!... Bagă racla! Cum dau tatarii, scoate racla, să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla, să aducă ploaia! Când plouă peste măsură, scoate racla s-o oprească! Când arde Suceava, scoate racla să stingă focul! Mai greu când e vorba de vreo izbândă asupra vrăjmașilor; atunci îl hâțâne mai tare, de bucuria ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl tot plimbă. Scoate racla!... Bagă racla! Cum dau tatarii, scoate racla, să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla, să aducă ploaia! Când plouă peste măsură, scoate racla s-o oprească! Când arde Suceava, scoate racla să stingă focul! Mai greu când e vorba de vreo izbândă asupra vrăjmașilor; atunci îl hâțâne mai tare, de bucuria ce vine și din Cotnar... Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
totuși... Dar un tunet prelung îi acoperi strigătul. Haricleea!! strigă ea îmbujorată, udă, înfiorată de bucurie și de emoție. A venit!! A venit!! Haricleea aruncă ghergheful. Domnul?! și se repezi să vadă și ea, dar mai degrabă închise fereastra că ploua în casă. Repede!! strigă Maria într-o panică cumplită. Adu-mi apă să mă spăl!! Repede!! Haricleea dă să fugă, dar se oprește. Dacă n-am caldă... o încălzesc? Și rece! Cum o fi! Adă-mi-o! Repede! Stai! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea redacție, a Caietelor Critice, zăresc dintr-o dată, pe asfalt, vechile mele cunoștințe, castanele; erau puzderie; se iscase un vânt puternic, prevestitor de ploaie (și totuși nu a plouat), care le-a scuturat din copacul pe care altfel nici nu l-aș fi observat poate. Revăzându-le, mi-am amintit „totul”. Profund tulburat, m-am aplecat, am luat de jos una și am băgat-o în servietă. Acum, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să-și ocupe locurile, flancându-l, două femei (cunoștințe, rude, vecine), în vârstă și ele, pentru ca - abia tabloul astfel refăcut - personajul meu să rostească singura propoziție pe care eu pot să i-o pun în gură: „între două nu te plouă”. De câte ori folosesc această expresie simpatică îmi amintesc de el (căci de la el cred că am și învățat-o), de vecinul acela care ne-a mai fost vecin doar puțină vreme. A murit curând, desigur chinuindu-se, singur, cum moare orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în capelă - încetase: la fel de brusc cum începuse. A fost o ninsoare pentru noi - întârziații. A fost primul semn din cer al mamei. În toată acea teribilă zi - nu a mai nins, nu a mai căzut nici un fulg. În schimb, a plouat, dar nu mărunt, ca toamna, ci în descărcări repezi, ca vara sau primăvara. Ploua și atunci când sicriul a fost coborât în mormânt. * Pentru mine nu acesta a fost momentul cel mai greu - cum a fost, cred, pentru tata, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
A fost primul semn din cer al mamei. În toată acea teribilă zi - nu a mai nins, nu a mai căzut nici un fulg. În schimb, a plouat, dar nu mărunt, ca toamna, ci în descărcări repezi, ca vara sau primăvara. Ploua și atunci când sicriul a fost coborât în mormânt. * Pentru mine nu acesta a fost momentul cel mai greu - cum a fost, cred, pentru tata, pe care în acele clipe - nu stăteam lângă el, cum ar fi trebuit, ci lângă unchiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ne aflăm într-o încăpere mobilată foarte simplu, covoare pe pereți și pe jos, un divan pe care unchiul s-a așezat în timp ce, îngenuncheată în fața lui, tanti Sima îi scoate pantofii, să se poată întinde puțin, să se odihnească, afară plouă acum de-a binelea, în cameră e aproape întuneric deși suntem în miezul zilei; ritualul descălțării a luat sfârșit, unchiul s-a întins pe divan; din colțul în care mă aflu (îmi amintesc exact de poziția pe care o ocupam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
până-i înfige vârful în pântece... Ochii tulburi caută încotrova un punct de scăpare, dar abia se pune problema în mintea aiurită, și o piatră l-a izbit peste bot, alta la o încheietură, un lemn peste șale și altele plouă... El își iese acum din sine: mașina cea vie dă drumul rezervei de energie - pentru așa moment o păstra - nici un gând de economie... trebuie cheltuită toată! Opintindu-se din fundul rărunchilor, animalul s-avântă orbește în fața loviturilor... Un răcnet suprem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe acolo umblau pastori cu oile. Într-o noapte li s-a arată Steaua. Și îngerii li s-au arătat vestind că S-a născut împăratul veacurilor. Acum pe acel loc, deasupra grotei unde se adăposteau pastorii cu oile când plouă s-a făcut o biserică. Mănăstirea Sfanțul Teodosie Această frumoasă mănăstire este aproape de Betleem și viețuiesc în mănăstire trei persoane: două măicuțe și un preot călugăr. Biserică este foarte mare și impunătoare. Are o curte mare și frumos amenajată. O
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
din râu până-și potoleau setea. Când apa râului era limpede se folosea și pentru spălatul rufelor. În satul Boarca nu există piatră. Pentru pietruirea șoselelor, piatra se aduce de la mare depărtare. Din această cauză drumurile nu erau pietruite. Când ploua, noroiul de pe drumuri ajungea până la genunchi, iar când se întindea seceta, praful se întindea ca pecinginea peste oameni, peste copaci, peste case, ca o pulbere cenușie. Deși satul Boarca, în care m-am născut, este așezat pe un cot de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]