7,468 matches
-
terapeutică, alta salvatoare și, în sfârșit, alta metafizică dobândirea nemuririi. Ocurențele termenilor carmen și musa conferă această configurație. Importante însă pentru descrierea unei poetici ovidiene sunt, desigur, observațiile asupra creației poetice (poesis), dar și asupra poeziei (poema) și asupra creatorului (poeta). Menționăm câteva: 1. importanța inspirației directe (Pontica III, 4, 18); 2. grija pentru selecția lexicului (Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pus pe tâmple o coroană sacră, pe care simpatia populară i-a impus-o în ciuda lui (v. 51 sqq.). La rândul său, Ovidiu scrisese poemul său Getico sermone țesând spune el elogiile lui Augustus, învățase limba getică, devenind până și poeta paene Getes 302: a fost asimilat treptat de populația inhumana a Geților, care îi provocase atâta teamă și dispreț, dar totuși, în străfundul sufletul său, tânjea cu disperare după Roma sa de neuitat. Dorim să adăugăm la acești destinatari, mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
inima sulmonezului, iese dintr-o dată la iveală: Augustus este identificat cu Creon. Pe marmura mormântului de la porțile Romei, soția va grava cu litere mari epitaful pe Ovidiu i-l dictează: "Hic ego qui iaceo, tenerorum lusor amorum, Ingenio perii Naso poeta meo. At tibi, qui transis, ne sit grave, quisquis amasti, Dicere: Nasonis molliter ossa cubent"323. Pentru ceea ce ne interesează în acest moment, epistola Tristele, IV, III, este poate cea mai importantă dintre scrisorile adresate Fabiei. Pentru început poetul întreabă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Dumuzi află că i se pregătește sfîrșitul și se trezește dintr-odată față în față cu demonii Galla, care nu sunt altceva decît mesageri ai morții. Ajutoarele sale posibile, invocate cu disperare, nu au nici o putere, nici măcar sora lui, Gestinanna, poetă divină, cîntăreață și tîlcuitoare de vise; prin urmare, o forță chtoniană a pămîntului-mumă; nici Utu, zeul soarelui și fratele marii zeițe Inanna, soția lui Dumuzi. Asta pentru că dușmanii vin din altă lume, a morții, unde nici unei divinități solare ori telurice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Mi-ar plăcea să beau o cafea cu Vasilica Ilie, mi-ar plăcea o cină cu Vasilica Ilie, dar să fie așa cum se întâmplă în poeziile sale. Pentru că timpul de acolo are sens... Poți spune, la o primă abordare, că poeta se aruncă în cotidian; că, viața nu e continuă, ci se compune treptat, cuantificat, din momente disipate, că un timp existențial nu e... Și totuși, câtă continuitate... „Visez că mă scald într-o clepsidră,/ mă scurg ca nisipul gâtuit de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
momente disipate, că un timp existențial nu e... Și totuși, câtă continuitate... „Visez că mă scald într-o clepsidră,/ mă scurg ca nisipul gâtuit de timp,/ mă eliberez în pielea unei cenușărese/ așteptată de o trăsură țesută de iluzii”, spune poeta, asumându-și mărginirea, visându-și nemărginirea. Până la urmă, orice clepsidră se întoarce... Tot ce e omenesc, e în paginile acestei cărți. Omenescul de care ne ascundem, și de care ne este atât de dor, omenescul de care fugim, și pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
că suntem în lumea neatinsă, doar de suflet, a poeziei. Vom spune că suntem fericiți de contemporaneitatea Vasilicăi Ilie. Vom spune că lumea, deși tristă, e mai frumoasă așa... „O, suflet al meu, să-ți rămâie poezia!” Liviu Apetroaie O poetă ce-și cântă dorurile între înmugurire și pârguire Într-un continuu dialog cu Eul propriu, Vasilica Ilie caută cheile potrivite ca să desferece sentimentele, lăsându-le mai apoi să țâșnească precum cele din cutia Pandorei. Dintre toate acestea: foame de dragoste
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și discreție, uneori, sau de explosive expansiuni sentimentale, alteori. Autoarea se mișcă dezinvolt pe o arie tematică generoasă (subsumând erosul carnal sau spiritualizat, cultul reveriei, al stărilor crepusculare, dar și exuberanța trăirilor ardente), apelând la mijloace poetice diverse.Este meritul poetei de a fi reușit să ocolească locul comun, tirada grandilocventă și găunoasă, insertul filosofard și lipsit de rezonanță și să fi ales calea cea mai sigură spre sensibilitatea cititorului: expresia revelatoare și plurivalentă, imaginea poetică percutantă, capabilă să stârnească emoții
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cu taurul de mult stau să se-mpace - 75Iar omul ce-i făptura aleasă, are-anume Un creier și un suflet - pentru dureri în lume; Ce simplă nepăsare, nevinovat-orbire, Concordie eternă, un rai de fericire. - Dar nu - ce zic? Tu blastemi, poete... Cată bine Căci lumea e creată anume pentru bine. N-o spun aceasta popii și cărțile lor vechi, De mii de ani nu sună legenda în urechi? Nu vezi tu, că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de oameni
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei sunt într-un continuu basm cu prinți și prințese, în care îndrăgostiții se întâlnesc și rămân împreună până la adânci bătrâneți. Vede viața dintr-un unghi luminos, în care ea va deveni cineva: „Semnez pe un fir de curcubeu,/ (...) Eu, poeta, scriitoarea”, vede fericirea ca pe un vis suprem, pe care nu reușește să-l atingă, dar tinde spre el, în ciuda dezamăgirilor cauzate de „prințul” ei, care dacă ar mai reveni, l-ar privi ca pe un străin. În momentele de
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
se apropie și îl ador, Chiar dacă iarna nu o mai măsor, Tot ce contează e că suntem toți împreună În această lume nebună, nebună, nebună... SEMNĂTURA Semnez pe o frunză colorată De toamna cea nedreaptă, Mă semnez, sunt o nouă poetă, Care scrie ca să respire Și respiră ca să scrie. Semnez pe un fir de curcubeu, Sunt aici din nou, vă jur, Eu, poeta, scriitoarea, Care mă semnez pe o coală albă Din vise înșirate-n iarbă. Semnez pe o rază de
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
nebună, nebună, nebună... SEMNĂTURA Semnez pe o frunză colorată De toamna cea nedreaptă, Mă semnez, sunt o nouă poetă, Care scrie ca să respire Și respiră ca să scrie. Semnez pe un fir de curcubeu, Sunt aici din nou, vă jur, Eu, poeta, scriitoarea, Care mă semnez pe o coală albă Din vise înșirate-n iarbă. Semnez pe o rază de soare, Uitată într-o lume care moare, Iar norii sunt grăbiți să mă primească Pe mine, scumpa împărăteasă. Semnez, semnez cărți colorate
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
la un fel de scărpinat cu mâna stângă la urechea dreaptă, de care mai bine se lipsesc. Cât despre imaginea poetului, nu cred să fie una mai antipatizată. Nici măcar fetele nu mai pot fi vrăjite cu ea. Ți se spune "poete" întotdeauna ironic, condescendent: ești asociat turmei de deliranți de prin cârciumi, întotdeauna plini de vorbe și goi de integritate umană și de responsabilitate. în anii '80 și '90 cei care scriau profesionist poezie au înțeles dezastrul artei lor, care nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la o întreagă populație și definind o epocă - Epoca Marelui Plictis - se întinde leneș în ritmul unei nesfîrsite anchete sociale. Individul băltește și toți cei din jurul lui băltesc. Aceasta e crucea lipsei de speranță (pentru că asta e plictisul) înălțată de poetă în vîr-ful edificiului ei, gingaș, șubred, atât de feminin și cu toate acestea puternic, care este "Xilofonul". E ideologia cărții, închizîndu-se la sfârșitul ei, asemenea capacului împăienjenit din poemul lui Baudelaire, și făcând din prima carte apărută după revoluție ultima
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în imagini ale eșecului: avionul de hârtie cade în bot, peștișorul se rotește la nesfârșit în apa murdară din bol; poemele celelalte, pe care le voi vizita de la sfârșit spre început, regresând în carte pe urmele plonjonului în amintire al poetei, au voluptatea sfî-șietoare a nostalgiei. Cioburi de amintiri, nearanjate, fără o semnificație căutată, dar care pentru cel care le simte au semnificația unei emoții endogene asociate, uneori disproporționată, așa cum lucruri văzute în vis nu justifică spaima sau fericirea intensă care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
contureze un spațiu al inocenței, al autenticității unor senzații și imagini rememorate minuțios. Numai cine știe cât de greu e să scrii despre copilărie fără să cazi în melodramă, poetizare sau banalitate își poate da seama câtă poeticitate cuprinde volumul Simonei Popescu. Poeta nu comentează imagini, ci ajunge acolo cu toată ființa ei. E o reconstrucție din mii de senzații retrăite, tactile, vizuale, cenestezice, a unui timp pierdut, cu limbajul și mitologia lui. Biografismul prozaic este împins aici la limita limitei, acolo unde
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o reconstrucție din mii de senzații retrăite, tactile, vizuale, cenestezice, a unui timp pierdut, cu limbajul și mitologia lui. Biografismul prozaic este împins aici la limita limitei, acolo unde, neașteptat și paradoxal, ajunge la lirism, pe alocuri la marea poezie. Poeta scapă de tot ce e predeterminare, de orice culturalism, de orice artificiu. Prin amintire pură, empatică, ajunge la senzația pură. Nepoeticul, ceea-ce-nu-se-spune, impresiile cele mai "triviale" și mai neînsemnate au semnificație pentru că au fost într-adevăr trăite și pentru că adevărul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce e predeterminare, de orice culturalism, de orice artificiu. Prin amintire pură, empatică, ajunge la senzația pură. Nepoeticul, ceea-ce-nu-se-spune, impresiile cele mai "triviale" și mai neînsemnate au semnificație pentru că au fost într-adevăr trăite și pentru că adevărul lor este pentru poetă mai important decât valoarea lor estetică. Scame adunate de peste tot și strânse într-un ghemotoc aspru și multicolor, iată, dacă vreți, o imagine a volumului. Fetița Simona adună senzații pentru mai tîr-ziu, frânturi de lume convertite în frânturi de cuvinte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scurte formau prima parte a cărții: "Scene din orașul cu străzi înguste"), schimbarea măștilor cu capete de animale sincopează derularea amintirii. Un complex de vină însoțește identificarea ironică (ironic este personajul care se disprețuiește pe sine, explică Northrop Frye) a poetei cu animalele din fabulă. Este rea și leneșă la fel ca ele, meschină și apatică. Este chemată în fața judecății părinților și a altora: "pe ce lume trăiește / pe ce lume trăiesc / când o să-ți vină mintea la cap / când o să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
capul tău / vai de capul meu". Râmele, șerpii, melcii, gândacii sânt simboluri ale autoînvinuirii, ale conștiinței insignifianței și "netrebniciei" celei care nu găsește un sens plauzibil lumii și nu-și poate ieși din piele, din firea fantastică și blând inconformistă. Poeta cere iertare pentru neputința de a fi în lume. Nu este ușor să scrii despre "Xilofonul". Te simți permanent cam ridicol, pentru că ai de-a face cu o carte care de la început desfide comentariul. Nu sânt aici idei de explicitat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Wied era fiica lui Hermann, cel de-al IV-lea principe de Wied, și a principesei Marie de Nassau. Fizicul ei nu l-a impresionat deosebit pe Eduard; în plus, fata i s-a părut prea cultivată, pedantă și prea... poetă, calități care contează la un european (mai ales la un german sau francez), dar care la un englez pot constitui tot atîtea defecte. Umoristul britanic de origine maghiară George Mikes a surprins exact antipatia britanicilor față de europenii (și mai ales
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
piele roșie și conținînd 10 poezii de Eminescu, a apărut la editura londoneză Kegan Paul în 1930, cu o introducere de Nicolae Iorga și o scrisoare către autoare scrisă de Bernard Shaw. E greu de înțeles cum Sylvia Pankhurst, o poetă atît de sensibilă la poezia romantică, era în viața de toate zilele o aprigă susținătoare a copiilor concepuți în afara mariajului, ca și împotriva mariajului în general. Prin comparație, iată cîteva date istorice la care femeile au obținut dreptul de vot
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
faptul că părinții ambilor erau decedați (tatăl lui Eduard Gruber decedase în anul 1887, mama în 1889; tatăl Virginiei Micle, Ștefan Micle, care a deținut postul de rector al Univesității din Iași a decedat în anul 1879, iar mama sa, poeta Veronica Micle, în anul 1889). În cerere se solicita de a anunța actul cuvenitelor publicații, inclusiv către biserica Dancu. Actul de publicație este datat duminică, 20 ianuarie, ora 11 dimineața, iar certificatul este eliberat Cererea adresată de către Eduard Gruber ofițerului
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
civilă și actul de publicație a căsătoriei Virginiei Livia Micle cu Eduard Gruber Actul de naștere al Virginiei Livia Micle. Este de remarcat numele de domnișoară al Veronicăi Micle, care este Câmpineanu, nu Câmpeanu, așa cum apare în majoritatea scrierilor despre poetă pe data de 3 februarie 1891. În dosarul de căsătorie este specificată și data de naștere a lui Eduard Gruber: 2 aprilie 1861. Actul de naștere este înregistrat în documentele corespunzătoare ale primăriei Iassy la nr. 13. Extrasul din actul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Virginiei Livia Micle specifică faptul că este de religie ortodoxă, data nașterii 1868, ziua 27 martie, comuna Iassy. De asemenea, se specifică în act că doamna Veronica Ana Micle este născută Câmpineanu, nu Câmpeanu, cum figurează în majoritatea documentelor despre poetă. Virginia Livia Micle a fost prima profesoară de matematică și științe ale naturii a ,,Externatului secundar de fete din Botoșani", angajată prin ordinul ministrului Spiru Haret, nr. 11983, din 4 septembrie 1887. La punctul 3 al sus-menționatului ordin este menționată
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]