60,135 matches
-
de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a pornit din nou să Împroaște omătul din jurul nostru cu gloanțele mitralierei... Un „ah!” pornit din străfundurile ființei lui Toader m-a făcut să tresar și să-mi Întorc privirea către el... Zăpada din jurul piciorului drept era stropită cu sânge, iar el
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a pornit din nou să Împroaște omătul din jurul nostru cu gloanțele mitralierei... Un „ah!” pornit din străfundurile ființei lui Toader m-a făcut să tresar și să-mi Întorc privirea către el... Zăpada din jurul piciorului drept era stropită cu sânge, iar el strângea pulpa cu amândouă mâinile... ― Aracan de mine! - s-a văitat soția lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un fel de proțap, la care să tragem pe rând, câte doi. ― Aceala nu era proțap, ci tânjalî. Proțapu’ Îi la car, da’ tânjala Îi la plug ori la grapî - l-a corectat tata Toader pe Petrică. ― În sfârșit, am pornit pe firul gârlei. Dacă cei doi care trăgeau targa oboseau, treceau În spatele șirului, urmând „la ham” alți doi cercetași... Toader gemea continuu de durere. Nu-l puteam ajuta cu nimic, decât cu o gură de rom și grabă În deplasare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de seamă că În ultima vreme Toader Îmi spunea „Petrache”, semn că ceva se Întâmplase În sufletul său... Dinspre miazănoapte, cerul Începuse să se acopere de nori groși, care cotropeau destul de repede siniliul Înalturilor... Ne-am luat bagajele și am pornit la drum. Trecuse de multă vreme de amiază. Se apropia vremea chindiei. Doi dintre cercetași s-au Înhămat la „targa” pe care se afla Toader. Mersul era destul de ușor, fiindcă nu ne mai Împiedecam la fiecare pas de tufanii crescuți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chindiei. Doi dintre cercetași s-au Înhămat la „targa” pe care se afla Toader. Mersul era destul de ușor, fiindcă nu ne mai Împiedecam la fiecare pas de tufanii crescuți aiurea pe făgașul gârlei... Pe când ziua se Îngâna cu noaptea, a pornit să ningă... La Început ușor, dar după o bucată bună de vreme a prins să ningă răzbit... Ningea aspru și nemilos. Când s-a Înnoptat de-a binelea, ningea răzbunător parcă... ― Asta vă mai trebuia - s-a alăturat din nou
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am oprit și am rămas În așteptare. Nici un semnal... Atunci i-am șoptit lui Păpădie s-o ia spre dreapta și lui Undiță să meargă spre stânga. Eu am rămas pe loc, cu consemnul ca după douăzeci de secunde să pornim spre arbore, cu automatele În cumpănire... ― Doamne, prin ce au trecut bieții oameni - a șoptit Maria rezemându-și capul de umărul lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rest - adică În timpul liber, care Îi lipsește aproape cu desăvârșire unui chirurg dăruit profesiei - poți să te ocupi cu orice. Nu Însă cu „turnătoria”! Înțelesu-m-ai? Ești liber! Nu uita Însă sfatul meu... „Doctorașul” s-a ridicat și a pornit spre ieșire ca un câine scăpat din legătoare, uitând să spună măcar bună ziua... Când a ieșit, mai-mai să dea peste Gruia, care venea la profesor să-i ceară părerea asupra unui pacient. A trecut pe lângă el cu aerul că nici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l invite la noi. ― Voi merge eu să-l rog - În numele dumneavoastră - să vă facă o vizită. Cu aceste cuvinte, Gruia a ieșit. „Să știi că Îmi plac reacțiile tale, amice” - l-a lăudat gândul de veghe. „Nu sunt reacții pornite din slugărnicie, prietene, ci din plăcerea de a-i face o bucurie profesorului, care are sufletul supraîncărcat cu stări tensionale nedorite”. „Cred că la asta mă gândeam și eu când <te-am lăudată. Așa că să nu-ți iei nasul la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doctor. După ce doctorul Vatră a ieșit, Gruia l-a urmat. Mergeau gânditori, cu pas mărunt. La un moment dat, doctorul Vatră s-a oprit: ― Dragul meu. Nu știu de ce, dar mă bucur ca un părinte pentru drumul pe care ai pornit. Sunt sigur că te vei fi Întrebat de ce n-am abordat și eu cariera universitară. Aș fi vrut, dar blestematul de război mi-a rupt șira spinării, cum se spune. Am avut ghinionul să cad prizonier la ruși, care m-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de tot ce trebuie unor oameni care vor să se simtă bine. Când masa a fost plină cu de toate, s-a auzit glasul cald și hâtru al soției lui Petrică: ― Ia Îndemnați, oameni buni, că după aceea vorbele or porni mai ușor dintr-o gură unsă decât din una uscată ca iasca. ― Dacă ne-ar puni la treabă nu ne-am Înghesui, da’ la masă bogată Îi musai să dăm ascultare gazdei - a răspuns tata Toader, apucându-se să mănânce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pleca, că ai să plângi la bătrânețe. Și atunci nu mai este nimic de făcut”. ― Ce femeie de treabă! - a comentat Elena. ― Fără să spun ceva, m-am așezat din nou. Ea o stat o vreme pe gânduri. Apoi o pornit să vorbească: „Eu am să-ți fac o fiertură de buruieni de leac, din care să bei dimineața și sara câte o lingură. O lună. După aceea, am să-ți fac alta, din care să bei numai dimineața. Ai să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul Zenit a urat ca de fiecare dată și acestor răniți: „Drum bun, copii, și să dea Dumnezeu să vă faceți sănătoși, fiindcă familiile voastre vă așteaptă!” Din camion a răzbătut până la noi un „Mulțumim” și „Să trăiți, domnule doctor!” pornit de pe durerile răniților... Profesorul Zenit s-a Întors către mine și, cu un aer preocupat, m-a Întrebat: „Va rezista sergentul până la destinație? Tare aș vrea să trăiască!”... Începuse să ningă din nou. Ne-am retras În dormitorul nostru, ca să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câteva ceasuri bune, au sosit tot felul de bunătăți, fiecare din acestea fiind prezentate de pirandă, ca un adevărat cunoscător!... Când masa a luat sfârșit, bulibașa, cu o plecăciune demnă de cea mai desăvârșită slugă, a ieșit... Atunci piranda a pornit a vorbi: ― Amu’ vă rog sî Îngăduiț’ oleacî pânî vini bulibașa... Abia și-a terminat vorbele, că acesta a apărut, cu o tavă pe care erau rânduite câteva lănțișoare care de care mai frumoase! A așezat tava pe masă, mișcându
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de făcut altceva decât să urce... ― Nu aveț’ nici o grijî. Vizitiu’ Îi ficioru’ nostru. Mergiț sănătoș’... Până ce au ieșit pe poartă, țiganca și bulibașa au rămas În prag... Le zâmbeau celor doi țărani și făceau discret din mâini... Caii au pornit Într-un trap Întins doar la un pocnet din bici al vizitiului. Căruța sălta pe arcuri ca o jucărie. „Prietene, Întâi ia seama că această căruță cu coviltir nu este una oarecare, ci e căruța bulibașei. Apoi, că Împreună cu prietenul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Când au avut numărul de oameni care le trebuia, ne au luat În primire mai mulți soldați cu automatele În mâini. ― Harașo. Nu, paidiom! - l-am auzit pe unul, care părea a fi șeful. Și a luat-o Înainte. Am pornit În urma lui, mânați de cei cu automatele. Eram vreo treizeci de prizonieri. Și, mergi, băiete, prin omătul până la genunchi! După o jumătate de zi, am ajuns la niște barăci. Se vedea că erau proaspăt făcute pentru „tăietorii de pădure”. Din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
celorlalți la lucru aveam să aflu pricina. Bietul Vaniușa se Îmbolnăvise grav și nu mai aveau alt tractorist. Nu știu de unde a apărut un rus cu doi cai. Îndată m-au urcat pe un cal și, escortat de rus, am pornit la drum... Mergeam de trei sferturi de zi, dar nici pomeneală să se arate vreo așezare omenească sau rusul de lângă mine să scoată o vorbă. Când s-a Înserat de-a binelea, am ajuns la niște colibe. Glasul bătrânului reverbera
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cheile, o traistă cu scule și două canistre cu motorină.. A vorbit ceva cu rusul care m-a adus și, luând caii de dârlogi, a plecat. Însoțitorul meu a urcat pe platforma din față și mi-a făcut semn să pornesc tractorul... ― Paidiom - a comandat el când a văzut că motorul tractorului, după câteva pocnete, toarce frumos... Soarele scăpătase spre asfințit. Nu știam dacă vom merge toată noaptea sau ne vom opri la colibele unde am stat noaptea trecută. Tractorul mergea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Început să mă Împrietenesc. Într-una din zile, În drum spre gară cu remorcile doldora de bușteni, accelerez motorul de să și dea duhul, apoi pun frână... Accelerez din nou și mă prefac că Îl bag În viteză, dar nu pornește... Cobor și mă Învârt În jurul tractorului. Trag de o manetă, Învârt cine știe ce șurub și... Odată smulg cuiul ce fixa remorca de tractor... Urc și plec, dar singur. Remorcile Încărcate rămân În mijlocul drumului. Rusul, care dormita pe bușteni, a sărit: ― Șto
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să i mulțumesc În limba lui. Drâmbă nu știa nici cu spatele ce s-a hotărât pe seama lui. Era dus la doborât și fasonat copaci. Când a aflat, a fost pe punctul să moară de inimă... Din ziua aceea am pornit să facem planuri peste planuri... Problema cea mai importantă era să aflăm când pleacă marfarele din gară. Au un orar sau pleacă când sunt gata Încărcate? Trebușoara asta ne-a luat mai mult de o săptămână. Aveam nevoie de o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
iar el numai nu vine? Nu se dă alarma?... Era o amiază cu soare blând de sfârșit de mai. Buștenii din remorci au fost descărcați. Drâmbă și cu mine am urcat pe tractor, iar Mișa pe prima remorcă și am pornit pe drumul de Întoarcere spre lagăr... Mergeam cu viteză mică. Așteptam ca ziua să se apropie de sfârșit. Cunoșteam fiecare tufă sau copac aflate de-a lungul drumului. Soarele ne făcea cu ochiul dinspre chindie. Iată că se arată și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zvâcnesc o dată cu tractorul și opresc, Încât Mișa a căzut de-a dreptul În brațele lui Drâmbă, Înarmat cu o sfoară făcută gospodărește... Cât ai clipi, Mișa era legat zdravăn pe platforma primei remorci. Colegul meu era un fel de Goliat! Pornesc spre pârâu și intru cu tractorul În apă, până acesta se oprește de la sine. Îi arunc lui Drâmbă toate proviziile noastre și cobor În apă. Vine și el. Ne-am scos Încălțările și am luat-o prin apă pe cursul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a sărit bucuros Drâmbă. Ne-am furișat până la tren și am urcat În prima cabină de frânar. „Fie ce-o fi! Frânarii sau mecanicii nu vin câte doi și nu neapărat au pușcă” - gândeam noi. După scurt timp, marfarul a pornit. Nu am avut nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi. Afară, mișcare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aducă două birje - a intervenit Nicu. Nenea Mitru nu a așteptat alt cuvânt, ci a plecat degrabă. În scurtă vreme două birje au oprit puțin mai departe de poarta hanului. Musafirii se aflau deja perechi-perechi În uliță... Când birjele au pornit În pas Întins, gazdele au rămas În poartă, făcându-le din mână... Soția lui Petrică - simțind răcoarea nopții - a intrat fuguța În casă fără să bage de seamă că Petrică n-a urmat-o. Observând acest lucru, și-a spus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lungul străzii... „Aista nu-i lucru curat, Petrache băiete! Cineva a stat cu ochii pe casa ta” - și-a spus el, burnițându-și privirea spre locul cu pricina. Cum avea bastonul la el, a Închis poarta cu repeziciune și a pornit cât de iute putea spre locul unde a dispărut „umbra”. Aceasta ajunsese deja la ieșirea În ulița Sărăriei. „Da, da. În seara asta am avut priveghetori. Ce-i de făcut? De urmărit, nu-l pot urmări. He-hei, să fi fost
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]