6,888 matches
-
îl constituie cărțile de interviuri cu oameni de cultură. Spre exemplu cartea de dialoguri dintre Stelian Tănase și Alexandru Paleologu, Lumea de mâine, un volum de interviuri realizat de Ion Biberi, cărțile de interviuri ale lui Sorin Antohi, cărțile de publicistică ale lui Emil Șimăndan, etc. - interviul expres (interogarea câtorva trecători în legătură cu un eveniment unanim cunoscut și actual) - interviul-informație - interviul-explicație (prin care reporterul îl determină pe intervievat să-și justifice o atitudine, să-și explice actele, opiniile, opera, etc). - să nu
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
Sub semnul întrebării" ș.a. Dintr-un gen în bună măsură eclipsat în deceniul de după război, neglijat și abandonat, în virtutea unei practici de presă cantonate în jurul unicului pilon - articolul, interviul a început să-și reia locul stabil, săptămânal, printre celelalte genuri publicistice, ca în prezent să atingă adevărate culmi de profesionalitate. Interviul nu a cunoscut niciodată, în istoria presei noastre, diversitatea de expresie, de modalități și forme, de tematici și personalități creatoare, ponderea și strălucirea cu care se poate mândri astăzi. Cu
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
strălucirea cu care se poate mândri astăzi. Cu greu se poate găsi astăzi un cotidian sau o revistă săptămânală care să nu aibă inserate în paginile sale interviuri. Se poate spune că interviul de presă a ajuns să cunoască în publicistica românească un loc de primă însemnătate. În ziare, în reviste de cultură, literatură și artă, interviurile au devenit nu numai depozite de informație inedită, mijloace de vehiculare a unor idei și experiențe, dar și-au cucerit și unele calități literare
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
ale publicației. Indiferent de scopul urmărit, de tema aleasă, interviul ca gen ziaristic presupune, înainte de toate, existența unui interlocutor care are ceva de spus. În absența acestuia tema propusă poate fi realizată prin reportaj, articol, consemnare sau orice alt gen publicistic. Astfel, o condiție a interviului este existența unui interlocutor depozitate de informație. Procesul de creație al interviului începe cu alegerea temei și a interlocutorului. După ce jurnalistul și-a ales partenerul de dialog, el se va informa asupra datelor personale ale
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
viabilă luptă de idei, o confruntare de poziții, va fi ca un comentariu distribuit pe mai multe voci. O tematică, oricât de importantă ar fi ea, nu se salvează prin ea însăși. O elaborare lipsită de strălucire și inteligență, nestimulare publicistică a materiei brute pot compromite un subiect oricât de captivant. Un interviu interesant începe cu întrebări interesante. Gândirea trebuie să circule alert în ambele sensuri: de la jurnalist la interlocutor și viceversa. Rolul "celui care dă din cap", "celui care este
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
cules. În unele cazuri interviul este atât de interesant, de bogat în idei, încât în orice orice comentariu în plus va părea artificial. Alteori, personalitatea partenerului de discuție impune notații comportamentale, considerații asupra activității sale. Jurnalistul are libertatea oricărei intervenții publicistice cu o singură condiție: să nu deformeze faptele sau declarațiile interlocutorului. Există mai multe tipuri de interviuri care pot fi clasificate în funcție de scopul urmărit și de motivația acestuia. Mai există și interviuri care prezintă un eveniment, un subiect de actualitate
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
și '80 începe o prodigioasă activitate de scriitor și profesor, ajutând ca referent de editură la apariția unui număr de lucrări considerate „dificile” în epocă (Jurnalul de la Păltiniș, "Epistolar" etc.). După o perioadă în care folosise în activitatea didactică și publicistică pseudonimul "Jánosi" și varianta românizată "Ianoși", în anul 1958 își schimbă oficial numele în "Ioan-Maximilian Jánosi". Ion Ianoși a reprezentat cu cinste cultura română prin organizarea în 1972 a Congresului mondial de estetică la București. A purtat corespondență și a
Ion Ianoși () [Corola-website/Science/299196_a_300525]
-
două sute cincizeci de cronici parlamentare. Acestea îi permit să se facă cunoscut în lumea politică și în același timp să construiască prietenii solide (și intimități). Colecționează de asemenea o mulțime de detalii pentru romanele sale care vor veni. Intervențiile sale publicistice sunt însă puțin riscante. Zola intră de două ori sub incidența legii și este pus sub arest în martie 1871. Impedimentele de acest gen nu au însă consecințe și este absolvit de fiecare dată în aceeași zi. Zola rămâne cu
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
independență față de Imperiul Austriac, încălcându-și astfel jurământul de fidelitate față de Casa de Habsburg. Monumentul Statuia Libertății din Arad evocă memoria celor 13 comandanți. Istoriografia maghiară îi menționează ca "martirii de la Arad", punând accentul pe dorința lor de libertate. În publicistica românească imaginea celor 13 generali a fost adesea confundată cu cea a lui Józef Bem, generalul polonez care a condus confruntările din Munții Apuseni, în care s-au ciocnit trupele revoluționare maghiare cu armata imperială austriacă, de partea acesteia din
Cei 13 de la Arad () [Corola-website/Science/299946_a_301275]
-
câteva zile înaintea capitulării Germaniei. Un an mai târziu, deziluzionat de soarta celui de-al Treilea Reich și de implicarea sa nefastă, Karl Haushofer s-a sinucis împreună cu soția sa, Martha. Karl Haushofer a avut o consistentă și prodigioasă activitate publicistică. Lucrării despre Japonia, i-a adăugat în 1924 (carte reeditată în 1938) Geopolitik des Pazifischen Ozeans. Problemele geopolitice ale Extremului Orient au constituit prima temă majoră tratată de Haushofer. Deși s-a considerat continuatorul intelectual al lui Ratzel și Kjellen
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
internaționale (Barcelona, Bruxelles, Paris, New York), i se decernează "Premiul Național pentru Pictură". În 1947 expoziția sa personală s-a bucurat de un mare succes. Aceasta a fost însă și ultima sa expoziție. Francisc Șirato a avut și o bogată activitate publicistică, a scris numeroase articole și cronici de artă în revista ""Sburătorul"" a lui Eugen Lovinescu și în ""Cugetul românesc"". A redactat (1938) o monografie consacrată lui Nicolae Grigorescu. La 4 august 1953 s-a stins din viață și a fost
Francisc Șirato () [Corola-website/Science/299388_a_300717]
-
caricaturală în linie și mai polisemică în mesaj. Cele două genuri ale graficii de presă se întrepătrund adesea, fiecare stil împrumutându-și calitățile reciproc. Ilustrația de presă rămâne totuși un gen plastic distinct și cu o caracteristică aparte în istoria publicisticii.
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
volumul de poezii “Poeme crepusculare”, eseuri social-politice ca “Reacționarul” și “Mai are România vreo șansă?”, eseul filozofic “Breviar despre lume și viață” și mai multe volume de tablete între care “La poarta din dos a Europei”. E încă activ în publicistică. E președintele unei Fundații Culturale ce desfășoară numeroase manifestări publice de o oarecare anvergură privind cultura și arta românească. Cele 40 de piese încă nereprezentate constituie o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut și regie de teatru. A
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
parizian. [...] Fac o teză de doctorat, pe care vreau s-o susțin la anul. Muncesc în draci. Strâng din dinți de efort, ca un mărșăluitor care știe că ținta e departe.”(scrisoare olografă aflată în posesia lui Ioan Groșescu) Debutează publicistic în 1964, în revista Albina, literar, în 1966, în Revista nouă din Ploiești, iar editorial, în 1974, cu Rondul de noapte (Editura Cartea Românească, București). Până la plecarea din țară a mai publicat: Al doilea rond (Editura Cartea Românească, București, 1976
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
în sus”, „Capcanele smereniei” și „Un Catehism pentru intelectuali”, sunt doar unele dintre ele. 3. Tâlcuiri noi la texte vechi - predici la dunimicile de peste an, cu o foarte mare receptivitate mai ales în rândul tinerilor. 4. Rugul aprins 5. Basarabia Publicistică 1. Gânduri de frumuseți albe - Apariție în cinci volume constând din adunarea articolelor publicate de-a lungul timpului în ziarul Telegraful român, la rubrica „semnalăm... semnalăm...” 2. Biserica în mers -antologie a unor interviuri în două volume. Beletristică Trei ceasuri
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
și oferă servicii religioase în propria capelă publică. La Bacău sunt prezenți din anul 2000 și se ocupă cu activitățile nelipsitului oratoriu, cu centrul pentru tineri, cu meditațiile școlare, oferă periodic cursuri de pregătire în domeniul informatic și desfășoară activități publicistice cu ajutorul unei mini tipografii. Capela proprie este privată, deoarece la mică distanță se află parohia de care aparțin. La Chișinău, în Republica Moldova salezienii sunt prezenți din anul 2005, au început activitățile de oratoriu și se așteaptă deschiderea oficială a casei
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, și mulți alții. Realizează primele interviuri cu Regele Mihai, în perioada 1991- 1996, care, nefiind admise la televiziune, sunt proiectate în săli și la mitinguri în aer liber. După 1989 desfășoară și o activitate publicistică, în „România Liberă”, „Cotidianul”, la postul de radio „Europa Liberă”, unde se exprimă, ca și în emisiunile realizate, pentru valorile democrației și, mai ales, pentru libertatea de opinie. În octombrie 1991, ca urmare a apariției în „Cotidianul” a articolului „Libertatea
Marilena Rotaru () [Corola-website/Science/298934_a_300263]
-
fântânilor" de către Editura pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă de 69 de ani, nu își va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viață câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie. Poezii, poeme în proză Proză, publicistică Opere traduse în alte limbi Articole biografice
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
până în anul 1990. În anul 1990 devine redactor la revista de cultură ARCA din Arad, iar din anul 1992 este redactor-șef adjunct. Din anul 1997 este, de asemenea, lector la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov. Debut publicistic în România literară. Debutul editorial în 1982 în volumul de grup "Cinci" (alături de Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Mușina și Mariana Marin). Debut individual cu volumul de poezii "Greutatea cernelii pe hîrtie" în 1984, distins cu premiul pentru debut
Romulus Bucur () [Corola-website/Science/297756_a_299085]
-
Din 1990 este profesor la nou înființata Facultate de Litere a Universității din Brașov. În anul 2002 devine doctor în litere la Universitatea din București, cu o teză despre " Dimensiunea tranzitivă a poeziei moderniste și postmoderne din România". Debutul său publicistic are loc în revista Luceafărul cu poezie. Debutează editorial în 1982 cu romanul "Acte originale/copii legalizate". Despre "Acte oficiale/copii legalizate", Radu G. Țeposu notează: "Nu mai avem aici complicațiile psihologice ale celui care se pregătește să scrie un
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
lui Schiller se întâlneau la jumătatea drumului, cum avea să scrie Schiller în studiul "Über die naive und sentimentalische Dichtung" („Despre poezia naivă și cea sentimentală”, 1796). La îndemnul lui Goethe, Schiller se întoarce - după zece ani de studii și publicistică - la poezie și dramă. După 1799 apar dramele "Wallenstein", "Maria Stuart", "Die Jungfrau von Orléans" („Fecioara din Orléans”), "Die Braut von Messina" („Mireasa din Messina”), "Wilhelm Tell". În vara anului 1804, Schiller se îmbolnăvește din nou și moare la Weimar
Friedrich von Schiller () [Corola-website/Science/297780_a_299109]
-
de Arte Frumoase, actualmente Academia de Arte Frumoase München) în clasa profesorului Hugo von Habermann. Expune la "Kunstverein", trimite caricaturi la revista "Furnica" și articolul ""Importanța criticii de artă"" la revista "Arta română" din Iași, care reprezintă debutul său în publicistică. Părăsește Germania, fără să-și fi terminat studiile, și călătorește în vara anului 1909 în Italia și în toamnă în Franța, unde rămâne pentru doi ani la Paris. La Paris frecventează atelierul lui Pierre Laprade și face studii după pictori
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
schimbătorul este cu fascicul tubular iar vaporii formați se adună în spațiul de abur de sus suportul pentru a fost eliminat sparge gheața prin lovire tăiere sau apăsare se poate spune că interviul de presă a ajuns să cunoască în publicistica românească un loc de primă însemnătate parte din fosta pădure a fost păstrată fiind un loc de plimbare preferat al locuitorilor comunitatea budistă ocupă un rol important în mijlocirea eliberării credinciosului charlie este un bun catolic care încearcă să împace
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
între 1911 - 1915; lider al partidului conservator între 1940 - 1955; prim ministru între 1940 - 1945 și 1951 - 1955. Pe lângă prestigioasa sa activitate politică, militară și statală, Winston Churchill a avut o imensă activitate literară în domeniile de memorialistică, istorie și publicistică, fiind și un excepțional orator. Datorită vastei sale activități politice, Winston Churchill este recunoscut ca unul din cei mai importanți conducători din istoria Regatului Unit și a lumii întregi.
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
Familia". În data de 18/30 iunie Apare poezia "La Heliade". În anul 1869, 31 ianuarie/12 februarie - Revista "Familia" continuă să-i publice poezii - "Junii corupți". Pe 11 aprilie - Apare în "Familia" poezia "" Din 1870 datează primele sale încercări publicistice, astfel în 7/19 1870 și 9/21 ianuarie publică în gazeta "Albina" care apărea în limba română la Budapesta articolul "", în care ia va lua apărarea lui Aron Pumnul împotriva unei broșuri a lui D. Petrino din Cernăuți. Publicistul
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]