8,125 matches
-
dispoziția adolescenților, ca parte a inițierii lor. După zece minute stinse lumina, se ghemui, Îi ordonă organului său să se calmeze și lui Însuși - să adoarmă imediat. Dar avu din nou senzația că un orb umbla pe-afară, pe strada pustie, și lovea cu bastonul În trotuar și În gardurile de piatră. Fima se dădu jos din pat, hotărât să se Îmbrace și să coboare să verifice ce se Întâmpla cu adevărat În Ierusalim când nimeni nu vedea. Simțea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dosarul Ministerului de Interne, Departamentul de Servicii Municipale. Băgă dosarul Înapoi În sertarul de jos. Era deja trecut de trei și jumătate. Un cocoș cânta În depărtare, un câine Încăpățânat nu Înceta să latre În Întuneric, iar orbul de pe străduța pustie Încă mai ciocănea cu bastonul său. O clipă i se păru că aude chemarea muezinului din satul Beit Safafa. Se Întoarse În pat, stinse lumina și Începu să compună În minte sfârșitul scrisorii, care lipsea. Adormi imediat. Avusese o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gustul civilizației tale occidentale. Am gustat-o din plin, de la Chișinău 1 și până la Auschwitz. Am să-ți povestesc o istorioară edificatoare despre un cantor care a fost părăsit - Doamne ferește să ni se Întâmple și nouă așa ceva! - pe o insulă pustie, tocmai În Zilele Cumplite. Stătea bietul evreu În mijlocul pustietății lumii și a timpului și se Întreba... Stai o clipă, izbucni Fima, tu cu toți cantorii tăi care se Întrebau. Cam În felul În care India e țară arabă, tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte spre casa lui Țvi și a Șulei Kropotkin, În josul străzii Gaza, să accepte coniacul Napoleon pe care i-l promisese Țvi, să-și Întindă picioarele În fața radiatorului și să le expună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care este direcția istoriei? Sau dimpotrivă, va Încerca să-l convingă pe prim-ministru să se Înfășoare și el În palton și să i se alăture la o plimbare nocturnă și la o discuție de suflet Îndelungată pe străzile Întunecate, pustii, luminate ici și colo de câte un felinar ud, Învăluit În ceață și Întuneric? Ierusalimul e un oraș auster și ascetic pe timp de iarnă. Dar nimic nu e Încă pierdut, domnul meu. De o sută de ani continuă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fapt numai și numai a lui: de câte ori refuzase să dea atenție avertismentelor printate pe care le găsise În cutia poștală referitoare la plata facturii. Până la urmă Îi tăiaseră telefonul. Îl izolaseră de lume. Ca pe un cantor pe o insulă pustie. Fima mai Încercă o dată să formeze numărul Încet-Încet, foarte lent și cu delicatețe, ca un hoț, ca un amant, nu reținea care era numărul urgențelor pentru asemenea situații: unu patru unu opt sau pur și simplu o sută? Era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
amendă, mită, orice, numai să vină și să-i readucă aparatul la viață. Mâine se va scula devreme și se va duce imediat direct la bancă. Sau poate la poștă? Își va plăti datoria și se va salva de pe insula pustie. Dar mâine, Își aminti, e vineri. Oficiul telefonic e Închis. Putea să sune la tatăl său și să-l roage să apeleze la relațiile sale. Săptămâna viitoare vor năvăli peste el zugravii și vopsitorii pe care tatăl său i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cipru? În insulele Galápagos? Sau măcar la pensiunea micuță din Magdiel? Brusc, Fima Își schimbă părerea. Văzu situația Într-o lumină nouă. Într-o clipă se simți ușurat: destinul Însuși intervenise pentru a-l salva de orgia nocturnă. Cuvintele „insulă pustie“ Îi umplură inima de bucurie. Va fi minunat să petreacă o seară liniștită acasă, furtuna putea să zgâlțâie geamurile cât voia, el va deschide caloriferul, și va așeza În fotoliu și va Încerca să se apropie puțin de celălalt Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
epuizeze cu eforturile diplomatice de-a Împăca două femei jignite, ca apoi să se istovească toată noaptea ca să le satisfacă poftele. Era fericit mai ales pentru că scăpase de datoria de-a se Îmbrăca și a ieși din nou În orașul pustiu, Înghețat, biciuit de rafalele oblice de ploaie. Oare chiar Îi venise ideea de-a interpreta rolul lui Uri Gefen? De-a intra În pantofii tatălui său? De-a Începe din nou, ursul grăsun care e acum, să sară ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
apă, trebui să aștepte acolo până când bazinul avea să binevoiască bazinul să se umple din nou. Dar Îi fu lene să aștepte. Străbătu tot apartamentul, stinse luminile și se duse la fereastră să verifice ce mai era nou pe străzile pustii care duceau de acolo până la Betleem, poate se zărea deja vreo urmă Îndepărtată de lumină strălucitoare. Se bucură de tremurul geamurilor pe care vântul negru și tăios le scutura de afară. Ici și colo, pe pantele Întunecate, licărea câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să caute ca un orb. S-au rotit cocorii și au dispărut. Vântul se domoli În spatele geamurilor. Se lăsă o liniște Înghețată. La unsprezece fără un sfert Fima se răzgândi iar, se Îmbrăcă, se Înfofoli În palton, coborî În strada pustie unde frigul era aprig și mușcător. Merse până la telefonul public de la centrul comercial din capătul celălalt al cartierului. Dar când ridică receptorul, Îi răspunse și telefonul public cu o tăcere mormântală. Poate că era o defecțiune În tot cartierul? Golanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puncte de vedere e chiar mai ridicol decât mine și decât Dimi. Încă un profet al Ierusalimului cu o formulă personală de mântuire În trei faze. Are el o povestioară despre un cantor care a fost părăsit pe o insulă pustie În Zilele Cumplite. N-are importanță. Apropo, În ultima vreme a Început să șuiere puțin. Respirația lui, vreau să spun. Sunt destul de Îngrijorat. Ce părere ai, Yael? Poate vorbești tu cu el ca de la om la om Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al pinilor, de lumina cenușie și neclară, de trotuarele pustii și parcurile părăsite În vânt. Îl cuprindea frica, strecurându-se uneori noaptea, În visele sale. Ca un fel de ultim avertisment În fața unei nenorociri care Începuse deja. Multă vreme nu Înțelesese ce Însemnau cele două cuvinte, al-te za-chen1, convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Aerul era umed, Îmbibat de apă, iar Fima simți În nări un iz amărui de frunze putrede. Își aminti cum odată, În copilărie, Într-o seară exact ca asta, la intrarea sâmbetei, se plimba cu bicicleta În susul și În josul străzii pustii. Trecând pe lângă casă, ridicase privirea și Își văzuse părinții pe terasă. Stăteau drepți și rigizi, de aceeași Înălțime, Îmbrăcați amândoi În haine Închise la culoare, foarte aproape unul de altul, dar fără să se atingă. Ca două figurine de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scoase din ea un plic maro. Ieși fără o vorbă pe terasă, ca să fie singur, chiar În locul În care stătuseră părinții săi În acea vineri seară, acum o mie de ani, când i se păruseră doi naufragiați pe o insulă pustie. Lumina amurgului se stinsese de mult. Pe bulevard domnea o liniște absolută. Felinarele aruncau sclipiri galbene, ce cădeau peste norii mici și nestatornici de ceață. Casele de piatră se ridicau tăcute, cu toate obloanele Închise. Nici un sunet nu răzbătea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
preocupa într-un asemenea hal, încât aproape că renunțase să se mai uite pe geam, fiindcă nu voia să vadă împrejurimea, cu totul alta decât cea din B., și zăpada întinzându-se în spatele grădinii pe o suprafață vastă, orbitoare și pustie, până la pădurea întunecoasă care-ți sărea brusc în față. În B., zăpada nu exista decât în cuvinte: Chiar cură de-adevăratelea bumbac de sus? Toarnă cu ghiotura pe grădini și pe case; dară ninge, e cum dai binețe... ... zăpada în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în afară de aerele astea aristocratice. Nimeni nu-l contrazicea, nimeni nu se apăra, și România mamei, acea țară care fusese atât de intens galbenă, ca tutunul, se îneca într-un praf gri, devenea între timp un fel de „ducă-se pe pustii“ unde nu se mai pleca, de unde nu se mai venea. Nici măcar țigările nu mai miroseau a minaret, a piramide sau a odăi pline de umbră și încărcate de covoare, ci a zgârie-nori, a străzi labirintice și a poduri întinse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fuseseră fixate în pământ de la Marea Baltică și până la Mediterana, un perete tot mai gros și mai înalt, ale cărui părți trebuiau să fie bine nituite și vopsite în gri, așa cum văzusem la tancurile din Alsacia, în jurul cărora era o zonă pustie și de neatins. Și aceste plăci de oțel formau acum un baraj de nepătruns, care urca și urca tot mai sus spre cer și numai avioanele de spionaj cele mai moderne erau în stare să-l depășească, după cum citise fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dintr-o specie necunoscută mie sta o femeie într-o tunică roșie, sclipitoare, reprezentată în semirelief. Cu bărbia sprijinită în mâna dreaptă, apucându-și cotul cu stânga, privește absentă, dincolo de ornamentul ciobit și de marginea tăioasă a spărturii, în vastitatea pustie - și a rămas adâncită în sine, nu s-a mișcat nici când am strigat. Armin a venit la mine și a privit cu invidie obiectul pe care îl găsisem. XIItc "XII" Zbortc "Zbor" W. se întoarse la mașina lui, străbătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Hotel se umpleau de o lumină albastră, care îți permitea să distingi slabele contururi ale zăpezilor alpine drept linie de demarcație a unei suprafețe mai întunecate. Pe urmă se luminau mai întâi câteva, apoi șiruri întregi de dreptunghiuri, strada rămânea pustie și în noapte licăreau lumini stinghere ca niște înțepături de ac din depărtare. Albul, care fusese ziua întreagă de o strălucire orbitoare, acoperind netezimile coastelor muntoase, acum se întinsese ca o pânză apretată pe mese, unde oamenii se întâlneau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
percepția mamei, care acceptă acest lucru - ce-i drept, mai întâi cu unele ezitări, dar pe urmă cu resemnare, de parcă nu ar fi putut să împiedice ca traiul ei cotidian, de care avea grijă în continuare, să devină tot mai pustiu. În anotimpul mai rece aprindea focul în cheminée, stivuia buștenii de mesteacăn în stilul cunoscut. W. trebuia să se simtă „ca acasă“ când se întorcea obosit din călătorie cu servieta lui, se așeza în fotoliul de piele de la ferestrele orientate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr. Ochii albaștri, acoperiți pe jumătate de pleoape fine cu gene neobișnuite de lungi, se uitau țintă la mine. Ne-am oprit în satul acela pustiu. Nici un om nu se zărea la ferestrele caselor bine îngrijite, de-a lungul drumului curat și neted ca în palmă. Câinii furioși fură împușcați din poarta care sărise din țâțâni la prima opintire. Un rotaș, în cap cu un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
valurile mării, și acumă nicăieri și niciodată nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu coatele de zidul scund al curții. Ulița pietruită grosolan era pustie în calmul alb ca varul. Septembrică fu lumea în amiaza aceea. Amidé tresărise, la primul șuierat și rămase în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]