7,950 matches
-
Ludgate Circus Îl priveau de parcă era nebun. Manevră ambreiajul, transpirînd, Înjurînd, și Întoarse mașina razant. Viv Își ținea capul În jos, dar se mai uită o dată În spate. Kay se alăturase cozii din fața cinematografului: ridicase bricheta la țigară, iar flacăra, răsărind În lumina amurgului, Îi lumina degetele și fața. Taci, Vivien, și-o aminti Viv spunînd. Amintirea era la fel de clară, după tot acest timp - clară și cutremurătoare - mîna ei care o strîngea, gura care Îi spunea, Vivien, taci. — Slavă Domnului! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să sară și să te consume, și cît de obositor era să-l Înghesui la loc În pieptul tău după ce-și făcea numărul; cît de Înspăimîntător era să-l simți acolo, cum trăiește În interiorul tău, așteptînd momentul pentru a răsări din nou... — Te iubesc, Julia, fu tot ce spuse. — Proasto. Hai, culcă-te, răspunse Julia. După asta nu-și mai spuseră nimic. Julia stătu o vreme Încordată, dar curînd membrele i se destinseră și respirația Îi deveni profundă și rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că era acoperită cu pămînt sau funingine. Dar În momentul În care Își Îndreptase lanterna asupra ei, negrul devenise roșu-aprins. Și brațele, și pieptul erau la fel, și cînd Își mută lanterna peste ele proiectau mici luminițe delicate. Din el răsăreau cioburi de sticlă. Mickey Încerca să scoată ce era mai rău, Înainte să-l bandajeze. În acest timp el tresărea, Își clătina capul de parcă ar fi fost orb. Ochii Îi erau pe jumătate Închiși, lipiți cu sînge care se coagula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea a fost la pension. — Așa oamenii se simt mai bine, cred, zise Helen zîmbind. E un alt gen de uniformă. Julia se strîmbă. — Detest pasiunea asta pentru uniforme. Uniforme, brasarde, medalii. Credeam că tocmai acestui impuls militar, care a răsărit În Germania, ne-am Împotrivit! Sorbi ceaiul și apoi fu pe punctul de a căsca. Dar probabil că iau lucrurile prea În serios. Se uită la Helen peste buza ceștii. Ar trebui să fiu ca tine: adaptată și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mundy zîmbi. Începu să cînte cu o voce bătrînească. — Cinci țigăruși Într-un pachet mic-mic... Își Încreți nasul. Fumeaz-o acum. S-o fumez? — Haide, c-o să stau cu tine. Ca doi prieteni care fumează Împreună. Duncan rîse. Dar rîsul Îi răsărise prea curînd după șuvoiul de lacrimi: Îi rămase În piept și-l făcu să tremure. Domnul Mundy se prefăcu imediat că nu observă. Luă o țigară și scoase o cutie de chibrituri. Îi ținu flacăra lui Duncan mai Întîi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
comenta ce vedea - bombe incendiare, credea el, la Woolwich și Bow. Înc-o Încărcătură! Îl auziră strigînd Se opriseră acolo, ascultînd, ținîndu-se de mînă, cînd un jandarm țîșni din Întuneric și aproape că se prăvăli peste ele. — De unde dracu’ ați mai răsărit și voi? zise el, gîfÎind. Stingeți-vă lanternele și adăpostiți-vă! În momentul În care apăruse, Julia Își trăsese degetele dintr-ale lui Helen și se depărtase. — Ce crezi că Încercăm să facem aici? spuse ea pe un ton aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Sau... Nu, asta-i prea brutal. De parcă un cîrlig, unul mic, mi s-a-nfipt În piept... — Un mic cîrlig? — Unul de crichet sau ceva mai fin. — O prinzătoare de buton? — Exact, o copcă. Helen rîse. Pentru că vorbele Juliei făcuse să-i răsară În minte o imagine foarte clară, ceva din copilărie, probabil - un buton pătat din argint cu o prinzătoare ușor ciobită din sidef. Își duse mîna În locul În care-și imagina că se află inima. Mă simt, zise ea, de parcă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
albi, părînd și mai albi În comparație cu bărbia nerasă. Figura lui devenea brusc frumoasă. Îi observă ochii căprui și genele dese și negre. Avea părul brunet, chiar mai brunet decît al ei; Încerca să-l netezească folosind Brylcreem dar cîteva bucle răsăreau peste stratul de ulei și stăteau ondulate. Uniforma, Însă, arăta de parcă ar fi dormit În ea. Haina Îi era pătată și Îi cădea prost. Pantaloni aveau cute orizontale ca o concertină desfăcută. Dar Întindea pachetul de Woodbine, implorînd-o, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
SEMNE DE PRIMĂVARĂ Susurul apei - viorele brumate lângă izvor Pâlc de toporași - nici un nume pe crucea plină de mușchi Răsărit de soare - păpădii înflorind printre ruine Din primul balcon sare sticla cu apă - nuntă de pisici Noapte înstelată - într-un cireș bătrân prima floare Mii de albine pe cireșii înfloriți - singură mama Pe crucea de lemn cad petale de cireș
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
duc pașii de la-nceput? Nu știm și nu vrem să știm ce se va-ntâmpla. Viitorul e numai o închipuire trăită repetabil de mii și mii de ori fugind în necunoscutul tainic - sufletul - l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși; ai alergat să ajungi lângă mine, sunt mai bogat cu o zi lumină împrăștiată-n văzduhul cerat. Când curge marea vine furtuna, fug peștii în larg dar cântecul, plânsetul, râsul violei netezește vuietul și nu-l poți evita. Acum
De?ertul negru by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83908_a_85233]
-
Kate Reddy Către: Jack Abelhammer alo? De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Ce POATE fi mai important decât să vorbești cu mine? De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Sunt sclavul tău, slujindu-ți, se cuvine pândindu-ți toana să-ți răsar În cale; n-am timp trăit de-a-ntregul pentru mine și nici dorințe n-am. Doar pe-ale tale.1 De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer OK, te-am iertat. E minunat. Sonet de Bill Gatespeare, corect? Dar să lămurim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
noastre mai mult decît oricînd. Catehismul este păstrat în amintirea fiecăruia: catehismul conține formulele dogmatice, acele expresii finale, simple, exacte la care se reduce întreaga doctrină a Creștinismului; din toate lucrările adunate la un loc ale tuturor învățaților care au răsărit de-a lungul veacurilor, printr-o admirabilă și subtilă înțelegere și mai ales ajutați de Spiritul Sfînt prezent la Concilii, el i-a vorbit întotdeauna Bisericii de pretutindeni. O astfel de concizie, de exactitate în formulele doctrinare este cu siguranță
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bază; s-a mutat la Gaul pentru a-i vizita pe marii oameni de acolo; la Aquileea, pentru a-l asculta pe Sf. Valerian, despre care tradiția crede că a adunat mulți oameni de renume; la Apollinaris din Antiohia, în răsărit; și la Constantinopol, pentru a deveni învățăcelul lui Grigore Nazianzen. Ca om în vîrstă, nu a considerat că este sub demnitatea sa să meargă la Alexandria ca să-l asculte pe Sf. Didymus, în căutarea adevărului, căutare care se sfîrșește numai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Construită În anii ’70 de un consorțiu de dezvoltatori britanici și danezi, Estrella de Mar era un refugiu rezidențial pentru clasa de mijloc din nordul Europei. Stațiunea respinsese turismul de masă și nu exista aici niciun zgîrie-nori precum acelea care răsăriseră pe malul apei la Benalmadena sau Torremolinos. Orașul vechi de lîngă port fusese transformat Într-o bijuterie, căsuțele de pescari deveniseră wine-baruri și anticariate. Apucînd pe drumul care ducea la Clubul Nautico, am trecut pe lîngă o ceainărie elegantă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la o scară de piatră care urca dealul la vreo cincisprezece metri distanță. Un crîng de lămîi Își revărsase cîndva parfumul uleios asupra ferestrelor dormitorului, dar furtuna de flăcări trecuse și prin el, iar acum doar niște cioturi carbonizate mai răsăreau din pămînt ca o pădure de umbrele negre. — Dumnezeule mare, e o ieșire de incendiu..., am spus arătînd spre treptele de fier forjat care coborau din dreptul unei uși de la etajul Întîi. Structura masivă se Încovoiase din cauza fierbințelii, dar rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gîndul la cel care furase șalupa și-și făcuse jocul cu iahtul de croazieră. Mi-am amintit privirile lacome ale celor care ieșeau din cluburile de noapte și se adunau pe chei, cu obrajii Îmbujorați nu doar de soarele arămiu răsărit din explozia rezervorului. Am Înconjurat Plaza Iglesias, plină de localnici care Își beau cafelele matinale citind Herald Tribune sau Financial Times. Am ochit din mers principalele titluri și am remarcat: — Restul lumii pare departe rău. Scena de aseară a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vedea lumea dintr-o nouă perspectivă la fiecare colț de stradă. Am condus pe cornișa inferioară către Marbella, trecînd pe lîngă terase, buticuri și clătitării. La periferia vestică a Estrellei de Mar, dinspre un dig din blocuri de beton ce răsărea din mare, accelera În direcția noastră un camion Încărcat cu chioșcuri de iarmaroc. Crawford apucă volanul și schimbă traiectoria Porsche-ului. Călcă accelerația cu tot cu piciorul meu, făcînd mașina să țîșnească Înainte, În vreme ce camionul trecea pe lîngă noi urlînd din claxon. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Arnold Wynegarde, un veteran al lui Shaftesbury Avenue(##notă - Bulevard londonez care concentrează teatrele importante din zona West End.##); distribuția de amatori urma să fie consolidată cu cîțiva foști profesioniști ai scenei. Mugurii verzi ai unei culturi metropolitane uitate răsăreau prin ghipsul și palplanșele dezvoltatorilor imobiliari. În scurta pauză dintre două răpăituri de ciocane, a răzbătut pînă la mine un motiv muzical din Giselle (##notă - Balet clasic (1841) pe muzică de Adolphe Adam și un libret de Jules-Henri Vernoy de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
desprinse mîinile de pe volan, ca și cum păream atît de năucit de drumul ce se așternea Înaintea mea, Încît Îi era teamă să mă lase la volan fie și Într-o mașină care staționa.) Aici s-a autocreat o comunitate veritabilă. A răsărit spontan din existența oamenilor. — Atunci, la ce bun drogurile și spargerile și tîrfăria? De ce să nu ne dăm la o parte și să-i lăsăm să-și vadă de treabă? Aș vrea eu să pot face asta. (Privi aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fără membri, se transformase Într-o a doua Estrella de Mar, de parcă un virus foarte contagios, dar benefic, s-ar fi răspîndit de-a lungul coastei și ar fi invadat vîscosul sistemul nervos al Residenciei, electrizîndu-l și readucîndu-l la viață. Răsărise aici o comunitate completă și autosuficientă. Șase noi restaurante prosperau În jurul pieței, cinci dintre ele finanțate de Betty Shand și conduse de surorile Keswick. Se deschiseseră două cluburi de noapte lîngă port, Milroy pentru cei trecuți de-o anumită vîrstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
te bat la cap decât cu recuperarea. în rest, te privește ce faci și cu cine! Bucură-te de vârsta pe care-o ai, că nu se mai întoarce! Ar fi vrut s-o asculte, dar nu putea. Dimineața, când răsărea soarele în dreptul ferestrelor, primele raze cădeau pe cârje. Când se scula din pat, primul gest reflex era să întindă mâna după câr je. Când se culca, noaptea târziu, ultimul gest reflex era să-și pună la îndemână cârjele. Cârjele erau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
e tot puștiul de mai devreme. Copilul stă cu spatele la mare și desenează ceva în nisip cu un băț de chibrit ars pe jumătate. Ceva semănând cu un chip de fată cu păr ondulat și cu ochelari. O imagine neașteptată îi răsare în minte lui Eduard. Un chip de fată cu ochelari și cu păr zburlit. Ochi cercetători și iro nici în spatele ochelarilor. Glas răgușit și tremurător. Buze strânse mereu cu încăpățânare. Și o minte foarte ascuțită și cla ră. Clara. Copilul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
limbă paralelă. Și nu aveau nici un fel de tragere de inimă pentru materia ei, nici măcar unul dintre ei. Fata în canadiană roșie sări brusc în sus, ca împinsă de un arc, scuturându-și părul creț. Pe neașteptate, doamnei Ionescu îi răsări în minte un chip. Un chip vesel, cu pistrui, părul cârli onțat. Colega ei de bancă, la un moment dat. Măcar atât! Dar oare cum o chema? Geta, Gina... Cam așa ceva... Porni din nou la drum, pufnind și bodogănind de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bine ca-n liceu! Te-aș fi recunoscut și pe stradă, ce mai! Doamna Ionescu etală un zâmbet strălucitor și o întrebă ce mai face Georgiana. (Ce bine că putea adăuga un nume la chipul fostei sale colege, care îi răsărise atât de neașteptat în min te în acea zi!) — Georgi? Păi ce să facă, e bine, zic eu, cu ale ei, ca toată lumea. Stă la Cluj, s-a mutat acolo după al doilea soț. Am fost și eu pe la ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
își spuse Clara, în timp ce deschidea ușa blocului și intra în holul îngust și întunecos, nu am nici o amintire semnificativă din anii când am locuit aici! Nici un eveniment deosebit, nici o întâlnire deosebită... Poate doar... Dintr-un ungher împăienjenit al minții, îi răsări un chip de fetiță cu cozi împletite, cu care mai vorbea, uneori, în primele zile de după mutare. Fetița aceea îi zâmbea de fiecare dată când se întâlneau și îi desenase, la un moment dat, chipul, în mod stângaci și înduioșător
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]