8,590 matches
-
Lui. De fapt, eu nu am nimic al meu. Tot ce am vine prin grația divină. În primul rînd viața: am viață în El însuși, ca Fiu prin duh (Ioan, 1.12). Restul sunt plăsmuiri. De aceea nu voi mai rătăci, am să mă-ntorc la Tatăl neabătut. Voi lepăda chipul cel de creatură și voi fi una cu El "din domnul, în Domnul și domnul" (Meister Eckart). Mă voi bucura în făptuirea dreptății mai mult decît se poate bucura cel
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cîntată și de romantici (vezi "primii zori" ai lui F. Schlegel), totul s-a degradat și dereglat pînă la ridicol, totul e plin de ignoranță. Acest centru primar ocultat al începuturilor trebuie regăsit și readus în prezentul degradat în care rătăcim. Odată cu el este așteptată și o altă gîndire, originară dar uitată cîndva, îngropată sub pașii noștri și singura care ne-a rezervat un viitor, la limita cuvintelor Cu cît ne ocupăm mai mult de limbaj, experiem o corespondență precară între
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
depășească nu știu ce limite ș.a.m.d. Ei răstoarnă valorile consacrate ale unei lungi tradiții filosofice fără să pună mai nimic în loc. De pildă, viața conformă cu adevărul ar fi cea trăită în disprețul moravurilor, care nu fac decît să ne rătăcească. Regulile trebuie dărîmate, iat convențiile sociale demonizate. Această mînă de bezmetici a produs două mutații capitale în istoria Occidentului : unii au deschis, iar ceilalți au închis epo ca modernă. Greu de spus care a fost răul mai mare între cele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ea. Filosofia va renaște, alimentîndu-se din nou din nesecatele surse orientale, grecești și germane din perioadele lor de glorie. On revient toujours... Am observat că, în timp ce unii se străduiesc să clarifice adevărul, alții îl deconstruiesc, îl complică. De aceea tot rătăcim, iar progresul este foarte lent. Sau poate că lumea e doar o poveste în care adevărul e doar o frază, reperele nefiind foarte clare... Am mai observat în ultima vreme o întoarcere la înțelegerea antică a filosofiei ca mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
spiritul creează și guvernează materia și nu invers, iar energia e ca un vehicol între cele două. Aparțin acestei paradigme, ce să fac ?, nu sunt materialist. Iar spiritul meu se află în legătură intimă cu Marele Observator, pentru a nu rătăci. Cîmpurile subatomice sunt fundamentul invizibil a tot ce e viață, ele sunt energie și explică modul cum se formează materia, prin Observator. Cînd Observatorul șterge programul unei rețele neuronale, lumea din jurul nostru se dizolvă, dispare. Conștiința și energia creează natura
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dăunătoare, că pot fi de folos sistemului, depinde doar de înțelepciunea cu care sunt luate deciziile, de ceea ce vechii greci numeau phronesia, arta luării deciziilor, care în România e sublimă pot spune, dar lipsește cu desăvîrșire. De pildă, dacă te rătăcești în Carpați, ca prințul Charles, nu e bine să folosești o hartă a Munților Stîncoși. Geografia e diversă... și răzbunătoare, după cum ne avertizează Robert Kaplan (vezi Răzbunarea geografiei, E.L.I., București, 2014. Sau, dacă hălăduiești prin deșert, nu ai neapărat nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
coerentă și stabilă care să optimizeze alegerea colectivă, decizia publică. Mă tot întreb de ce au fost necesari 60 de ani și un premiu Nobel pentru asta? După 1933, Dumnezeu a spus: "Să fie Keynes!" Și a fost. Astăzi e Sachs, rătăcit pe undeva prin Africa, e Arrow from Podu Iloaiei. Dar nu cred că au fost creați în același mandat divin. Apoi, mai e Paul Krugman, cel care a poruncit piețelor să fie oprită criza, e Thomas Friedman, la fel de plat ca
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
alunecări de teren și va ajunge o dărăpănătură cît se poate de reală. S-au acumulat multe energii perverse care hrănesc sistemul, oamenii înșiși au devenit goi pe dinlăuntru, nu mai găsesc, în ultimă instanță, vieții un sens adevărat și rătăcesc plini de patimi. Odium humani generis. Dar vin energii noi, curățitoare, care vor spulbera acest cazino așa cum merită. E bine însă să ne găsească nu doar cu casa curată, dar și cu lumînarea aprinsă. Mă refer la esența divină despre
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în Ucraina. Grație istoriei și proximității geografice, cel mai bine înțeleg lucrurile și se mișcă polonezii și suedezii. Ar fi trebuit ca și noi să o facem dar, din păcate, cu excepția poziției exprimate de președintele Băsescu, am văzut un Corlățean rătăcit pe la Bruxelles, dispus să semneze și el orice rezoluție și o sumă de declarații împăciuitoriste. L-am văzut pe acest infant(il) public numit Victor Ponta, cu doamna, în tribuna oficială la Soci, singurul șef de guvern din UE, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
înfrîngere pentru ego." (în Mysterium Conjunctionis, C. W., vol. 14, p.778). Sinele poate fi realizat în mod spontan. E sensul, cadrul sau temelia transpersonală pe care se sprijină existența, față cu pustietatea nonexistenței, a iluziilor ego-ului. Cînd cel care rătăcește pierdut în deșert se află pe punctul de a pieri, apare mana, hrana divină. Cînd ego-ul și-a epuizat resursele și este conștient de neputința sa fundamentală se însuflețește psihicul arhetipal. Cum spunea W. James, " Limita umană este momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
închisă aproape perfect de arcul Carpaților. Nu doar Carpații aveau să deruteze, ci și podișurile și colinele pe care munții le-au sedimentat în jurul lor28. Ondularea frecventă a reliefului a modelat drumuri încurcate în care călătorii păreau, mai degrabă, a rătăci pe coclauri. Cădeau repede pradă năucirii într-un spațiu acoperit de păduri. Spre munți, se întindeau codrii întunecați, străpunși doar de tumultul râurilor. În vastele stepe prelungite din inima Eurasiei, prin Moldova și Muntenia, Dunărea și afluenții săi se revărsau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit. Scofâlcitele își înveșmântau dezmățul în rochii colorate strident. Plozi murdari și mâzgăliți pe față, descărnați și supți de păduchi, rătăceau desculți prin preajma lor. Erau atât de pricăjiți, încât mila îl copleșea pe străin la vederea lor. Câini schilozi mâncau din traista unui prostănac care se puse a-i da sfaturi străinului cum să-și vândă marfa. Sub privirea lui, javrele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pornit din stepe cu gândul de a prăda ținuturile din împrejurimi. Au înaintat repede, mânându-și caii ca o vijelie. S-au strecurat rapid printre dealuri și văi. Au avut grijă să se ferească de codrii, pentru a nu se rătăci, ori pentru a nu fi hăituiți de lupi și de haiduci. Au reușit astfel să-i ia pe neașteptate pe oamenii acestor pământuri. Mulți gospodari nu au apucat să-și ascundă familiile și agoniseala. Erau jecmăniți de acești tâlhari ai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lume. Era pândit, chiar la drumul mare, de tâlhari mărunți, puși pe căpătuială, care jinduiau la averile lui. Ticăloșii visau să ascundă în peșteri, neștiute de nimeni, avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci care așteptau, răbdători
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Zi și noapte, arbori falnici și stânci semețe țineau departe privirea aspră a cotropitorilor. De la marginea pădurilor și a munților răzbătea zgomotul ascuțișului de spadă care străpungea platoșa. Mirosul de sânge țâșnea din trupul ucis. De frică să nu se rătăcească, străinii nu cutezau să umble pe cărările și potecile noastre. Ne îndemnau să ne părăsim adăpostul cu glasuri mieroase care ne îmbiau auzul. Te răscoleau cu chemarea lor atât de puternică încât unii dintre noi nu au rezistat. Dezrădăcinați din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și mieii, la înnoptat. Ajunși la stâne, aprindeau focul și doineau din fluier. După ce își cântau tristețea singurătății, se uitau cu luare aminte spre cerul de deasupra lor. Fețele li se luminau sub razele lunii, dezvelind niște chipuri de îngeri rătăciți prin creieri de munte. Pe obraji li se prelingeau lacrimi de bucurie. Trânteau cușmele de pământ și scoteau un chiot de veselie. Își dădeau seama că, pe cât de singuri, pe atât de liberi erau în acest colț uitat lume. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
globalizare pe care trebuie să o privim ca un proces normal al evoluției umane. În prezent, ne aflăm într-un moment de tranziție între două epoci. Pe de o parte, cucerirea planetei de către specia umană s-a desăvârșit. După ce am rătăcit milioane de ani prin Africa, aventura ne-a purtat în doar câteva zeci de mii de ani prin Eurasia, Americi și Oceania, ocupând fiecare colț prielnic vieții de pe mapamond. Pe de altă parte, omenirea se pregătește să înceapă cucerirea Universului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nimicului cotidian care ne gâtuie aproape în fiecare secundă. Sufocați, gonim pentru a ne satisface diverse trebuințe vremelnice. Alergând încontinuu, am ajuns să fugim de semenii din jur și, în cele din urmă, chiar de noi înșine. Ne trezim că rătăcim printr-o lume de care ne înstrăinăm zilnic. Suntem atât de singuri, încât am creat un spațiu virtual în care ne-am refugiat și în care tindem să ne transferăm viața reală. Suișul spre piscul muntelui ni-l facem singuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
bani e singura capabilă să ridice ocuparea, dar asta e altceva. Un bun exemplu privind validitatea în continuare a teoriilor lui Keynes îl constituie ca-zul Japoniei din perioada 1990-2004, dar și criza globală de astăzi. Unii economiști consideră că am rătăcit adevărata cale deschisă de Keynes, teoria macroeconomică actuală reducînd-o la un model de echilibru static și încercînd să se bazeze mai mult pe ipoteza anticipărilor raționale, ceea ce constituie într-adevăr o îndepărtare de la gîndirea keynesiană. Keynes pune un accent fără
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cunoaște impactul acestor tehnologii. Clonarea a devenit posibilă. În curînd, fiecărui nou născut i se va implanta sub braț un cip conținînd datele de identificare, cîțiva hormoni de prim ajutor și un aparat de emisie recepție, pentru a nu se rătăci... Codul vieții și robotica sunt poate cele mai puternice instrumente pe care oamenii le-au deținut vreodată. Cine se va adapta la aceste tehnologii va deveni sau va rămîne puternic și bogat și asta la nivel individual, regional sau național
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
români, căci nu cunosc pe altcineva care să le suporte. Ce economiști aveți drept consilieri, d-le președinte, pentru că guvernul se vede că nu are nevoie de ei? De ce nu vă ocupați de dl. Boc, care dă impresia clară de rătăcit în post-tranziție, sau de dl. Pogea, a cărui politică fiscală distruge tot ce mai mișcă prin economie, ca să dăm doar două exemple de orbeți? Lumea investește masiv în educația specifică societății cunoașterii, iar dvs. vă ocupați de tinichigii și de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
poate fi recunoscută. Astfel, poate apare lumina în plină schismă a desfășurărilor mundane, sensul iubirii prin care omul poate respira în acord cu Cel Unic. Libertatea ne ajunge pînă la glezne. Plini de rănile visului întunericit, tulburăm răsăritul din noi, rătăcind între două Carybde. Or, sufletul are doi ochi: unul lăuntric, capabil să recunoască divinitatea ce o purtăm, și unul exterior, deprins să recunoască divinul în ceilalți. Iată așadar omul deplin, omul teandric, care unește Cerul cu pămîntul, după modelul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
îi plăcea singurătatea. Umbla de obicei singur. Vara, neavînd un program stabilit, mai ales cînd Eminovici era plecat la Botoșani ori mai departe, Mihai dispărea de acasă zile la rînd. Asculta ciripitul păsărilor și zvonul de gîlgîit dulce al izvorașelor. Rătăcea prin codru și se urca pe creasta dealului, către Hrișcani, pe locul cel mai înalt numit de el "Stînca stearpă"9, de pe care, peste vîrfurile copacilor, vedea în vale satul împrăștiat, cu colibele de paie. Pe creasta aceea, datorită bogatei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iar pe cap ai flori de luncă (...) Amîndoi mergem în codru, Amîndoi culegem fragi Și-amîndoi ca-ntr-o poveste Ne simțim atît de dragi."48 De aici, poetul a trecut în prima redactare, la Povestea codrului: "Amîndoi trecem în codru Rătăciți și singurei Ne culcăm lîngă izvorul Ce răsare sub un tei (...) Adormi-vom, troeni-va Teiul floarea peste noi S-auzim prin somn un bucium De la stînile de oi."49 În sfîrșit, de aici a trecut ușor, în Dorința: Adormind de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe-o ruină" ori "o lună gînditoare, pe un nour vagabond"59. (De ce să mori tu ?). Boala făcea progrese, iar poetul disperat o implora: "O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci Mi-aș sfărîma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri." (Iubitei) 60 Copleșit de durere, credea că din cauza fetei e posibil să moară el. Pus în această dilemă, el a scris versurile intitulate De-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]