7,014 matches
-
qowd-ului1, ca într-un mormânt. Sub portretul imamului sfânt, Ali, morshed-ul bătea în tobă și suna clopoțelul, recitând din versetele lui Ferdousi. Prima oară când văzuse ceremonia, Omar gândise că, dacă aceea era o imagine a bunăstării din cer, atunci raiul duhnește a nădușeală. Doisprezece bărbați musculoși roteau scuturi de lemn pe deasupra creștetului și lanțuri cu zale uriașe de fier, pe care nu le-ar fi ridicat într-o mână. Puneau apoi scuturile la picioarele lor și luau arcuri și măciuci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
frunzele grase și ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de apă. Nu știa prea bine ce face și încotro se îndrepta. Era chiar în mijlocul unui rai vegetal și înșelător sau doar indiferent și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
De o jumătate de an, răspunsese aplecându-se către deschizătura ghișeului. — Admirabil!... Admirabil!... zisese omul și cuvântul acela, spus așa, apăsat și de două ori, îi dăduse din nou sentimentul că zboară. În mod clar, nu degeaba se știe că raiul e tors din cuvinte de laudă și că în el nu atârni, ci plutești ca puful de lână. Ieșise din bancă fără să își mai simtă picioarele și nu și le simțea nici atunci când, trântit pe banchetă și sprijinit de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
peste fundații. Erau case ușoare, din conglomerat, pe structuri de lemn, gata ignifugate, cu acoperișuri cărămizii ori roșu- cireașă, ca niște miniaturi risipite în larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan, cârtițe, viituri și noroaie, instalații de gaz metan, chioșcuri și rigole, obiceiuri de îmburgheziți. Locatarii primeau drept de preempțiune, așa că, după trei generații, puteau să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se pară că înfundătura de-aicea e paradisul... Tocmai ce intrau în bistroul benzinăriei și răcoarea din interiorul presărat cu mese din sticlă le adusese pofta de viață. — Uite colea un loc de trăit! spuse primul topometrist. — Cum să cauți raiul în câmp? se miră și al doilea. Doar dacă ai postit în toți anii și te-ai pregătit pentru nemurire. Las-o, că n-ai niciun haz, zise celălalt. Fă mai bine semn pentru bere! Omar își reaminti că e
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
orice colecție. Doar pretenția Soniei de a inaugura un design între chador și pantalonii pataf era considerată capriciu: înstăriții își făceau cumpărături din Dubai ori procurau fake- uri capitaliste. Bumbacul, mătasea și inul persan îi opriseră răsuflarea din prima. Un rai al textilelor era orice bazar, iar vinerea, în Joomeh, târguia broderii, cașmir indian și dantele Qajar, care, în tăieturi, deveneau marca ei. Puse flori într-un vas, apoi își desfăcu părul și se admiră în oglindă. Avea oaspeți la cină
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
babă comunistă! Jean-Lorin Sterian - Lorgean Bogdan Popescu - Cine adoarme ultimul T.O. Bobe - Cum mi-am petrecut vacanța de vară (ediția a II-a) Gabriela Gavril - Fiecare cu Budapesta lui Liviu Bârsan - Ochiul și pulberea Alexandru Vakulovski - Bong Dan Lungu - Raiul găinilor. Fals roman de zvonuri și mistere (ediția a II-a) Călin Ciobotari - Șșșt ! Generalul visează... Iulian Ciocan - Înainte să moară Brejnev Ștefan Baștovoi - Iepurii nu mor Lucian Dan Teodorovici - Circul nostru vă prezintă : (ediția a II-a) Mariana Codruț
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce ne trebuie nouă biserică? Avem una, la domnu Stere. În fiecare zi ne împărtășim. Și râdeau gros, uitîndu-se unul la altul, cu înțeles. Cel cu registrul se încrunta, închidea cartea cu danii și pleca. - Du-te matale singur în rai, rânjea Tănase după el. Pe la prânz, funcționarul s-a oprit la jupân, să bea un rachiu. Îl opărise căldura și osteneala. Avea buzunarele pline de bani. Lucrătorii își dădeau coate: - Până la urmă, tot la biserica noastră a nimerit. 129 Sifonarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
veselă a soarelui. Au amestecat vopselele și s-au suit pe schelele pline de ciment, au întins cu bidinelele zugrăveala până și:au potrivit cum le plăcea culorile și s-au apucat să picteze pe domnul Isus, pe Maica Domnului, raiul și iadul, evangheliștii, apostolii și pe Iuda Is-carioteanul, Predica de pe munte, grădina Ghetsimani cu florile ei, șarpele, pe Adam și Eva, goi, în paradisul lui Dumnezeu, pe Pilat din Pont și judecata din urmă, îngerii răului și ai binelui, Măria
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se amestecă și el, că-l mânca limba: - Parcă cine nu fură în lumea asta? Numai că unii se numesc cinstiți, și proștii plătesc oalele sparte. Dacă ar fi să-l judeci pe fiecare, noi sîntem buni să stăm în rai, marafeților! Că luăm de colo un pic, de colo un pic? Cinstea-i așa, o broboadă - care-i mai arătoasă, aia ascunde mai multe. C-avem și oameni pe suflet, asta-i altăceva. Așa e meseria. Dai și scapi. Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ciupitule?" Ar mânca, 164 sfinte Petre!" "Nu se poate. Stai și te uită!" mi-a arătat el cotul. Si pe urmă, parcă aduseseră și lăutarii, pe Mitică Ciolan cu ai lui. Guristul îmbătrînise de tot, dar se ținea. De la poarta raiului începuseră să cânte. "Ia zi-i, Anghele", s-a răstit bunul Dumnezeu la armonist. Dumitru bătea coardele cu degetele. Plângea sfîntu Petru, plângea curvarul de Dumnezu, plângeau și muierile de pe genunchii lui... Ce-aveți, mă beliților?" m-am răstit la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de Dumnezu, plângeau și muierile de pe genunchii lui... Ce-aveți, mă beliților?" m-am răstit la ei și m-am hâit. la îngerașii din jur. M-am ridicat de la masă și-am început să joc geamparalele pungășești. O dată s-a-nveselit tot raiul! S-au aprins și stelele alea moarte, și luna... "Așa! Așa!" făcea Dumnezeu cu mâna pe șoldurile muierilor. Și le răsucea când într-o parte, când în alta. Jucau și îngerii și sfîntu Petru, care-și pierduse șalupele. Când i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cap în semn că înțeleg. Nepoții îi țineau curați pe lângă casă, în straiele lor de moarte. Pe câte unul îl uitase Dumnezeu pe pământ, trecea de o sută de ani. Se spovedeau ca muierile și țineau posturile ca să intre în rai, împăcați cu lumea. La sâmbăta morților, așteptau rânduiți în prispa bisericii, să li se dea din colivă. Erau cuviincioși, și unele femei le pupau mâinile cu respect. Când bătea vântul în câte un drapel, mahalagiii știau că bătrânii se mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cumpără? Că El l-a blestemat pe cel care-l bea, dar și pe cel care dă de băut? Au învățat, dar au uitat, sau atunci au preferat băutura care-l transformă pe om în dobitoc târâtor, Cuvântului care făgăduiește Raiul. Una din cârciumile astea e ținută de o evreică, nimeni nu ignoră acest lucru, dar celelalte trei sunt ținute, astaghfirullah! de musulmani. Și de altfel, mușteriii lor nu sunt nici jidovi, nici creștini, după câte știu! Unii dintre ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deloc de gând să rămână la nesfârșit într-o țară necredincioasă, dar că voiau doar să pună un pic de ordine în treburile personale spre a pleca la drum în condiții bune. — Vai de cel ce se grăbește să vândă raiul în schimbul unor bunuri pe pământ! exclamă Astaghfirullah, în timp ce dezrobitorul, dornic să nu-l repeadă pe Mohamed, pe care-l știa încordat și în stare de gesturi nebunești, se adresa recalcitranților pe un ton patern: De când a căzut în mâinile necredincioșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă i s-a întâmplat vreodată să se înșele în judecățile sale, intențiile i-au fost, până în cea din urmă zi, la fel de curate ca ale unui copil. A murit sărac, fie ca Domnul să-i bucure acum ochii cu bogățiile Raiului! Mii de alte persoane au fost date chinurilor o dată cu el. De mai multe luni, veștile cele mai îngrijorătoare ne ajungeau la urechi venind dinspre fosta noastră patrie, dar puțini erau cei care prevedeau catastrofa ce avea să se abată asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spună contrariul în inimile lor. Acestor oameni care, din pricină că nu se strămutaseră, trăiau cea mai cumplită dintre torturi, muftiul le dădu numele de Ghuraba, Străini, referindu-se la Cuvântul Trimisului lui Dumnezeu: „Islamul a început străin și va sfârși străin. Raiul este al Străinilor“. * * * Pentru a-i chema pe musulmanii din toate ținuturile să-i salveze pe acei nefericiți, comunitatea granadină din Fès a hotărât să trimită niște soli la principalii suverani ai islamului, Marele Turc, noul Sufiu al Persiei, sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu gura umflată de o apă sălcie și caldă, cu trupul încins, murdar, strâmbat de deșelare, vede ivindu-se în sfârșt zidurile orașului Tombuctu. Firește, la capătul unei călătorii prin deșert, toate orașele sunt frumoase, toate oazele seamănă cu grădina Raiului. Dar nicăieri viața nu mi s-a părut atât de surâzătoare ca la Tombuctu. Am sosit acolo la asfințitul soarelui, întâmpinați de un detașament de soldați trimiși de seniorul orașului. Cum era prea târziu pentru a mai putea fi primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ești plămădit ca să accepți să pierzi un oraș după altul, o patrie după alta, o femeie după alta, fără să te lupți niciodată, fără să regreți niciodată, fără să întorci niciodată capul? — Între Andaluzia pe care am părăsit-o și Raiul care îmi este făgăduit, viața nu e decât o traversare. Nu mă duc nicăieri, nu râvnesc nimic, nu mă agăț de nimic, mă încred în pasiunea mea de a trăi, în instinctul meu de fericire, cât și în Providență. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e de vânzare, până și funcția de cardinal gerant al Vaticanului! Cum tot nu era de ajuns, au început să vândă indulgențe nefericiților germani! Dacă plătiți, păcatele vă sunt iertate! În fond, ceea ce Sfântul Părinte încearcă să vândă este chiar raiul. Așa a început cearta cu Luther. — Călugărul ăsta avea așadar dreptate. Într-un anume sens, da. Numai că, nu mă pot împiedica să gândesc că banii adunați într-un mod atât de dubios trebuie să slujească la terminarea bazilicii Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
omului El, atotputernicul, stăpânul absolut al văzutelor și nevăzutelor? Care va fi fiind taina cumplită pe care a violat-o Eva mușcând din fructul interzis? Și dacă tot exista un tabu, de ce Dumnezeu a mai aruncat pomul buclucaș În grădina raiului? Simțea, cumva, nevoia să se elibereze el Însuși de o povară care tortura dumnezeiasca-i conștiință? Cu ce greșise și față de cine? Cert este că a recurs la o mașinație subtilă pentru a se elibera de osânda tainei: un alter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fiind evidentă, de pildă, în biserica bizantină. "Cele patru părți ale interiorului bisericii reprezintă cele patru direcții cardinale. Interiorul bisericii este Universul, Altarul este Paradisul, care se află la răsărit. Poarta împărătească a sanctuarului propriu-zis mai purta numele de "Poarta Raiului". În Săptămâna Mare, această poartă rămâne deschisă pe tot timpul slujbei; sensul acestui obicei este limpede explicat în Canonul pascal: Cristos s-a ridicat din mormânt și ne-a deschis porțile Raiului. Apusul este, dimpotrivă, ținutul întunericului și al durerii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a sanctuarului propriu-zis mai purta numele de "Poarta Raiului". În Săptămâna Mare, această poartă rămâne deschisă pe tot timpul slujbei; sensul acestui obicei este limpede explicat în Canonul pascal: Cristos s-a ridicat din mormânt și ne-a deschis porțile Raiului. Apusul este, dimpotrivă, ținutul întunericului și al durerii, al morții, al locuințelor veșnice ale morților, care așteaptă învierea trupurilor și Judecata de Apoi. Mijlocul clădirii este Pământul. După Kosmas Indikopleustes, Pământul este dreptunghiular și mărginit de patru ziduri, deasupra cărora
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stricăciune și păcat este îndepărtat de cel botezat, tot așa precum făcuse și Cristos, îmbrăcîndu-l cu veșmântul lui pe Adam după păcat"16, iar cel botezat se întoarce la neprihănirea dintâi, la condiția lui Adam înainte de a fi alungat din rai. "O, minunăție! scrie Chiril. Erați goi sub privirile tuturor, și nu vă era rușine. Pentru că fiecare dintre voi era asemenea primului Adam, care se afla gol în Rai, fără să se simtă cuprins de rușine."17 Aceste câteva texte ne
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
privata din fundul curții. Îți dă un sentiment stenic de libertate, de contopire cu natura, de fiu slobod al naturii. Probabil unul dintre multele (puținele?) sentimente ancestrale rămase în noi, una dintre amintirile - în acest banal deșertat în natură - ale Raiului pierdut. Îmi plăcea să merg pe acea cărăruie de la margine de șantier și din comoditate - scurtam traseul spre stația de autobuz cu câteva bune sute de metri, nu mai traversam imensa curte a Bibliotecii, nu mai ocoleam lungul gard, întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]