7,320 matches
-
început când l-am întrebat dacă a reușit să mai ia legătura cu sora lui. Din câte știam, ultima dată când o mai văzuse cineva din familie fusese înainte de moartea lui June, când venise acasă, în New Jersey, ca să o reclame pe bebelușa Lucy. Aceasta se întâmpla în 1992, cu opt ani buni în urmă, și, din faptul că Tom nu-i pomenise numele față de mine în ziua anterioară, am dedus că nepoata dispăruse cumva de pe fața pământului și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
diferite, tipul de oameni chemați să le populeze, genul de relații și de conversații pentru care au fost făcute, un întreg univers uman de referință fără de care devin inexplicabil mute. Ca și casele făloase din mediul rural, vilele urbane își reclamă astfel, cu alte mijloace și alt orizont, recunoașterea celorlalți : ele au fost făcute pentru a fi privite - și eventual împărtășite - de către cei care ne pot oferi și de la care așteptăm cu emoție recunoașterea de sine. Ostentatoriul comun ambelor cazuri încetează
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cea mai mică unitate socială, și nu indivi dul. Chiar și sistemul de valori al acestei societăți se concentrază în mare măsură într o morală a bunului gospodar. Iar gospodăria „îndestulată” exprimă toate acestea după coduri clare și împăr tășite, reclamînd recunoașterea „bunului gospo dar” în ochii satului. De aici și pînă la actualele case făloase - trecînd inclusiv prin „Casa Poporului” - poate fi identificată destul de ușor o continuitate simbolică, dincolo de evidentele prefaceri materiale. Mai complicat este de lămurit ce înseamnă „recunoaștere
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
celebrul artist a lăsat două automobile străine. Și un ficat. Singurii oameni care ascultă ambele puncte de vedere într-o căsnicie sunt vecinii. O funcție importantă a banilor constă în ridiculizarea idealurilor înalte. Viciile moderate condimentează marile virtuți. Unii îl reclamă pe cioban că a răpit libertatea oii salvând - o din gura lupului. Rămânem câteodată pătați cu găinaț de vise. Patul - un laxativ al iubirii. Țin unii la putreziciunile din ei ca la o avere. Bolnavul nu se supără pe boală
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gura lupului. Rămânem câteodată pătați cu găinaț de vise. Patul - un laxativ al iubirii. Țin unii la putreziciunile din ei ca la o avere. Bolnavul nu se supără pe boală, ci pe cei sănătoși. Ura poate fi solistă. Aria iubirii reclamă un duet. Și în legendă se intră uneori pe ușa din dos. Veleitarismul rămâne principala boală profesională a artei. Ura vrea să demonstreze că și ea poate să miște stelele și luna. Și ochiul te înșeală. D - apoi iubita ... Deviza
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și fără ironie: Te implor, în numele Iozefinei, întoarce-te în fosă. Femeia aceasta, chiar dacă adineauri te-a cam derutat, desigur, intenționat, crede în iubirea ta. Crede numai în iubirea ta. Nu mai poate trăi fără tine. Și de aceea mă reclamă la soțul ei? Valy explodă în râs: Asta a fost teatru, mă înțelegi? Și-a invitat soțul numai ca să te spele pe dumneata în fața lui, pentru a da apoi de pământ cu el. Teatru și nimic mai mult. Ăsta teatru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îndeplinită... N-am descoperit nici măcar o cauză picantă, de bonton modern: un amantlâc la patru ace, o impotență precoce, o... Am aflat că ne-au obosit sentimentele. Asta, ar zice tata, e o boală boierească, ștăifoasă rău. Este ca și cum ai reclama că ai făcut depresie din cauza unui răsărit superb de soare. Înțelegi? Cu sentimentele nu poți merge la chirurg, la ginecolog, la oculist, la vraci... Să zicem că le îndupleci și le prezinți la psihologul terapeut. Dar insul, un ochelarist plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lumii, pentru simplul motiv că nu aveam ce mărturisi. Am intrat definitiv în istoria cartierului în istoria mahalalei ai intrat, tu-ți grijania ta de depravat fără leac, zicea nenea milițianul, care mă întreba mereu de sănătate, deși eu nu reclamasem că s-ar fi dat vreo boală la mine atunci când Ucu, de la etajul al doilea, obosit, n-a mai venit pe picioarele sale vioaie acasă, ci într-un coșciug prima-lux, de-l lăudau toate ninetistele, mai puțin Nineta, pentru că, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în avere, ca niște ape aurifere, nu-i erau, oare, destule? Iar, dacă a făcut ceea ce a făcut, cu acea cameristă, nu și-a putut rupe, din cât avea, atâta, cât, femeia să fie mulțumită, și să nu-l mai reclame, ulterior? Lumea nu prididea să-i comenteze fapta, socotită a fi oribilă, și să-l țintuiască la stâlpul infamiei. Acuzațiile de viol, aduse lui Sarco, au răscolit inimile și mințile celor mai diferite categorii de oameni. În opinia lui Putin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unde ați fost? La televizor. Bravo! O să vă mănânce pușcăria. Băte-te, mai bine, peste gură. Uite, mă bat,dar, cu asta, tot nu se rezolvă nimic. Hai la vagon. Să trecem la cercetări. Hai. S-au dus. Adevărul era cel reclamat de ceferist. Patru lăzi mari cu focoase erau lipsă. De aici a început o întreagă desfășurare de forțe, pe fronturi largi, interne și externe. Filtre peste filtre. Căutări peste căutări. Vigilență civilă, vigilență militară, vigilență politică. Puțin le păsa, celor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca și restul celor prezenți, în așteptare. — A fost elevul tău? Bătrânul confirmă, evident plin de mândrie. — Da. De departe cel mai bun. Ei bine, de-acum e al meu. Se întoarse către membrii Consiliului. În calitate de căpitan al Mararei, îmi reclam dreptul de a-l include printre membrii echipajului, spuse. Și trag nădejde că într-o zi cunoștințele lui despre navigație să ajungă cel puțin la fel de bune precum retorica lui. N-am nici o îndoială că este puștiul cel mai siret... Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi se temu că s-ar putea produce o ciocnire între Căpetenia Războinicilor și căpitanul Mararei, însă cel dintâi își dădu seama că, dacă ar fi insistat să-și impună autoritatea, există pericolul că aceea care și-ar fi reclamat dreptul de a porunci să fie Anuanúa, așa încât hotărî să considere că teoretic încă se aflau pe mare și deci conducerea îi revenea NavigatoruluiCăpitan, care știa cel mai bine ce era de așteptat de la navă. Spre miezul nopții următoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dumneavoastră - ajung la putere. Voi avea nevoie de anul acela ca să-mi asum niște probleme, care acum îmi scapă din toate punctele de vedere, și să fiu în stare să iau măsuri. Este o corvoadă a sistemelor democratice. Orice tranziție reclamă o frână temporară a acțiunii guvernamentale. Până la data aceea, șoseaua va fi deja gata. Probabil că da. Asta înseamnă că...? — V-am mai spus. E o chestiune care depășește cu totul atribuțiile mele. I-am atras atenția lui David Guzmán
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai salut vecinii și să mai "stau de vorbă" cu cîinii. Dintr-o curte iese o doamnă, vădit pusă pe "stat de vorbă". Avea o gentuță de încasatoare la Salubris și, văzînd dorința de a mă aborda, am crezut că reclamă vreun neajuns. Gura ei imita un zîmbet care, prost dirijat, se transformase într-un rînjet de răutate. Demult doream să vă zic ceva, înainte de a muri. Aveți prilejul acum. În casa asta am crescut patru frați, toți cu facultate. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
De ce? întreabă nedumeriți cei doi muncitori. Așa, de-al dracului! Contrariați, muncitorii au mai vorbit și la alții și, cînd fosa a fost gata, cu canalizarea racordată, Dascălu primește o citație. Ce naiba-i asta? se întreabă revoltat. Vecinul, te-a reclamat, spune avocatul. Pentru ce? Nu este o fosă etanșă. Dar de unde mă-sa știe el? Chestia este dacă este adevărat sau nu. Nu-i adevărat. Ești sigur? Da. Vasilică lucrează noaptea, cu beton, cu plase de sîrmă, cu lanterna. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
al alămurilor, buchetele de flori, dragostea care a fost, ziua Victoriei! CÎnd venea de la servici se așeza la masă, sorbea din supă și citea ziarul. Pe urmă, la cafea, povestea Întîmplări pasionante despre șeful sectorului carte, pe care l-a reclamat nevasta la cadre că trăiește cu Didi, dactilografa, sau despre mama Nuse, care a făcut scandal că nu i s-a repartizat nici un exemplar din 1001 de nopți și că știe ea ce vrea publicul, că și cu Fiametta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un prim râgâit. — Ești obosită, Jacqueline..., comentă yogina; renunță la exercițiu, dacă nu-ți vine. Întinde-te, o să te alături grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă minerală: — Intrați Într-o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și Începe să scârțâie Înfiorător, iar În dimineața următoare planeta se oprește din Învârtit. 13 octombrie. Nemții, care au nimerit În zona de Întuneric, fac un scandal-monstru la ONU. Italienii, aflați În aceeași situație, se culcă. Întors acasă, nea Pandele reclamă familia Văleanu la administratorul blocului, care-l trimite la constructor. Acesta, la rândul lui, Îl trimite la proiectant, de unde ajunge la primărie. De acolo, e pasat la RENEL, casa de sănătate, depoul tramvaiului 4. În peregrinările sale prin Bacău, nea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
simpatic. I-am surîs. Ipocriți, amîndoi aflasem unul despre altul mult mai multe decît lăsam să se înțeleagă. Ne-am scuturat cu putere mîinile, depărtîndu-ne în grabă. Dînsul era chemat la primărie cu treburi importante. La școală, pe mine mă reclamau altele, mai mărunțele. Directoarea, care terminase cu vînzoleala încadrărilor de la raion, începu să treacă zilnic prin cancelarie. Lăsîndu-și baltă trebile gospodărești, se înfățișară în pripă și învățătoarele. Ca aborigene, pentru sat ele rămîneau tot „alu’ Zup” sau „Mîntuleasa”, complăcîndu-se, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de film, aflăm, cel care... Perechea următoare este cea din tren. Dar bubosul se ridică solemn, cu totul altul decât cel din compartiment. Se prezintă sonor, fără a se mai bâlbâi. Apare și chelnerul, transpirat și răgușit. Degeaba m-ați reclamat, tovarășu’... N-avem decât fripturi, v-a spus și responsabilul... Balaurul face un semn aproximativ cu mâna, de conciliere. Nici nu se uită la slujbașul speriat, aplecat cu umilință și gata să înregistreze comanda. — Deci, una, două, opt fripturi. Vin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
N-o știți? Este destul de veche, dar nu destul de veche ca să-mi fi scăpat mie. Cică mai pe timpuri, când lumea circula doar cu trenul, un proprietar de prin nordul țării, care avea mari probleme cu autoritățile locale și care reclamase degeaba peste tot în județul său, s-a gândit să se ducă la București, pentru a reclama direct ministrului. S-a urcat în tren și direcția, București. De la Iași, se urcă în compartiment un cetățean oarecare și așa cum sunt oamenii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe timpuri, când lumea circula doar cu trenul, un proprietar de prin nordul țării, care avea mari probleme cu autoritățile locale și care reclamase degeaba peste tot în județul său, s-a gândit să se ducă la București, pentru a reclama direct ministrului. S-a urcat în tren și direcția, București. De la Iași, se urcă în compartiment un cetățean oarecare și așa cum sunt oamenii plecați la drum lung, au intrat în vorbă ca să treacă timpul. Proprietarul i-a spus care-i
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ronțăind cărțile de la fundul cutiilor. Mătușă-mea se enervase așa de tare de când cu cârnații, că-i ieșiseră în cap multe umflături, „ciocuri” mici de reumatism, cum le zicea. Mai mult moartă decât vie, se dusese la poliție s-o reclame pe Zuza. Operațiunea „cârnatul” lua proporții. În cele din urmă o căutaseră reporterii de la Realitatea TV. Cu broboada peste gură, ea se plânsese de ciocurile reumatice și de cum îi fuseseră șterpeliți cârnații Trandafir. Vecinii de pe uliță îi ținuseră partea: au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în întregime. Duminica, însă, blocul se transforma în biserică. Bătrânul asculta liturghia de la Europa Liberă în picioare: capul plecat, potcapul în pumn, pumnii proptiți pe masă. La spatele lui, scaunul îmbrățișa aerul cu brațele înnegrite de vreme. Asta până când îl reclama vreunul din vecinii care îi trecea pragul. Securitatea venea, îi răsturna biblioteca, i-o punea cu fundul în sus, îi confisca vreo câteva registre și, eventual, un colonel din cei prieteni cu bunică-meu Tauberger, îi cârpea o palmă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din mine și soră-mea, o luă pe bulevardul principal, trecu de chioșcul de ziare unde venea să dezbată, trecu de alimentara Dârzenia, unde îl cunoșteau toate vânzătoarele și îi țineau pâine caldă sub tejghea de frică să nu le reclame, trecu de șirul lung de blocuri și pătrunse în zona caselor. Aici ședeau mai toți prietenii lui. Apoi, când să cotească pe strada care ducea la intrarea în cimitir, alaiul se intersectă cu uriașul convoi care-l conducea pe bulibașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]