8,718 matches
-
trecut mai departe, fiecare pe drumul său... și tot în cursul inferior al liceului l-am avut pe profesorul de istorie Ion Totoiu: sclipitor de isteț, povestitor neîntrecut, având o jovialitate, un farmec și totodată o duritate pe măsura oamenilor Renașterii - cred eu, se ilustrase, pe lângă altele, în perioada războiului prin traducerea și lansarea pe piața bucureșteană a cărților de paradoxală și totodată sclipitoare popularizare istorică ale lui Hendrick van Loon... Această deosebită simpatie a mea față de profesorul Totoiu trebuie să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Ceaușescu, România“, Scînteia, 27 ianuarie 1973) „Partidul meu, lumina lui zenită Cuprinsu-mi-te-au ca în cerc de foc Drept care n tine țara mea palpită Un sânge cu luceafăr la mijloc.“ („Cântând în august“, Familia, august 1975) „Este meritul acestor ani de renaștere națională și socială, al tovarășului Nicolae Ceaușescu în primul rând, că, încă începând cu procesul formării poporului român (și chiar, mai departe, de la formarea primului stat centralizat dacic) și până în apropiere, istoria a fost repusă în matca adevărurilor ei. Este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lui Pericle, epoca lui Ludovic al XIV-lea, era elizabetană etc. Dar toate aceste perioade de splendoare magnifică și augustă, erau dublate de o crasă mizerie și de atroce nenorociri, fiind generate de o orânduire subliniat iniquă. Pentru prima dată, renașterea României, ce se identifică cu Era Ceaușescu, ne înfățișează o epocă de aur în care guvernează justiția socială, libertatea umană, demnitatea insului omenesc. De aceea prosperitatea materială și eflorescența spirituală e rodul nemijlocit al omeniei, calității și adevărului de neînvins
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Timișoara. A publicat texte eseistice și critice în diverse reviste din țară (Orizont, Dilema Veche, Noua literatură, Timpul). A tradus din limba engleză trei volume, toate apărute la Editura Polirom: Salman Rushdie, Dincolo de limite (cu pseudonimul Petru Dulgheru); Peter Burke, Renașterea europeană. Centre și periferii; W. Richard Scott, Instituții și organizații. În prezent, lucrează ca redactor de carte la Editura Polirom, este redactor la revista Orizont (Timișoara) și cercetător la Fundația „A Treia Europă“ din Timișoara. O zi din viața Alinei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ce era fiecare lucrare : „un cap de cal pus pe un piedestal“, „o plajă goală“, „un ghemotoc încîlcit de linii“ etc. Ajuns acasă, am luat din biblio tecă cîteva cărți de la Meridiane și am început să citesc despre pictură : pictura renașterii, Degas, pic tura bizantină etc. Documentarea și scrierea scrisorii-cronică-de expoziție au durat o săptă mînă. Am luat la rînd fiecare tablou și am debitat tot ce-mi trecea prin cap, convins fiind că spun lucruri esențiale. Eu, care nu vizitasem
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
inscripția pe care n-am uitat-o: "Pensionnat de jeunes garçons, Amédée Weitzecker". Și grădina, cu troienele de frunze putrede, pustie și tristă, dar în umeda țărână a căreia a căreia se pregătește, ca și atunci, ca și întotdeauna, misterioasa renaștere a naturei. Înăuntru de asemeni, pe cât mi-am putut da seama, nici o schimbare importantă; vestibulul și hallul principal, la fel. La fel și camera în care am fost primit și în care am recunoscut numaidecât vechiul meu dormitor, cu ferestrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
întregei noastre activități. Credința într-un viitor strălucit al Iașului își are origina în trecutul lui bogat. Să nu ne înșelăm însă... Istoria nu se repetă întotdeauna. Sunt lucruri care se întâmplă o dată, o singură dată. În istoria civilizației umane, Renașterea, de pildă, a fost un fenomen unic, definitiv. După epoci tulburi și agitate, viața s-a mai reînnoit adeseori; în împrejurări asemănătoare se va mai reface și de acum înainte. Înainte de a-și fi epuizat toate rezervele de energie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
n-a fost o utopie. El a fost confirmat; prea tîrziu ca să mai fie util zborului, dar absolut necesar ca să spunem: scepticii jubilează totdeauna prea devreme; și ca să ne putem Întreba: nu există În moartea fiecărui vis adevărat și principiul renașterii?... Pe deal e o casă albă, cu un copac, probabil un pin, În față. N-am fost niciodată pînă acolo și nu știu cine o locuiește, dar Îmi place s-o privesc spre seara cînd soarele fumegă sîngeriu. Atunci pare cuprinsă de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se insinuează parcă și un plîns. Speranța pe care ne-o dăruie pasărea Phoenix nu este eternitatea, cum am crezut. Această speranță e mult mai adîncă și mai umană, dragostea, pentru că pasărea Phoenix n-are nimic divin În sacrificiul și renașterea ei din cenușă. Ea știe să moară, ceea ce zeii n-au știut niciodată. Ei au murit doar de frig și de nepăsare; n-au știut să moară altfel pentru că n-au știut niciodată să iubească. Pasărea Phoenix a luat timpul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe munte. Acolo rămîne stînca singură În ploaie, ca un zeu virtual. Dacă va izbuti cineva, lovind-o cu o daltă, s-o facă să surîdă, va deveni chiar zeu, un zeu cu orbitele goale Întoarse spre neant... În tablourile Renașterii florentine, chiparoșii pîlpîie ca o flacără sub un cer care amintește puritatea marmurilor grecești. Nu voi găsi, probabil, un simbol mai bun pentru a spune că focul furat de Prometeu a ars totdeauna jos, În partea care ne deosebește de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
urmează un traseu accidentat? Astăzi marea și cerul sînt la fel de limpezi. Și dacă e adevărat că dificultățile artei moderne provin din faptul că ochiul nostru s-a exersat să vadă formele În felul În care le-au reprezentat antichitatea și Renașterea, orice zi ca aceasta ar trebui să ne depărteze de Înțelegerea unui Rouault sau Braque. Pe un țărm respectul pentru clasicitate e atitudinea cea mai firească. Cu totul altceva e să stai lîngă un rîu de munte, să lași zgomotul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
imaginii sale din apă, s-a trezit deodată aplecat deasupra unui abis care este el Însuși. După aceasta nici un compromis nu mai e posibil. Și totuși de ce aș căuta În aceste valuri Însorite chipul lui Narcis? Cerurile limpezi din picturile Renașterii n-ar fi fost cu putință, desigur, fără ca În Evul mediu să existe acel cer anxios spre care s-au Înălțat săgețile catedralelor gotice. Dar dacă datorez ceva Eladei, aceasta n-o datorez nici unei filosofii care Întoarce spatele vieții; e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
textul spectacolului există numai 22 de silabe ale mele. Restul e numai cuvînt eminescian, dar Într-o altă ordine... Cum adică Într-o altă ordine? Cu exact aceeași piatră, dar Într-o altă ordine, se poate clădi un palat de Renaștere sau o Închisoare... Privesc printre crengile unor arțari bătrîni care se clatină În lumină. Nori nisipoși se tîrăsc pe cerul spălăcit fără să arunce nici o umbră pe acești scaeți Înmiresmați ce-și agită lîngă mine florile violete. CÎnd vîntul lovește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a și pedepsit Apolo pe Marsyas Într-un fel atît de crud, pentru că fluierul lui suna ca o voce omenească În loc să-i imite pe zei...) Brutalitatea Învingătorului n-are de ce să ne surprindă. Nu mai putem privi antichitatea cu ochii Renașterii, care o vedeau exclusiv amicală. Și cu atît mai puțin cu ochii lui Leconte de Lisle, acest mistic al Frumosului care considera că din antichitate decadența și barbaria au invadat spiritul uman. Apolo vine dintr-o lume cu pumnale ascunse
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
frumuseții și, chiar atunci, nu pot despărți frumusețea de datoria unui răspuns... Marsyas este, cum scrie Hocke, strămoșul mitic al manierismului (În sensul În care a folosit și Curtius termenul „manierism”, de emblemă a omului problematic, nelimitat la perioada dintre Renaștere și baroc, cum se Întîmplă În istoriile curente ale artei). Dar nu e și strămoșul lui Socrate? Alcibiade n-are deloc sentimentul că ar aduce vreo injurie filosofului, comparîndu-l În Banchetul lui Platon cu Marsyas. Masca silenică, adaugă el, acoperă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
chiar mai ciudat decît sfinxul; după fiecare răspuns el surîde și pune altă Întrebare. Procesul său Îi confruntă din nou pe Apolo și Marsyas. Și mă Întreb dacă peste optsprezece secole judecătorii lui Socrate n-ar fi fost personaje de Renaștere, În măsura În care Renașterea și-a făcut un ideal dintr-o antichitate dogmatizată, recompusă din arta grecilor, nu din istoria lor. Dar justificarea Renașterii trebuie căutată nu În recapitularea antichității, ci În faptul că a descoperit, cum spunea Jules Michelet, o nouă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ciudat decît sfinxul; după fiecare răspuns el surîde și pune altă Întrebare. Procesul său Îi confruntă din nou pe Apolo și Marsyas. Și mă Întreb dacă peste optsprezece secole judecătorii lui Socrate n-ar fi fost personaje de Renaștere, În măsura În care Renașterea și-a făcut un ideal dintr-o antichitate dogmatizată, recompusă din arta grecilor, nu din istoria lor. Dar justificarea Renașterii trebuie căutată nu În recapitularea antichității, ci În faptul că a descoperit, cum spunea Jules Michelet, o nouă credință. Ulise
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și Marsyas. Și mă Întreb dacă peste optsprezece secole judecătorii lui Socrate n-ar fi fost personaje de Renaștere, În măsura În care Renașterea și-a făcut un ideal dintr-o antichitate dogmatizată, recompusă din arta grecilor, nu din istoria lor. Dar justificarea Renașterii trebuie căutată nu În recapitularea antichității, ci În faptul că a descoperit, cum spunea Jules Michelet, o nouă credință. Ulise Însuși, cîtă vreme e fascinat de aventuri necunoscute, este un om baroc. Acest om baroc se revoltă Împotriva cercului Închis
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și speranțelor... prin rănile sale pătrunde frigul dar și viitorul; el Își deschide rănile ca niște ferestre spre viitor și neagă fără să știe totdeauna precis spre ce aspiră, știind Însă bine ce refuză; iar ceea ce refuză este resemnarea... CÎnd Renașterea a simțit că se Înăbușe În aerul ei sterilizat, aerul proaspăt a pătruns prin privirile anxioase din tablourile manieriștilor, un Pontormo sau un Rosso Fiorentino; Marsyas a reînviat pentru a privi lumea cu ochii lui Parmigianino din celebrul autoportret Într-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
curînd, ploaia Îi va alunga, probabil, și pe ei. Îmi aduc aminte de cel Înecat ieri; iată că marea l-a uitat; nici măcar o picătură de sînge nu se va agăța de trupul Afroditei cînd va ieși din valuri... În Renaștere, zeii antici au recucerit Olimpul sub chipuri creștine. Pictorii redescoperă frumusețea trupului uman, madonele au carnația din ce În ce mai vie, dar la Botticelli, pe chipul zeiței Venus, se cunoaște că undeva În apropiere Marsyas Începe să cînte din nou, În felul său
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ruine. Căci pentru un Ulise gotic, Ithaca n-ar mai exista. El și-ar căuta salvarea și adevărul În larg, adică tocmai acolo unde Ulise se ferește să ajungă corabia sa. Poate și datorită acestei experiențe gotice antichitatea redescoperită În Renaștere nu mai este aceeași cu cea dispărută. Ieșind din nou pe țărmul mării, Afrodita arată altfel. Tocmai marea artă a Renașterii e cea care, conștient sau nu, a fost eretică față de idealul pe care-l adora. În acest sens Înțeleg
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tocmai acolo unde Ulise se ferește să ajungă corabia sa. Poate și datorită acestei experiențe gotice antichitatea redescoperită În Renaștere nu mai este aceeași cu cea dispărută. Ieșind din nou pe țărmul mării, Afrodita arată altfel. Tocmai marea artă a Renașterii e cea care, conștient sau nu, a fost eretică față de idealul pe care-l adora. În acest sens Înțeleg ideea că Renașterea a descoperit o nouă credință. Ea a descoperit, de fapt, că nimic nu e perfect repetabil. Și ajunge
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este aceeași cu cea dispărută. Ieșind din nou pe țărmul mării, Afrodita arată altfel. Tocmai marea artă a Renașterii e cea care, conștient sau nu, a fost eretică față de idealul pe care-l adora. În acest sens Înțeleg ideea că Renașterea a descoperit o nouă credință. Ea a descoperit, de fapt, că nimic nu e perfect repetabil. Și ajunge să compar tabloul lui Botticelli Nașterea Venerei cu Afroditele clasice pentru ca să simt adevărul dintr-un vers al lui Rilke: E atît de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Venerei cu Afroditele clasice pentru ca să simt adevărul dintr-un vers al lui Rilke: E atît de multă frumusețe În tot ceea ce Începe... Nimic din melancolia privirii botticelliene În ochii Afroditei din Cnid, convinsă că buzele ei freamătă În centrul lumii. Renașterea reabilita un ideal despre care știa că murise, care se dovedise vulnerabil, muritor, În timp ce sculptorii Afroditelor clasice credeau În nemurirea lui. Cine a Întîlnit printre ruine sfinxul grec nu va mai putea rosti numele adevărat al nici unui zeu. Venus pictată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e momentul să-i dam dreptate lui Bacon. Adevărații „antici”, scria el, sîntem noi, În timp ce epoca pe nedrept numită „antichitate” este În realitate tinerețea lumii. Deschizînd pleoapele, zeița a căpătat ochi omenești care au văzut și alte lucruri, În afara mării. Renașterea sărbătorește din nou, ca și cultura greacă, biruința lui Oedip asupra sfinxului, dar ea știe sfîrșitul poveștii. Paris Lăudîndu-i frumusețea, legenda nu mai găsește altceva să-i acorde lui Paris. După zece ani, soția adulterină se Întoarce În brațele lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]