7,552 matches
-
mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi la otel, de la melodia care m-a întâmpinat în sala unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă nu l-aș fi făcut cu pași de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput abia după îndeplinirea lui... Odată, demult, pe când inima mi-era tânără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am suit în trăsura ce trebuia să ne ducă la "Hotel Traian" (care de curând construit, era pe atunci, mi se pare, cel mai frumos și cel mai mare hotel din țară), tata, căruia nu-i scăpase emoțiunea ce-o resimțeam, se aplecă puțin, și-mi spuse zâmbind: Un infern... Nu-i așa? Un infern, în adevăr. Pentru mine, cel puțin, care nu văzusem încă un oraș mare. Căci, la epoca aceea, Iașul era încă un oraș mare, prin mișcarea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
părăsit, plecările și întoarcerile aceste la începutul și la terminarea vacanțelor școlare îmi dădeau cele mai intense emoții, de bucurie la plecare, fără-ndoială, de tristețe și amărăciune la întoarcere. O tristețe amară, profundă, copleșitoare, pe care n-am mai resimțit-o, cu acuitatea aceasta, decât mai târziu, atunci când am putut înțelege că sunt separațiuni în viață mai sfâșietoare totuși decât ale copilăriei. Din fericire, la vârsta aceea, un asemenea proces nu putea dura mult; de obicei, o săptămână; uneori ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
amândurora mâna ca unor vechi și buni prieteni; să le aud din nou povestea, să mă înduioșez cu ei, să sufăr cu ei. Dar n-am mai înțeles nimic. N-am mai recunoscut pe nimeni. Inima mea n-a mai resimțit nici o emoție, aproape nici una. Mi-am reamintit doar, cu o ușoară strângere de inimă, cum recitam cu Mihai Codreanu versurile din romanța "tiroleană" Altra volta gieri biele Blanch'e rosa com'un flore... pe care mai târziu le-am regăsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu armatele ruse, ne înfățișează un Iași nou și plin de frumuseți nebănuite. "Îți poți face idee de fericirea mea, spune nobilul oaspe francez într-o scrisoare adresată prințului de Nassau, îți poți face idee de fericirea pe care am resimțit-o când, pe o înălțime, în imediata apropiere a Iașului, am găsit o fântână minunată. (Această întâmplare avea loc după lungi privațiuni și mizerii pe care mareșalul le îndurase pe drumurile Rusiei.) Am, sărutat-o înainte de a o bea, apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
poet nu apare mai clar, mai luminos, mai la locul ei, decât la Iași, ca și cum vagile contururi ale acestui oraș de amintiri ar forma singurul cadru potrivit nobilei lui figuri, se mai poate deduce și din necesitatea pe care au resimțit-o mai toți scriitorii noștri, de a recurge la imaginea și atmosfera lui, ori de câte ori au vrut să evoce, reconstruindu-le, figura și personalitatea lui Eminescu. Mă gândesc de pildă la unele fermecătoare pagini din "Bălăuca" lui Eugen Lovinescu (la podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
putere în refacerea Iașului; cum am crezut și eu (cu mai puțină putere însă) până ce am ieșit din atmosfera lui vrăjită. Căci dac-aș proclama îndoiala mea de acum, asupra acestui lucru, iluziile celor care mai cred încă, s-ar resimți, poate. Și ar fi păcat. În viață nimic n-are mai mult preț decât iluziile; nici adevărul, care totuși trebuie să rămâie mobilul principal al întregei noastre activități. Credința într-un viitor strălucit al Iașului își are origina în trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca și mine, ai "Comitetului național studențesc" din Iași, veniți pentru o întrunire publică. În dimineața sosirii noastre, luam ceaiul în hallul otelului Bristol, când din ziarele dimineții am aflat vestea morții lui Daudet. Strângerea de inimă pe care am resimțit-o a rămas clară în amintirea mea, cum mi-a rămas și mișcătoarea scenă din "Petit chose" în care copilul disimulează instinctiv, mamei lui, telegrama care-i aducea vestea că tatul său murise. În momentul acela am văzut că Daudet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de bine de basmul lui Perrault, "La Belle au bois dormant", servea oratorului ca punct de plecare pentru a prezenta, în mod sugestiv, situația societății române după răscoalele a căror grozavă imagine stăruia încă în suflete. Uimirea pe care a resimțit-o omul din poveste era la fel cu cea pe care lumea noastră a încercat-o după cele petrecute la 1907. "De-o jumătate de secol spunea Caragiale cântăm mereu Deșteaptă-te Române... Iată că românul s-a deșteptat... Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și M. Cantacuzino, scoțându-i din învățământ, fără nici o înțelegere a gestului lor, fără nici o atenție pentru situația lor, fără nici o considerație pentru înaltul institut de Cultură, pe care-l lipsea de munca și de luminele lor, Matei Cantacuzino a resimțit adânc durerea și ofensa aceasta. Ca unul care am trăit destul de aproape de sufletul lui ca să-l pot înțelege, nu cred că greșesc când afirm că împrejurarea aceasta a fost una din cele mai grele lovituri pe care acest om le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Peste așteptările mele; mai mult chiar decât mi-aș fi închipuit... Sala e așa cum o știam de demult (cu mici și neînsemnate schimbări numai), împrejurare care mărește și mai mult vagul sentiment de solitudine și de înstrăinare pe care-l resimt. Orchestra execută selecțiuni din opereta "Vânzătorul de paseri", cu vechea romanță "Când sermanul tatăl meu...", cu insistentul ei refren "Mai stai... mai stai... nu zbura..." Nu cântă decât orchestra; cuvintele aceste nu le rostește nimeni; mi le evocă însă melodia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
scapă sau trecutul pe care l-am reînviat? Și eroul din cartea despre care am mai vorbit, a lui Carco (care ar putea foarte bine fi Carco însuși), reîntors după o lungă lipsă în locurile unde și-a petrecut copilăria, resimte într-o împrejurare analoagă o emoțiune la fel. Pe când se silea să recunoască în umbra serei unul din peisagiile altădată familiare, el auzi, undeva, nu departe, țipătul slab, neașteptat la ora aceea, al unei paseri. Un țipăt discret, plângător. Trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi la otel, de la melodia care m-a întâmpinat în sala unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă nu l-aș fi făcut cu pași de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput abia după îndeplinirea lui... Odată, de demult, pe când inima mi-era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de la televiziunile noastre. „După ani buni de cronicar TV, televizorul a ajuns sămi producă o stare de ușoară greață. Poate chiar mai mult.“ - scria Alin Ionescu, cronicarul TV de la Cotidianul. Îl înțeleg perfect. Are simptomele unei intoxicații, pe care o resimt și eu pe pielea mea. Din păcate, televiziunea de la noi a devenit un mediu extrem de toxic, care penetrează orice costum de protecție al celui care vrea să cerceteze smârcurile autohtone dotate cu reflectoare și camere TV. La început - începutul acestei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mai ilogic și mai departe decît moartea și În care revin, poate, ca marea spre aceleași stînci, dar o fac pentru că ele dau un sens vieții mele... Celebrul carpe diem al lui Horațiu n-are, desigur, nimic comun cu frigul resimțit de Împărații romani de după Marc Aureliu care, persecutați de nesiguranță, se aplecau cu violență sa epuizeze prezentul de toate voluptățile posibile. Și de ce m-aș justifica pentrul faptul că iubesc viața? De ce-aș spune „nu” unor zile cu care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
grea, și nici să nu se lipsească de somnul cuvenit, numai dacă nu are obișnuința vicioasă de a dormi prea mult, pentru a ajunge la dreapta măsură. 85. Al treilea fel. Pedepsirea trupului, provocându-i durere sensibilă, care poate fi resimțită purtându-se cilicii 2, sau frânghii, sau cătușe de fier3 pe piele, biciuindu-l sau lovindu-l, sau prin alte moduri de mortificare. 86. Notă. Ceea ce pare a fi mai potrivit și mai sigur, în ceea ce privește pocăința, este ca durerea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apoi ; cu excepția episodului al II lea, unde Wagner izbucnește (într-o secvență cu adevărat antologică) exact pe imagine, în rest ea este destul de perplexant aleasă... Nu țin minte să fi văzut pe generic numele vreunui consilier muzical ; în film se resimte acest lucru. Există un anumit kitsch al ilustrației (muzicale) la îndemână : fie pe imaginea de început (a jocurilor de apă și a Turnului Eiffel), a mereu disponibilului preclasicism à la française, fie (și aici alăturarea mi s-a părut de-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în sufocare, dar nu încape îndoială că <<eu>>am scris hârtiile astea.” Lipsa coerentei și a coeziunii fac textul asemănător celor suprarealiste în care se folosea dicteul automat, desi scrierea ar presupune și neutralitatea artistului, consemnarea obiectivă. Actul creației este resimțit că similar celui opus sacralizării, drumul spre cititor stând sub pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de necuratul.” Cuvântul este resimțit că un gunoi, forma de pedepsire a greșelilor umane. Forță elementelor lexicale este năprasnica, violența
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
folosea dicteul automat, desi scrierea ar presupune și neutralitatea artistului, consemnarea obiectivă. Actul creației este resimțit că similar celui opus sacralizării, drumul spre cititor stând sub pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de necuratul.” Cuvântul este resimțit că un gunoi, forma de pedepsire a greșelilor umane. Forță elementelor lexicale este năprasnica, violența:,, Cuvintele erau plesnete de bici, disprețul și frica aveau mirosul cămășilor și izmenelor purtate fără întrerupere trei și patru săptămâni.” Incipitul românului Lumea în două
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Mai”din Ploiești. Consiliul Popular Județean Vaslui preda la 1 ianuarie 1988 „Liceul mecanic „Cuza Vodă”, întreprinderii „1 Mai” PloieștiSecția Utilaj Complex Huși-, reprezntată de Teodor Loghin, din subordinea Centralei Industriale de Utilaj Petrolier Ploiești. Evenimentele din decembrie 1989 se resimt în planul evoluției Liceului, dar mai ales asupra calității actului educațional. Prin adresa cu nr. 318, din 4 mai 1990, colectivul didactic își exprimă dezacordul față de hotărârea Inspectoratului Școlar Județean Vaslui de a transforma Liceul „Cuza Vodă” în Grup Școalar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
În gazetele germane. Am cunoscut evrei care au luptat pe frontul moldovenesc și s-au Întors mutilați, pe când mulți români s-au furișat În București, și au rămas ascunși sub ocupație” <endnote id="(453)"/>. Chiar și unii Înalți ofițeri au resimțit ca pe o datorie de onoare să confirme loialitatea de care au dat dovadă militarii evrei : „Cine a văzut, ca mine, cum au luptat și au suferit soldații evrei alături de cei români În armata română, cum au fost răniți și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fost tradus În chiar anul apariției sale atât În maghiară, de Sándor Petöfi, cât și În română, de Timotei Cipariu (care l-a intitulat Ovreiul neadormit). Pentru cărturarii ardeleni, condiția „evreului rătăcitor”, prigonit și lipsit de țară, a fost resimțită ca fiind asemănătoare celei a românului din Transilvania habsburgică. De curând, istoricul Sorin Mitu a pus În evidență compasiunea și empatia cu care românii transilvăneni au perceput soarta evreilor, mai ales În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ardealului cedat. Produce îngrijorare a doua iarnă de război cu Rusia. Prezența trupelor germane în țară este privită cu simpatie și camaraderie. În darea de seamă din iulie 1942, referitor la situația economică scumpetea, lipsuri lespecula și insuficiența salariilor sunt resimțite mai accentuat însă speranța că sfârșitul războiului se apropie și cu aceasta inconvenientele fac să fie suportate cu stoicism, până în prezent nu sunt semnalate nemulțumiri cu excepția populației din Herța care suferă din cauza lipsei porumbului necesar hranei. Este necesar a se
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
din 14 aprilie ce a avut loc în restul țării nu a influențat cu nimic starea populației. prezența trupelor germane în țară este socotită ca ceva natural nu dă loc la nici un comentariu. Scumpetea, lipsurile, specula și insuficiența salariilor se resimt accentuat. Scumpirea undelemnului și cerealelor au produs îngrijorare mai ales funcționarilor însă măsurile luate de guvern nu sunt criticate, fiind considerate adecvate situației și timpului. Relațiile românilor cu minoritățile sunt pașnice. Curentele politice nu se manifestă. În 7 septembrie 1942
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Grădinile de zarzavat sunt compromise. Cu toate greutățile nu sunt nemulțumiri. Industria - lipsesc întreprinderile mari. Sunt câteva mori, două fabrici de oale, o fabrică de săpun și lumânări. Situația producției este normală. Capital străin minoritar inexistent. În Dorohoi s-a resimțit lipsa meseriașilor croitori, cizmari, din cauză că majoritatea erau evrei și neavând brevete de meserii, atelierele lor au fost închise de Camera de muncă. Este necesar să se aducă din alte părți meseriași români pentru nevoile populației, înlăturându-se nevoia de a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]