15,122 matches
-
mă aruncă în iad. E trei fără douăzeci și cinci de minute. Întoarce mașina și mai găsește puterea să-mi explice că ne aflăm într-un cartier de negri. Casele sunt Urâte și, multe, arse. Dacă se mută un alb aici, nu rezistă". Zicând asta, se oprește din nou. "Nu mai știu dacă strada Cicero e în față sau în spate". Încremenesc. E trei fără douăzeci. Bombăn: " Atunci să întrebăm pe cineva". Dacă trebuie să pornim înapoi, "aventura" se îngroașă. La ultimele douăzeci
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pănură, armele și crucea. În fața acestor oameni, care se socoteau slujitori ai Domnului, populațiile categorisite barbare cădeau în genunchi și se prosternau văzând crucea de lemn, care era înfățișată vederii lor alături de mult mai înfricoșătoarea sabie. Nimeni și nimic nu rezista acestei forțe, care se folosea mai puțin de cuvântul Domnului și mai mult de argumentele forței. E adevărat, acești călugări războinici mai afișau și câte o atitudine calmă, îngăduitoare, și mai înălțau cântece de slavă lui Dumnezeu. Erau ferm încredințați
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
am crezut că poate rezulta vreun folos din permutarea acelei școli dintr-o cotună într-alta. De-aceea, în interesul stabilității și pentru a nu se schimba în fiecare an circumscripția naturală a unei școli, am ordonat învățătorilor de-a rezista la orice permutare hotărâtă numai de comună și a aștepta în această privire totdeuna dezlegarea onor. Ministeriu; căci nu este decât prea natural ca, mutîndu-se școala la depărtare de o oră, mulți din copiii cari începuseră să nu mai urmeze
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Dar eram de partea celui nevinovat și conștiința mea era împăcată. Sentimentul că ești în dreptul tău, mulțumirea de a avea dreptate, bucuria de a te stima pe tine însuți sunt, dragă domnule, tot atâtea resorturi puternice care ne ajută să rezistăm sau să mergem înainte. Dimpotrivă, dacă-i lipsești pe oameni de aceste sentimente, îi vezi cum se preschimbă în câini furioși. Câte crime nu s-au făptuit numai pentru că autorul lor nu mai putea să-și îndure vinovăția! Am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Iar a început să plouă. Nu vreți să ne oprim sub acest portic? Așa. Ce spuneam? Ah, da! vorbeam despre onoare. Așadar, când mi-am amintit de această întâmplare, am înțeles exact ce însemna ea pentru mine: visul meu nu rezistase la proba faptelor. Visasem, lucrul îmi era acum limpede, să fiu un om complet, care să se facă respectat atât în persoană cât și în meseria sa. Dacă vreți, un om care ar fi jumătate Cerdan și jumătate de Gaulle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
încercam totuși să reiau din când în când legătura cu ele, ajutat, fără îndoială, de acea stranie dorință pe care o favorizează absența urmată de o complicitate brusc regăsită, dar și pentru a-mi dovedi mie însumi că legătura noastră rezistă și că depinde numai de mine s-o întăresc. Uneori le puneam chiar să jure că nu vor mai aparține nici unui alt bărbat, spre a-mi potoli, o dată pentru totdeauna, neliniștea în această privință. Dar era o neliniște la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în plus, pe care o află în făgăduiala dumneavoastră de a fi sincer. Cum ar putea fi sinceritatea o condiție a prieteniei? A spune, cu orice preț, adevărul este o pasiune care nu cruță nimic și căreia nimic nu-i rezistă. E un viciu, uneori un confort, sau un egoism. Dacă, așadar, vă aflați într-o atare situație, nu șovăiți nici o clipă: făgăduiți că veți spune numai adevărul și mințiți cât puteți mai bine. Veți răspunde dorinței lor celei mai ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dau o înfățișare rece care era confundată cu înfățișarea virtuții; indiferența mea mă făcea iubit, egoismul meu culmina în generozitate. Mă opresc: prea multă simetrie ar dăuna acestei demonstrații. Păream incoruptibil, iar eu n-am fost niciodată în stare să rezist în fața unui pahar de vin sau a unei femei. Treceam drept activ, energic și împărăția mea era patul. Îmi proclamam peste tot loialitatea și cred că nu există ființă pe care s-o fi iubit și pe care până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Să spunem, de pildă, că mi-am încheiat cariera în ziua în care am băut apa unui prieten muribund. Nu, nu era Duguesclin, el murise, cred, prea se lipsea de toate. Dacă ar mai fi trăit, de dragul lui aș fi rezistat mai mult, căci îl iubeam, da, îl iubeam, cel puțin așa cred. Dar am băut apa, asta-i sigur, am băut-o spunându-mi că aveau mai mare nevoie de mine decât de celălalt, care oricum trebuia să moară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Prințul vedea bine atitudinea ei, dar nu-i era la înde-mînă să reacționeze. Contactul cu aerul, cu lumea, îl zăpăceau ca vaporul pe un pasager novice. Nu știa deloc de se simte rău sau bine; nu știa dacă trupul lui rezistă sau riscă ceva din regimul acela nou. Astfel că Ada își reluase repede supremația și profita de ea în tot felul. Cu prima ocazie intrase la el dimineața, cu zgomot, ținând în mâini registrele albastre ale intendenței casei, care erau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
impresiona. Citeo-dată lupta dintre ei devenea mai acută. In toamna aceea doctorul socotise de datoria lui să insiste mai mult asupra plecării la Leysins. Gând Răut vorbise prințesei, nu-i răspunsese. Așa că Maxențiu avea ideea fixă a plecării și Ada rezista în tăcere. într-o zi, la dejun, când prințul își exprimase dorința mai direct și tăcerea ei fusese deci mai îndărătnică, Maxențiu pierduse răbdarea și pusese chestiunea formal. Ada lăsase șervetul și ieșise din sala de mâncare. Maxențiu, furios, avusese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dintr-o lungă călătorie. Nici doamna Vera, ce-și luase cu totul nădejdea, nu-1 văzuse sosind și nici Sia, care tot mai pîa-dea din când în când strada. Era, e drept, ora cam întîrziată; după terminarea curselor, Lică nu putuse rezista ispitei de a-și arăta hainele noi, de a vorbi subt nasul profesorului de mister Whip,. de Bell I și Bell II, câștigătorii zilei, și de noile lui funcțiuni, ce-i \ păreau deopotrivă cu orice onoruri universitare. Lică sunase deci
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aprecieri la care nu m-am așteptat. Ține-mă Doamne, în limita modestiei mele!... La TVR urmăresc cu încântare și savurez frumusețea pieselor muzicale prezentate la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov, în plină desfășurare. Important e faptul că a rezistat și rezistă ca manifestație culturală de mare ținută... Încă mai continuă manifestările protestatare ale magistraților... În zilele următoare primesc un lung chestionar din partea doctorului Const. Teodorescu vizând ca scop alcătuirea volumului II privind: „Aspecte și mărturii ale trecutului recent al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care nu m-am așteptat. Ține-mă Doamne, în limita modestiei mele!... La TVR urmăresc cu încântare și savurez frumusețea pieselor muzicale prezentate la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov, în plină desfășurare. Important e faptul că a rezistat și rezistă ca manifestație culturală de mare ținută... Încă mai continuă manifestările protestatare ale magistraților... În zilele următoare primesc un lung chestionar din partea doctorului Const. Teodorescu vizând ca scop alcătuirea volumului II privind: „Aspecte și mărturii ale trecutului recent al Bârladului” - și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lângă care am lucrat și de aceea am întâmpinat greutăți și am suportat învinuiri nefondate de denigrare a persoanei mele și nu de puține ori am simțit în jurul meu că sunt urmărit de Securitatea regimului trecut. Singura modalitate de a rezista presiunilor exercitate asupra mea a fost aceea că toată energia și revolta ce simțeam am canalizat-o în direcția pregătirii profesionale, precum și a exercitării profesiunii de educator, fapt care m-a făcut să mă simt împlinit din punct de vedere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în care am lucrat ani buni a refuzat prezența politică și m-a invitat ca vechi dascăl care am ars sufletește pentru interesul general al învățământului. Mulțumesc de invitație și mai ales mulțumesc Creatorului că mi-a dat tăria să rezist trăirii intense a tuturor emoțiilor de care am fost stăpânit. Mulțumesc! Mulțumesc! Revenit acasă, primesc telefoane din diverse localități, precum și cel venit din partea Marianei, care mă avertizează că în orele după-amiezii vor trece pe la mine Madily și Vrony, cu o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Urmarea firească... Consultări, frământări, comentarii, păreri avizate sau mai puțin avizate, criză de guvern, criză economico financiară, criză morală, devalorizarea leului, șomaj, nesiguranță, instabilitate și alte necazuri... Alianța PDL-PSD, alianța împotriva naturii cum am numit-o eu, n-a mai rezistat. Deocamdată - consultări la Cotroceni cu toate partidele, la care PSD nu participă. Vom vedea ce va fi în zilele următoare... Guvernul Boc a căzut deoarece a anulat unele privilegii ale celor de sus. Aceștia vor să-l folosească pe Klaus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
din care 45 km în Berlin, având o înălțime de 3,60 m. După și mai impresionatul „Zid Chinezesc”, motivat rațional de invazia mongolilor, deci absolut necesar, după atâtea veacuri, au venit și sovieticii cu acest zid ce n-a rezistat - fiind absolut impropriu separării unei țări, de teama că partea estică a Germaniei se va transfera în partea de vest a țării. Cel care a avut această idee cred că ar fi trebuit decorat cu medalia „Căderea comunismului”. Nu degeaba
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ale încercărilor lui Sorin Roșca-Stănescu de a șantaja pe șeful A.N.I. - Cătălin Macovei. Vremea e totuși caldă. În cireșul copil, cel plantat în aprilie 2008, a mai rămas doar o frunză, ultima deci, înclinată oarecum, nehotărâtă dacă să mai reziste ori să cedeze forței gravitaționale, dornică să-și prelungească viața ca tot ce este viu în natură și societate. De la Academia Bârlădeană Sergiu Coloșenco îmi aduce un dar din partea d-nei Elena Petriman, care și-a lansat volumul „Întâlnirea din tren
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de prețuire și chiar o relație ceva mai apropiată - ca oameni care totdeauna au respectat clauzele unor înțelegeri acceptate punctual. În timp ce majoritatea celor ce fuseseră împroprietăriți erau pe cale să-și piardă pământul obținut prin reforma agrară din 1921, tata a rezistat și și-a achitat cu cinste obligațiile asumate față de acel bancher. În timpul crizei economice din 1929-1933 situația țărănimii îndatorate era așa de critică, încât a fost nevoie de o lege specială, dată în folosul țărănimii îndatorate - anulând datoriile țăranilor și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vagoane, tot de carton, ticsite cu bani. Cu mari averi, acumlate, și sub formă de imobiliare. Ei le numeau bijuterii imobiliare,în realitate,însă, erau chiciuri imobiliare! Pentru Dumitriță Floridemăr, chingile s-au tot strâns, până când nu au mai putut rezista. Și-a lăsat acasă nevasta, cu trei copii, cât ulcelele, și a apucat drumurile Italiei. Bun,în mai toate meseriile construcțiilor, acolo, Dumitriță, a găsit repede, mult și convenabil, de lucru. împreună cu alți bătuți de soartă, asemeni lui, au închegat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
special,în materie de supraveghere și informații privind solul, aerul și cerul unei mari zone a țării. Cum privea, luat, cumva, de gânduri, numai ce, iată, i-a venit să facă pipi. S-a gândit un pic, dacă să mai reziste, jumătate de oră, ori, să se ducă undeva,în spatele postului, pentru a se ușura, după care, a decis să respecte ordinul dat de natură. A coborât, s-a oprit la câțiva metri,între prepeleac și munte, și, se descheia la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un respect și o dragoste fără măsură, așa cum stă bine la români. Totul se desfășura suspect de normal. De ce suspect? Vom vedea, nu tare târziu, de-aici încolo. Să nu vă surprindă; să nu vă întristeze - deși, nu veți putea rezista, risipei de tristețe și amărăciune, după ce veți afla prin ce i-a fost dat, să treacă, fericitei noastre nefericite, mamă a două flori mai frumoase decât cele întâlnite printre ierburile țării, la vremea înfloritului câmpurilor. Lucra. Lucra, Carmen a noastră
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sub lumina care, seara, devine violetă. Cu toate acestea, cred că nimic nu m-a fascinat mai mult ca soarele toxic din deșert, creator de iluzii la tot pasul. Un deșert nu-mi sugerează moartea, ci puterea iluziilor de a rezista îndeosebi în condiții vitrege. Înclin spre convingerea că, departe de a fi funerar, exterminator, deșertul e vital și chiar senzual. Îți dă, pe lângă o senzație de sete și de pericol, un fior de viață de dincolo de viață, pe care n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
parcurg cursul până la capăt, însemnînd pe margine, după o metodă proprie, cu diverse culori, pasajele mai importante. O săptămână, două, mai târziu, însă, textul memorizat astfel începea să pălească, până ce, în locul lui, rămânea o mare pată albă, cu detalii care rezistau, semănând cu hieroglifele de pe o coloană egipteană măcinată de nisip. Așa îmi explic că, pe lângă întîmplări disparate, îmi amintesc, mai ales, stări, senzații. Cred că aș putea să înșir câteva mii de mirosuri ale ierbii, în funcție de ceasurile zilei, de ploaie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]