6,994 matches
-
la o discuție despre fosă (Gerard bătea atunci șaua ca să priceapă calul) Iozefina îi mărturisise că nici măcar nu voia să audă de așa ceva, adică de o vizită în fosă, mai ales că sub toate clădirile astea, zicea ea, au fost săpate în urmă cu sute de ani, tuneluri care ar înspăimânta-o numai când s-ar gândi la ele, și care conduc în cimitirul de altădată al orașului. Iozefina povestea că visase (și asta i-o spusese numai lui) cum ajunsese
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apei și ploii, vieții și speranței, lucrurilor care, cu doar o săptămână în urmă, cu două zile în urmă doar, le-ar fi umplut de bucurie inima lui și alor săi. Când se lăsă noaptea, căută o dună mică și săpă o groapă, dând la o parte nisipul umed, pentru a se ghemui să doarmă aproape acoperit de nisipul uscat, căci știa că, după ploaie, zorii vor aduce frigul în pustiu, iar vântul va transforma în chiciură stropii de apă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
calculând cât mai era până în zori. Căută apoi în jurul lui și găsi locul potrivit: trei metri pătrați de pietriș mare, aproape complet înconjurat de mici stânci negre. Scoase hangerul și începu să scormonească în liniște, îndepărtând cu grijă nisipul, până săpă o groapă de lungimea unui om, adâncă de două palme. Se lumina de ziuă când intră în ea, și prima rază de soare alunecă peste pustiu când terminase să se acopere cu pietriș, lăsându-și descoperiți doar ochii, nasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
digerată din stomacul cămilei nu avea cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în labirintul nenumăratelor sale contraforturi stâncoase. Controlul puțului însemna deci să-l oblige pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru un targuí făcea parte din viață, și zorii îl găsiră pe culmea unui deal ce domina o vale unde, cu mii de ani în urmă, cursese probabil un râușor. Nomazii știau că în valea aceea era de-ajuns să sapi o jumătate de metru ca un atankor să-ți dea apă suficientă pentru cinci cămile, așa de aceea era un punct obligatoriu pentru caravanele care veneau din sud și se îndreptau spre marea oază El-Akab. Văzu trei tabere așezate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
doar prin prisma teoriei că patrulele nomade aveau nevoie de sprijin logistic și de un loc de odihnă. Prin urmare, acel loc era la fel de bun ca oricare altul pe o rază de cinci sute de kilometri pătrați; și s-a săpat un puț, s-au ridicat ziduri crenelate, s-au adus mobile hodorogite, rămășițe, fără îndoială, ale unor vechi cazărmi desființate, și niște oameni au fost condamnați să păzească un petic de deșert, atât de deșert, încât, potrivit tradiției, niciodată, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajunseseră să moară acolo, atât de departe de patria lor, și ce stranie istorie i-o fi obligat să se înroleze în Legiune și să-și sfârșească zilele în singurătatea fără orizonturi a Saharei. „într-o zi o să mi se sape și mie groapa lângă ei, își spunea mereu. Atunci o să fie șapte morminte anonime, și din clipa aceea paznicii mei vor putea să plece din Gerifíes... Eroul independenței se va odihni pentru veșnicie alături de șase mercenari necunoscuți...“ Dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mod acuzator, împungându-l mereu în piept, încât bătrânul fu cât pe ce să-și scoată hangerul. Unul de-ai tăi, adăugă, un asasin împuțit, a omorât mulți de-ai mei. Soldați care vă apară de bandiți, care caută apă, sapă puțuri și le curăță de nisip. Soldați care pornesc în căutarea caravanelor când se rătăcesc, riscându-și viața în deșert - clătină din cap de mai multe ori. Nu. N-aveți dreptul la apă, nici la viață, până nu-l găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape și lopeți, nu se simțea în stare să sape o groapă în care să încapă doi oameni și o cămilă. Se uită apoi la fața lui Abdul, care respira mai bine, dar era departe de a-și recăpăta cunoștința. îi dădu din nou să bea și constată că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pătură groasă, de la alta un blid de cușcuș cald și se întoarse la locul său, să mănânce în tăcere, privind noaptea ce cădea, peisajul nins ce dispărea înghițit de umbre și peretele de lemn al vagonului, pe care pasageri plictisiți săpaseră cu briceagul tot soiul de inscripții ca să-și omoare timpul. Acolo, în gară, în picioare pe zăpadă, Gacel Sayah descoperise dintr-o dată că prezicerea bătrânei Khaltoum părea că avea să se împlinească. Deșertul, iubitul deșert unde se născuse, rămânea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un fel de burnuz ce acoperă corpul de la umeri până la picioare. Salut tipic al tuaregilor, echivalent cu „Bună ziua!“. Alah să fie cu tine!. Nume dat de tuaregi zonelor unde este apă în subsol și există posibilitatea de a o capta săpând puțuri, motiv pentru care triburile nomade își stabilesc aici taberele. Tip de vegetație sahariană efemeră, ce răsare și se dezvoltă în urma unei averse de ploaie. Văl cu care tuaregii, femeile musulmane și unele triburi nomade din Sahara își acoperă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi de acord finalizarea lucrărilor la capelă, după proiectele existente. Tot el s-a ocupat, de la distanță, de înmormântare, a făcut rost de preoți de-ai dumneavoastră, de cioplitori în piatră, de tot felul de albume pentru înfloriturile acelea ciudate săpate în lespede, despre care se zice că sunt ca pe la lady acasă... Omul ăsta, mister, repet și mă scuzați, dacă sunteți cine cred eu, fostul soț chiar a iubit-o cu adevărat pe lady... Și iar au început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fie dușmanul celui bogat pentru a deveni prietenul oricărui sărac care caută un acoperiș În numele Domnului. Huruitul trenului i se diminuă În minte și luminile i se stinseră În ochi În timp ce ridica spre propria-i mândrie cortul În oază și săpa puțul În deșert. Deschise larg mâinile În fața ei: — Da, trebuie să dormi acolo. Aranjez eu cu conductorul. Și haina mea - trebuie s-o iei. O să te Încălzească. La Köln Îți fac rost de cafea, dar ți-ar prinde mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui Dumnezeu m-a lovit. 22. De ce mă urmăriți ca Dumnezeu? Și nu vă mai săturați de carnea mea? 23. Oh! aș vrea ca vorbele mele să fie scrise; să fie scrise într-o carte; 24. aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier și cu plumb în stîncă pe vecie... 25. Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu și că se va ridica la urmă pe pămînt. 26. Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de unde este scos ca să fie curățit. 2. Fierul se scoate din pămînt, și piatra se topește ca să dea aramă. 3. Omul pune capăt întunericului, cercetează pînă în ținuturile cele mai adînci pietrele ascunse în negură și în umbra morții. 4. Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor; stă atîrnat și se clatină, departe de locuințele omenești. 5. Pămîntul de unde iese pîinea, este răscolit înlăuntrul lui ca de foc, 6. pietrele lui cuprind safir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri pe sub piele, obligându-i să se scarpine întruna, la orice oră din zi sau din noapte. Erau atât de murdări, cu toate că aveau marea alături, încât era absolut de neînțeles cum de puteau preferă să-și țină pe ei hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un nou strigat: —Octar!!... Două zile mai târziu, cănd Miti Matái scoase scândurile din apă, inimile tuturor parura să se strângă, iar unele dintre femei chiar păliră vizibil. Zeci de viermișori de mărimea unei unghii se cuibăriseră deja în lemn, săpând în el neîncetat, acoperind în același timp pereții galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
parte și una în altă parte. Se puseră pe treabă, grăbindu-se mai mult ca niciodată. Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele lui separară cele două carene de puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului. Apoi săpară o altă groapă și mai mare, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului. Apoi săpară o altă groapă și mai mare, pe care o acoperiră cu platformă punții, si camuflară totul cu nisip, frunze și plante, iar atunci când terminară, s-ar fi putut crede că uriașul catamaran și cei treizeci și ceva de ocupanți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care il săpaseră și deasupra căruia așezaseră platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în perfectă ordine a treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mâncând petele de grăsime de pe pantaloni, viermii și gândacii, iar acum sunt înfometați și îndrăznesc să se pună cu tine. Mă auzi? Îndrăznesc să se pună cu marele Amazon. Îi vei lăsa să te biruie? Căută o insuliță în mijlocul curentului, săpă o groapă adâncă fără alt ajutor decât maceta, depuse cadavrul indiencei și îl acoperi cu pământ și lemne groase, pe care le aduse de pe mal, ca să împiedice caimanii sau jaguarii să devoreze rămășițele Piei. Navigă apoi încet spre casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
locuri, doar de el știute, unde ciupercile se adunau parcă la ședințele de partid. Avea vaga impresie că acele locuri tăinuite îi aparțin de drept și ar fi fost foarte supărat dacă cineva le-ar fi descoperit. Torenți proaspeți au săpat rîpe noi și drumul a devenit mai greu. Moș Bulgaru nu se gîndea decît că-i va fi greu la întoarcere, cu sacul plin de ciuperci. În pădure, soarele pătrundea greoi și o umbră deasă întuneca puțin drumul moșului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cînd au văzut că se înclină, fugeau ca șobolanii. S-au repezit la dom' Tiberiu, acolo era salvarea. Ce mai! Șobolanii dracului! Repede, să-i scoatem noi din rahat... Dar ce s-a înclinat, dom' Tiberiu? Cum ce? Pilonul podului. Săpase apa la bază și acum era cîș. Au furat ca în codru. Ciment, fier beton și tot felul de materiale. Erau proști cu toții și au zis că podul trebuie refăcut. Îi las în prostia lor. Chiar, dom' Tiberiu, îi lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mari surprize. Întotdeauna neplăcute. Harpagon Cîteodată încerc să analizez România de pînă la '89 și România de după această dată. S-ar putea ca unii să fie tentați să afirme că este tot România, că piesele care o compun rămîn veșnice, săpate în piatra lui Decebal și a lui Traian. Nimic mai fals decît o astfel de părere. Noi am trăit în România lozincii Agnita-Botorca, a genocidului de la Jilava și Canal, a poeziilor care se terminau cu "Pobeda spre izbîndă", a picturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Poate Dumnezeu? M-am uitat la ea. — Ce? — Uau. — Ce? — Doar uau. — Termină. 19 Istoria se scufundă în adâncuri În lumina lanternelor noastre, spațiul din spatele bibliotecii deveni surprinzător de comun, un cotlon mic de ciment cenușiu, cu o gaură circulară săpată în podea și o scară de fier ducând în jos. — Pe-acolo, zise Scout. O să trebuiască să-ți dai jos rucsacul și să-l ții deasupra capului ca să cobori. — Și cu motanul ce facem? — Cobor eu prima și mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]