6,540 matches
-
și lucrurile foarte familiare. LV. Ai scris cea mai izbutită biografie care există a lui T.S. Eliot, o carte care e simultan roman și inițiere critică. Ești, lucru rar, un critic informat și pe înțelesul tuturor, care nu se abate savant de la claritate. Ca specialist în opera lui Eliot, îți datorez ceea ce știu despre el. Ce importanță are critica literară pentru romancierul Peter Ackroyd? PA. Nu mă consider critic în sensul cunoscut și acceptat. În biografia lui Eliot am încercat să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să scriu în ritmuri mai alerte, de jazz, dar ce să fac dacă urechea mea naivă percepe mai degrabă melodia, cântecul? LV. Cum ți se pare reacția criticii la poezia ta? Ce critici îți plac? Cei clari ori cei sofisticați, savanții abordării? Fiindcă prea puțini critici știu îmbina utilul cu plăcutul. MK. Am avut noroc de recenzii bune și sunt extrem de recunoscătoare celor ce își dau osteneala să re-imagineze ceea ce scriu, celor ce petrec un timp gândind la ce fac eu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceva mai spre Apus, un alt popor intră în istoria lumii, urmând să intre și în cea a medicinei, victorios ca nimeni altul. De unde venea această lume inteligentă a Helladei care se pregătea să dea geniali constructori, sculptori, înțelepți, scriitori, savanți, oratori, șefi militari și pe cel mai mare medic al antichității? Mister, legende, ipoteze. Dintre toate acestea una pare mai credibilă, susținând prezența lor continuă pe țărmul asiatic al cetăților Ephes, Pergam, Halicarnas, Milet, Cnidos ca și în insulele Mării Egee
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dintre călugării mireni, dintre clerici și medici, unii au ajuns sfinți. Tot mai multe nume ajung de referință intrând în Istoria Creștinismului și Istoria Medicinei: preotul medic Zenobius din Sidon „îngrijitorul de trup“ al episcopului Vasile al Anciorei, era considerat „savant în arta medicală“; episcopul Theodor din Laodiceea poseda „știința de a tămădui trupul“. Unii medici sfinți sunt imortalizați pe icoane cu instrumentele medicale în mână și lumina dragostei creștine pe față. înfăptuirile lor i au făcut pe păgâni să vină
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
inițiativele, unii convertindu-se la creștinismul nestorian, precum cumnata și nora lui Genghis-Han. Călugării medici nestorieni, deși pretuntindeni converteau la creștinism, au fost protejați până în sec. al XIII-lea, numai de arabi, pentru că ei au creat „dinastii de medici și savanți“ în toate orașele acestor spații geografice, ca în centrele Edes (Edessa), Gondi-Shapur, Nishibin ș.a. Acești creștini bizantini din Orient au luat cu dânșii în exil civilizația greacă, au tradus în limba siriană și arabă textele grecești, latinești, și au răspândit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
înflorirea medicinei la arabi, dar și circumstanțele arabe favorizează formarea de medici evrei. Traducerile și răspândirea cărților arabe au făcut, la un moment dat, din limba arabă o limbă modernă, aventura arabă spațială dublându-se de una culturală, ilustrată de savanți arabi în atâtea domenii. Medici filosofi, creatori de școli sunt Al Razi (n. 925), Avicenna (n. 980), Averroes (n. 1126), alături de care se înscriu generații de medici arabi mai puțin vestiți care au făcut gloria medicinei arabe. Multe cărți de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fi mereu prezent în spitale și instituțiile de sănătate, medicii observând, notând, lucrând efectiv, la patul bolnavului. Despre deontologie, scrie în „Creație și istorie“ și Al Mutahhat Ibn Tahir (sfârșitul primului mileniu creștin). Credincios lui Allah ca și Rhazi, acest savant unește rațiunea cu reflexivitatea și amândouă cu Dumnezeu. Similar și tot hippocratic este, în recomandările sale, și medicul Ahmed Ibn Umar Ibn Ali, scriitor și astronom în Samarkand (în sec. XII d.Chr.). Al Abulkasim (Zahrawi, m.1022), precursor în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
După dărâmarea Templului și ocuparea Ierusalimului, evreii ajung în India, Yemen, Maroc, Grecia, Alexandria, Bizanț și se adaptează diferit popoarelor în care încep să facă traduceri de texte medicale, să cunoască medicina Hippocratică, și Galenica. Aici, în Alexandria, plină de savanți și discipolii veniți de pretutindeni ca-ntr-o cetate a Soarelui, a luminii și luminării, erau prezente atâtea curente ideatice centrate pe mituri străvechi dar și filosofice ca: pitagoreene, platoniene, zoroastrice. Toți considerau că vindecarea se realizează și invocând forțele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Renascentistul Nostradamus (1503-1566), medic, astrolog, literat și profet i-a fost contemporan, ca și Erasmus de Roterdam. Spiritului reformator paracelsian i se asociază cel al medicului filosof și matematician, Cardanus (Girolamo Cardano, 1501 - 1576). El este considerat unul din marii savanți ai Renașterii căruia i se datorează rezolvarea ecuațiilor de gradul 3. în 1560, aprofundând studiul urechii, detectează percepția osoasă a sunetului și susține posibilitatea educării surdo-muților. Preocupat de natura și cauzalitatea criminalității, Cardanus conturează o concepție psihiatrică asupra acesteia, delimitând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și pe a treia, infectarea la distanță și propune arderea lucrurilor infectate. De contagione et contagionis morbis („Despre contagiune și bolile contagioase“, Veneția, 1546) devine o carte de referință valoroasă. Descrieri clinice, clasificări, căi de transmitere, agenți patogeni, relevă pe savantul care, pe lângă maladiile amintite l-au preocupat și febra tifoidă, gripa etc., pentru fiecare boală și pacient căutând remedii, stabilind diagnostice, recomandând izolarea lor (carantina). Fracastoro și-a onorat profesia aducând contribuții în domeniul bolilor contagioase, a epidemiologiei acestora și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cartea nervilor a lui Varole (1583) care sunt și astăzi cercetate de pasionați. Iată de ce Renașterea nu este reductibilă la resuscitarea clasicilor Antichității. Fructificând critic pe înaintașii din diferitele domenii ale medicinii, făcând loc și conferind autoritate unor nume de savanți constatăm că medicii au ținut pasul cu pictorii, arhitecții, sculptorii și filosofii. Medicii au dovedit că medicina reflectă toate științele și artele și are capacitatea de a uni concepții, curente și preocupări. Cum nici un alt domeniu n-a unit mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-se nu pe ansamblu ci pe componente. Această direcție a fost ilustrată și de către unii medici ai secolelor anterioare. în acest secol cercetarea multidisciplinară se generalizează, medicii fiind mai receptivi la mișcarea de idei și reușite a contemporanilor filosofi și savanți. În 1601, regina Elisabeta promulgă legea asistenței medicale gratuite pentru săraci, handicapați neuro-motori și a nedeplasabililor de la domiciliu. Spre deosebire de Renașterea centralizată în Italia, în sec. al XVII-lea apar și alte centre de iradiere filosofică, medicală, literară. în Franța lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Europei, latifundiarii încep să-și trimită odraslele la studii în Polonia, Constantinipole, Kiev, dar și în Italia, Austria etc. Așa este cazul eruditului stolnic Constantin Cantacuzino, cu studii la Veneția și Padova și cu o bibliotecă vestită cercetată și de savanți occidentali. Acesta făcuse la Padova și studii de medicină așa cum contemporanul său, Dimitrie Cantemir, făcuse studii medicale la marea școală Patriarhală din Constantinopole, ajungând prin creația sa enciclopedică, încoronată de studii istorice, membru al Academiei din Berlin. încet, dar sigur
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
amestecat cu aerul. El redescoperă în 1622 limfaticele epiploice. Acestor precursori îl adăugăm și pe Annibal Albertini care, la începutul secolului scoate tratatul: „De affectionibus cordis“ în care semnalează și insuficiența respiratorie datorată dereglărilor circulatorii. Dar William Harvey, este un savant complet al circulației sanguine, întrucât el cercetează, descrie, explică pe bază de experimente atât mica circulație cât și marea circulație, scăpându i doar mici detalii. Harvey face studii literare în Anglia, la Universitățile Canterbury și Cambridge, după care, se îndreaptă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de rețeaua capilarelor, pe care o redescoperă și Malpighi, în 1661 în plămânii batracienilor, renegându-și opoziția față de Harvey, Gândind funcțional, Harvey precizează că sângele asigură echilibrul termic al organismului ca și hrănirea acestuia. Unde sângele este absent apare necroza. Savantul introduce pentru prima dată în științele medicale conceptele fundamentale de aparat funcțional și de sistem fiziologic. Lui Harvey i se datorează și principiul „Omne vivum ex ovo“ reformulat de biologia modernă în: „Omne vivum ex vivo“ (Orice viață provine din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cantacuzino cu studii la Veneția și Padova, între care și de medicină; pe Dimitrie Cantemir cu studii la Marea școală Patriarnhală din Constantinopole, printre atâtea domenii studiind și medicina. Cunoscător al multor limbi vechi și noi Dimitrie Cantemir, și ajuns savant cu numele înscris pe aceeași placă de marmură, la Biblioteca Sainte-Geneviève din Paris, cu Denis Papin, Leibniz, Newton, Malebranche, membru de onoare al Academiei din Berlin. Este secolul în care apare Colegiul Vasilian la Iași (1640) și Colegiul de la Sf.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și chimist belgian, despre care am vorbit, pe care voievodul moldovean D. Cantemir l-a apreciat, reținându-i spiritul novator și pasiunea dialogării. Cunoștințele medicale ale lui Cantemir nu sunt reductibile la cei 70 de termeni specifici din Istoria hieroglifică, deoarece savantul face și inserțiuni de observații medicale din epocă în diverse cărți ca Descriptio Moldaviae sau de practici medicale așa ca în Istoria Imperiului Otoman. Nu lipsesc nici observațiile privind cazurile de bolnavi și de terapii naturiste. Se știe că în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
industrială nu este singură pe drumul progresului. Cultura pătrunde în popor, dă nume secolului și pregătește schimbarea, uneori prin violență, făcând loc unei noi epoci în lume. Până la revoluția din 1789, Europa se umple de școli, biblioteci, edituri, publicații și savanți. Cunoașterea se diversifică și amplifică în toate domeniile. Secolul debutează cu realizări în domeniile medical, filosofic, și fizico-chimic. La 1700 apare De morbis artificium (Despre bolile meseriașilor), tratatul italianului Bernardino da Carpi Ramazzini și, după câțiva ani doar, apare Teoria
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și instrucție, ideile, opiniile, având rol formativ în devenirea ființei umane. Acestor opozanți ai empirismului care acordă primat experienței comune, ca izvor al cunoașterii nemijlocite, se asociază biologul Maximilian Lamarck (1744 - 1829), autor al termenului „biologie“, unul din întemeietorii evoluționismului, savantul care a împărțit animalele în vertebrate și nevertebrate. Teoria sa susține că rasele se diversifică în funcție de mediu și că trăsăturile dobândite pot deveni ereditare, deci se pot comunica descendenților. De aceste comenzi genetice la distanță, medicii se interesează în stabilirea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Linné descoperă distomatoza = afecțiune hepatică. Despre Frigurile intermitente se ocupase în teza de doctorat (1735). Prin „Philosofia botanică“ (1751), Karl Linné face cunoscută, între altele, înțelepciunea naturii. Teoria sa creaționistă este viu criticată în acest secol cu preferințe atee. Un savant luminist cu studii de medicină și botanică la Anvers, de drept la Dijon și cu preocupări și pentru matematici și fizică, este George Louis Buffon (1707 - 1788). El este autorul monumentalei Histoire naturelle —44 de tomuri în care anticipează paleontologia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru medicina fiziologică, pentru medici dar și pentru bolnavi, handicapații sorții... Scrisorile sale asupra orbilor, surzilor, muților, ca întreaga i filosofie și curiozitate pentru științele naturii, chimie, fizică, laboratoare, biblioteci (el însuși poseda una imensă), ilustrează spiritul veacului, complexitatea unui savant și literat, spectrul căutărilor unui secol și ale unui om. Lui i se aseamănă Jean-Jaques Rousseau, Voltaire și Montesquieu. Toți atenți la importanța și sarcinile medicinei, luptă pentru igienizarea fizico-morală a societății și crearea unui cadru juridic corespunzător. Astfel, Jean-Jaques
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Collège de pharmacie (1777) și la Société libre des pharmaciens (1796). Numărul farmaciilor crește vertiginos, se înmulțesc publicațiile de specialitate și apar mai multe farmacopei. În implicarea chimiei la progresele medicinei un rol deosebit îl are Laurent Lavoisier (1743 - 1794). Savantul enciclopedist, chimist și fiziolog, stabilește legile conservării materiei, este pionierul chimiei moderne, al biochimiei. El studiază compoziția aerului și apei, demonstrează rolul oxigenului în combustii și-n respirație, care este o ardere ce degajă căldură, descoperind procesul chimic în fiziologia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
chimic în fiziologia respirației (1743). Oxigenul ajută la combustia carbonului; o parte e absorbită în sânge și o parte, sub formă de apă, este expulzat. După Lavoisier „viața este o combustie“, iar viața animală este o respirație - transpirație - digestie. Acest savant explică și problemele de deshidratare, oxidație precum și intoxicarea cu aer respirat. Descoperirile sale au efect imediat în igiena aplicativă, motivând necesitatea de lumină și aer în locuințe. Lavoisier face și primele măsurători colorimetrice. Explicând rolul circulației sanguine și al proceselor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cauza bolilor relevate de anatomie). Această lucrare cunoaște ediții succesive, traduceri în latină și în limbi de circulație curente. Opera se bucură de aprecieri elogioase din partea marilor medici ai timpului și de mai târziu, căci acest tom voluminos atestă un savant creator al unei discipline medicale fundamentale: Anatomia patologică. Creația sa se întregește suplimentar, cu o biografie de valoare privind imaginea magistrului său Antonio Maria Valsalva, cu o carte despre monumentele regiunii sale natale, Forli și cu pasiunea sa secundară pentru
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fibros, seros și sinovial. Lui Bichat îi aparține conceptul anatomo- funcțional de sistem tisular întemeind histologia și tot el explică fenomenele de contractilitate, iritabilitate, toxicitate folosite de Haller. Viața, pentru Bichat, „este suma totală a funcțiilor care se opun morții“. Savantul precizează importanța științelor de tangență în dezvoltarea medicinei și realizarea finalităților ei. Ingeniozitatea experimentelor sale se extinde asupra bolilor, terapeuticii, asupra vieții și morții. Bichat susține unitatea circulației mari și mici. Dintre experimentele pe animale, de remarcat este cea a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]