6,667 matches
-
sufletului meu timid și mânia zeului, oricât ar fi ea de justificată, se va diminua?" (v. 71-76). Ultimele cuvinte par într-adevăr mai calde, mai pătrunse de emoție și aproape s-ar putea crede că sunt sincere. Dată fiind puțina sinceritate a lui Ovidiu față de Augustus în alte situații, avem un semn de îndoială și în ceea ce privește fragmentul de față. Ambiguitatea expresiei ovidiene în general, nu ne permite să sesizăm o sinceritate totală. S-ar putea crede că la mijloc ar putea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
s-ar putea crede că sunt sincere. Dată fiind puțina sinceritate a lui Ovidiu față de Augustus în alte situații, avem un semn de îndoială și în ceea ce privește fragmentul de față. Ambiguitatea expresiei ovidiene în general, nu ne permite să sesizăm o sinceritate totală. S-ar putea crede că la mijloc ar putea fi o batjocoră atroce pe seama persoanei imperiale. Laudele exagerate aduse unei persoane înțelepte nu pot lăsa decât această impresie. Mai mult, trebuie să ținem cont că, după boala din 23
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poporului pentru a-i ura viață lungă Cezarului și-i cântă cu toatele forțele sale laude pentru clemență și generozitate: "pentru ca zeii să țină încă închise porțile cerului și să permită ca Cezarul să fie zeu fără ei!" (v. 25-26). La sinceritatea sau nesinceritatea asocierii lui Ovidiu la voti quinquennali ale poporului pentru sănătatea lui Augustus s-au făcut referiri și se vor mai face: aici, însă, trebuie atrasă atenția asupra exprimării atât de alambicate și de căutate a lui Ovidiu, pentru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stabilind ca anul oficial și intrarea în serviciu a funcționarilor publici să înceapă în ziua de naștere a lui Augustus (23 august). Așa cum ne demonstrează și Ovidiu, nouă ni se pare că o asemenea loialitate nu trebuie să fie supraevaluată: sinceritatea putea fi îndoielnică în acele timpuri, când adularea era așa de obișnuită în societatea augustană 338. Suntem tentați să scoatem și mai mult în evidență anumite acte de independență ale lui Paulus față de împărat, sub forma ironiei rafinate, care trebuie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la rugăciunile decretate "pro valetudine Caesaris", care aveau loc din cinci în cinci ani. Ce simțea opoziția cu ocazia acestor celebrări cincinale vota publica pro valetudine Caesaris am sugerat deja mai înainte: loialism formal, exterior care putea să nu reflecte sinceritatea interioară, mai mult... Oare în spatele acestei aparențe de adulare și loialitate, ce gândea Ovidiu cu adevărat? La această întrebare Marache răspunde: "Maints indices permettent de sentir, çà et là, le frisson de la rivolte et même l'hostilité". Indicii de acest
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau pe baza unui pretext. 96 G. BOISSIER, op. cit., p. 144. 97 În plus, epistola îi este adresată lui Paulus Fabius Maximus, prieten de suflet și de familie al lui Ovidiu, fapt care poate presupune și o anumită doză de sinceritate din partea poetului. 98 Propr. "care ți-a dăunat la un nivel mai înalt" (magis). 99 Epist. ex Ponto, III, III, 67-76. Italicele ne aparțin. 100 Epist. ex Ponto, I, VI, 25-26. Italicele ne aparțin. 101 Tristia, V, XI, 10-12. 102
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bat joc „pintr-ascuns” și caută să strice mai curînd pe inocenta femeie. Sfătuiește pe inocentă să nu facă nici o mișcare „făr d-a face cercetări”, ceea ce dovedește că stihuitorul are obsesia păcatului și că fixează iubirea pe temeliile morale ale sincerității: „Să aibă prieteșug Curat, fără vicleșug.” Apare bănuiala, văzînd argumentele lui Alecu, că totul este o scamatorie de profesionist al iubirii. Moralismul lui este, În orice caz, suspect. Poetul pare mai sincer și are mai mare haz atunci cînd jurămintele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poezie psihologia puberală. Fata din Sburătorul se adresează cu inocență mamei. Tot Heliade strică tradiția dînd cuvîntul femeii. Obiectul erotic slăvit Începe să vorbească despre sine și se vede, deodată, că suferința lui este profundă și aduce cu sine acea sinceritate a emoției nevinovate ce lipsește din alte poeme erotice. Bolintineanu fixează, Într-o poezie luată mult timp ca model (O fată tînără pe patul morții), vîrsta matinală a iubirii. Romanticii (Eminescu, Îndeosebi) aduc În literatură androginul, ceea ce din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dor, Și tocma asta-i minune că dintr-o stare așa Izvorăște și tot hazul ce are ființa sa. Ah. năcaz, ah. priveghere, temutule și tu dor, Cu cită plăcere dulce a noastre inimi vă vror!” Este un moment de sinceritate În istoria acestei pasiuni. Momentul În care actorul Își scoate, la sfîrșitul spectacolului, masca. Conachi nu ezită s-o pună Însă la loc. Spectacolul continuă: cu dureri, chinuri, aht-uri..., Întreaga ceremonie. Iubirea este o profesiune pe viață. În pragul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de milă, frigiditatea. Iubita lui Bizu nu e însă cu totul frigidă, de vreme ce "simțea chemarea căreia nu i se rezistă", chiar dacă "amețeala nu mergea până la uitare de sine". De vină e, se înțelege, bărbatul... Înduioșată, Diana își cere iertare pentru sinceritatea ei brutală, exprimându-și totodată convingerea că "iubirea trece peste rațiune și peste simțuri", fiind "ceva insesizabil, inexplicabil" cuvinte ce rănesc o dată mai mult orgoliul lui Bizu, adoratorul misterului feminin, despicătorul firului în patru. Or, cum "enigma lor nu mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
neapărat coerent) al sistemului de propoziții estetice ale teoreticianului cu același nume. Opera de ficțiune vine să-i ilustreze gândirea în ampla, chiar contradictoria ei polivalență, datorată ambiției autorului de a spune în ea ceva "adevărat", adică să vorbească, cu sinceritate, despre sine. Și cine se cunoaște vreodată pe sine cu adevărat? Cea mai îndrăzneață recitire propusă de criticul ieșean este cea a literaturii lovinesciene ca melodramă, chiar în litera recomandărilor lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
altui personaj, astfel încât va fi fost ca tot atâtea personaje succesive și diferite, vor da senzația timpului scurs". 24 Într-o notă de subsol, Camil Petrescu reduce influența lui Bergson nu la o "doctrină" anume, ci la o formă de "sinceritate" relevabilă și în opera filosofului, subliniind caracterul de "brouillon" al marelui roman proustian: "Proust chiar nu este identic cu el însuși, șovăie între diferitele direcții ideologice, exprimă opinii contradictorii (despre suflet, despre iubire, despre artă), dar el nu și-a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mână nu-i minciună; • Lucrul bine început e pe jumătate făcut. ¾ EPIGRAME 1. În fața pomului de iarnă Se-ntreba mirat Matei: Pentru ce mi-o fi dat trei Când am spus, la Naturale, Ca și-n brad cresc portocale? 2. Sinceritate Ei, ai auzit matale De Ion Luca Caragiale? A răspuns cam trist Matei: De nici unul dintre ei! 3. La ora de limbă română Într-o zi elevul Voinea Întrebat fu: Ce e doina? El, ca și picat din luna, A
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
de artă, condamnat veșnic să caute perfecțiunea și desăvârșita exprimare de sine (Până la uitare, Statuie, Copac). Acestei ipostaze reflexive ce naște interogații despre condiția omului și a poetului, Coloană de-a lungul (1971) îi adaugă o tonalitate nostalgică, impresionantă prin sinceritate (Autoportret, Printre, Amurg de toamnă). În volumele ulterioare, Zăpezi fără întoarcere (1973), Ritualuri intime (1978) și Scutier la umbra clipei (1982), meditația devine mai gravă, tulburătoare întrebări sunt puse cu o luciditate resemnată, răspunsurile au „poleiul îndoielii”, tăcerile semnificative iau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
, publicație apărută la Brăila, lunar, în septembrie și în noiembrie 1933, în formatul „Biletelor de papagal”, cu subtitlul „Revistă de descărcat sinceritate refulată”. Director: Horia Ghiea, girant „iresponsabil”: Descartes (Ștefan Baciu). Articolul-program e înlocuit, în spirit avangardist, cu o „tabletă pentru început”, nesemnată, și cu un manifest în versuri al lui Horia Ghiea, intitulat Oraș natal: „Nu cred în religie! Nu cred
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
sau în lume, / Ascultați strigătul meu, același cu al vostru, să ascultăm sufletele noastre, / Dați-mi mâna să unim adolescențele noastre [...] / Să mergem pe drumul mare, să cântăm pe marginea mării / Cântecul cel nou al lumilor noi, al vastei noastre sincerități refulate”. Sunt prezenți cu versuri Ștefan Baciu (Călătorii, Tristeți mici, Interior seral, Amintiri), Horia Ghiea (Pan, Moarte ș.a.), Teodor Constantin, Felix Baldovin și Adrian Tudor, care mai scrie proză (Carnet, text unde proclamă: „Vreau să trăiesc prin mine însumi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
Mișcarea”, „Muncitorul”, „Propilee literare”, „Vlăsia”, „Cuvântul”, „Parlamentul”, „Opoziția”, „Curentul”, „Vremea”, „Revista politică” ș. a. Se numără printre redactorii de la „Aurora”, „Adevărul” (unde a fost și prim-redactor), conduce „Cuvântul liber” (1933-1936), cotidianul „Jurnalul” (1939-1940), „Jurnalul de dimineață” (1944). A crezut cu sinceritate în adevărata democrație, detașându-se, răspicat, în publicistica lui, de comunism. Scrie, de asemenea, la „Excelsior”, „La zid”, „Progresul social”, „Herald”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Linia dreaptă”, „Floarea de foc”, „Însemnări ieșene”, „Lumea românească”, „Radio azi”, „Liberalul”, „Gazeta literară”, „Presa noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
de alt ordin. și ea s-a precizat cu cea mai mare claritate imediat după 22 decembrie 1989. Indiferent de ce au făcut sau n-au făcut unii sau alții sub regimul ceaușist, am verificat din plin două criterii esențiale de sinceritate a respingerii sistemului totalitar de către cei ce au trecut de partea democrației: 1. cei ce au intrat imediat, repet: imediat în acțiune, în primele zile după 22 decembrie, când situația era încă foarte confuză și soarta revoluției nici pe departe
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sfârșit, la punctul cel mai sensibil: ce pot face, efectiv, invitații noștri, traducătorii și editorii străini, pentru critica românească? Dar, mai întâi, să semnalăm și în acest caz unele dificultăți. Între colegi și prieteni este bine să discutăm cu toată sinceritatea și onestitatea. S-a spus din capul locului: este, obiectiv vorbind, mult mai ușor să traduci proză, nuvelă sau roman decât critică și teorie literară. Evident, există printre dvs. și astfel de specialiști. Aș aminti doar pe Marco Cugno, de la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Scriitorului nu îi rămâne decât soluția, valabilă dintotdeauna, de a-și salva arta prin propria-i viață: el și opera lui devin o singură entitate, idee regăsită și în „hemografia” inventată de Nichita Stănescu în Respirări. În perspectivă alegorică, păstrarea sincerității („goliciunea”) se obține cu sacrificii, și anume cu morți succesive: „În ultima vreme deceda din ce în ce mai des...”. Motivul mortului rămas între cei vii va fi reluat în Funérailles à Bucarest (2000), unde un mort bântuie fantomatic prin oraș, deoarece nu are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
În așa fel ca din punct de vedere al culorii și desenului să pot face față grelelor probleme ale compozițiilor de mari dimensiuni. Pentru aceasta, mai ales cei tineri, trebuie să Învățăm cu seriozitate. (Ă). Dar În măsura În care vom participa cu sinceritate, cu dragoste pentru lupta Partidului și cauza clasei muncitoare, la efortul comun pentru organizare, creștere ideologică și Îmbunătățirea meseriei, vom reuși să Înlăturăm toate cauzele, sau pe cele mai multe, ale stângăciilor și lipsurilor noastre”. Eusebiu CAMILAR: „Îmi propun să termin până În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
profund masele de oameni ai muncii din țara noastră. Nu era oare Traian Demetrescu exponentul lor atunci când la auzul tristei știri Îi Închină, cu Înfrigurare, poezia: Lui Eminescu În care exprimă adânca durere a acelora care l-au iubit cu sinceritate? (Ă). Sărbătorile aniversării centenarului nașterii lui Eminescu nu sunt astfel decât Încoronarea unei vechi tradiții a mișcării muncitorești. Acțiunea largă de lămurire a operei sale și de răspândire În masă a tot ce este deosebit de valoros În opera sa, imnurile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care nu țin seama de o serie de lipsuri pe care le semnalează totuși ca foarte importante. (Ă). Dar nu numai cititorii ci și autorul Însuși a arătat aceste lipsuri ale unora dintre critici. Cu prilejul discuției amintite, analizând cu sinceritate și curaj cauzele greșelilor cuprinse În nuvelă, Marin Preda a arătat cum, prin atitudinea lor față de lucrarea sa, acei critici l-au Împiedicat să Înțeleagă, un oarecare timp după publicarea ei, care erau adevăratele lipsuri ale Anei Roșculeț. Discuția de la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În sine”. (Ă). În sfârșit, o altă deviere importantă pe care adepții proletcultului au Încercat să o strecoare drept caracteristică a „literaturii proletare” era afirmația după care condiția de bază a valorii și valabilității, a trăiniciei unei opere literare este sinceritatea. (Ă). Nu e deloc greu de descoperit că și aici rădăcina teoriei despre sinceritate se află În aceeași ideologie reacționară burgheză, În filosofia idealistă. Pe de o parte, Încurajarea neglijenței În ceea ce privește forma, pe de altă parte cultivarea poeziilor rupte de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Încercat să o strecoare drept caracteristică a „literaturii proletare” era afirmația după care condiția de bază a valorii și valabilității, a trăiniciei unei opere literare este sinceritatea. (Ă). Nu e deloc greu de descoperit că și aici rădăcina teoriei despre sinceritate se află În aceeași ideologie reacționară burgheză, În filosofia idealistă. Pe de o parte, Încurajarea neglijenței În ceea ce privește forma, pe de altă parte cultivarea poeziilor rupte de viață, dovedeau că proletcultismul și formalismul mergeau mână În mână. (Ă). Literatura noastră a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]