6,816 matches
-
într-o anumită epoca face adevăratul spectacol dialectic al modei [v.Benjamin, 1989, p.90], îmbrăcămintea de sfârșit de secol este purtată că un costum de teatru [v.Doffin-Orsini, p.363]. Haină Parizienei devine spectacol. Pariziana își eclipsează rivalii prin strălucirea costumului 394. Costumul Parizienei, fructul unei alegeri rafinate, are o semnificație profundă. Deosebit de complex și de sofisticat, el este o operă de artă. "Ce bărbat, fie pe stradă, fie la teatru ori la plimbare, n-a fost încântat, în chipul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
curții se va deosebi de cel al burgheziei și de cel al poporului. 359 În 1801 Restif de la Bretone publică Neologie, ou Vocabulaire de mots nouveaux, à renouveler ou pris dans une acceptation nouvelle. Neologisme urbane, care frapează ochiul prin strălucirea lor nouă în secolul al XIX-lea: wagon, omnibuz, quinquiet, bilan; révèrbère, voirie ș.a. "Nodier, (...) ce poète prévoyait déjà que nous parlerions bientôt un français de fantaisie" [Kock, p.VIII IX]. 360 Mercier face o observație de o justețe și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1. Viking, aprilie 2000. 2. Bellow era atunci la University of Minnesota. La cursul lui Stern, care-l întâlnise câteva luni mai înainte, a discutat o proză scurtă a altui - pe atunci foarte tânăr - autor care avea să contribuie la strălucirea literară a orașului Chicago, Philip Roth. Prin 1957, Bellow a predat un semestru la Northwestern University, apropiindu-se și mai mult de mediile intelectuale din metropola de la Marile Lacuri, unde avea să se stabilească pentru trei decenii și jumătate. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
profilată pe cer și SFÂRȘIT. Iată însă cum încheie Rebreanu : Apostol își potrivi singur ștreangul, cu ochii însetați de lumina răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Își simți trupul atârnând ca o povară. Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului : — Primește, Doamne, sufletul robului tău, Apostol... Apostol... Apostol... Pădurea spânzuraților este, fără îndoială, unul dintre puținele filme mari ale cinematografiei românești. Dar, pliindu-se cerințelor de atunci ale propagandei regimului comunist
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
naționalizarea tuturor întreprinderilor !”. Tăietură de montaj păstrându-se cuvintele lui pe coloana sonoră : din nou marea arcă metalică aeriană, vestind lumea nouă, un imens drapel roșu se desfășoară spre pământ la mijlocul ei, prim- plan pe pânza roșie prin care răzbate strălucirea soarelui, sirene, strigăt uriaș al mulțimii. O secvență demnă de Eisenstein sau Riefenstahl. Ea este precedată de un scurt cadru în mulțime, în care un tovarăș din echipa lui Pavel îi șoptește bătrânului comunist interpretat de Nucu Păunescu : „Ai să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1994, 31; Dan C. Mihăilescu, Dan Ciachir, „Cronica ortodoxă”, LAI, 1994, 46; Dan Stanca, Există fundamentalism religios?, CNP, 1994, 12; Mircea Platon, Teologie și haiduci, Timișoara, 1998, 82-85; Mircea Platon, Fără îndoială - isprăvi critice, Iași, 2001, 51-55; Radu G. Țeposu, Strălucirea manieristă a aforismului, „Cuvântul”, 1997, 11; Octavian Soviany, Împotriva secularizării, „Cuvântul” 1999, 11; Gheorghe Grigurcu, Despre Nae Ionescu, RL, 2002, 18, 19; Dorin Radu Micu, Pentru o ortodoxie realistă. Dialoguri cu Dan Ciachir, București, 2000; Tudorel Urian, Călătorii în lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
Și toate, semnată V. George, și Ion Barbu, al cărui debut are loc în ultima serie a revistei, la 28 septembrie 1918, cu poezia Ființa. Proza publicată aici rămâne remarcabilă îndeosebi prin Al. Macedonski: Palatul fermecat, capriciu fantezist de mare strălucire metaforică, Casa cu nr. 10, pătrundere în universul lucrurilor mărunte, Dramă banală, impunătoare prin pictura de moravuri și tipice tablouri de interior, și prima parte a romanului Thalassa (în 1893). Proza colaboratorilor - poem (Mircea Demetriade, Bonifaciu Florescu), schiță de moravuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
aplecat; totul în persoana sa și în ochii lui admirabili respira distincția, lealitatea și inteligența (....). Paulescu avea o mare curiozitate a spiritului, multă metodă, o dorință nesățioasă de muncă, și toți cei ce l-au cunoscut în epoca aceea, cu strălucirea care emana din întreaga lui personalitate, n-au fost deloc surprinși de remarcabila lui carieră științifică și de marele rol moral pe care l-a jucat în frumoasa lui țară". Încheiem aceste succinte impresii prin ceea ce un membru al familiei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Martin Luther, cunoscută și sub numele de erezia națiilor apusene. Cu toate acestea - observă Paulescu - școala creștină, adică Biserica, a rămas neîntinată în fondul ei. În ciuda atitudinii deplorabile a unor papi și episcopi, o serie de nume ilustre au dat strălucire creștinismului apusean, mai ales în secolele al XIII -lea și al XIV-lea, considerate, de altfel, și perioada apogeului creștinismului. Așa de exemplu Sf. Francisc din Assisi (11821226) de origine italiană, spaniolul Sf. Dominic din Gaza, ambii fondatori ai ordinelor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
neam și limbă, limbă în care a cântat atât de duios și expresiv Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Cahuleanu, Goga, Arghezi, Minulescu, Mateevici, Labiș, C. V Tudor, A. Paunescu Grigore Vieru și atâția alții, care au dat atâta strălucire acestei adevărate perle latine - limba română. De altfel o asemenea atitudine din partea unui om care a condus Institutul Cultural Român, pe lângă faptul că pare un paradox, este o adevărată blasfemie aruncată asupra istoriei și spiritualității neamului românesc și se înscrie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Eulalii (1931), al poetului Dan Botta. Caracterul criptic al limbajului, notația sugestiva și densă i-au creat o durabilă notorietate de incomprehensibilitate - "este cea mai ermetica; în comparație cu el, celelalte proze barbiene sunt simple picături figurative"1. Calitatea eufonica a expresiei, strălucirea stilistica fac din cele câteva rânduri ale "Veghii" o creație singulară, chiar printre operele autorului Jocului secund. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, textura ei complexă și fastuoasa pare să tăinuiască, după propria-i mărturisire, o
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
răspândesc zvonuri sinistre despre apa sau sângele infestate, imaginea de sălbăticie a "teroriștilor" e întărită de distrugerea emblematică a valorilor culturii universale și naționale Muzeul de Artă, Biblioteca Universitară, ca o Walhalla sacrificată într-o conflagrație care își revarsă sinistra strălucire pe toate ecranele lumii. Apoteoza acestor imagini de Epinal este atinsă atunci când televiziunea și radioul se pun în scenă pe ele însele, nu doar ca decor, ci și ca actor important al acestei supreme confruntări între Bine și Rău: asediate
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din fața unei astfel de oportunități ar fi foarte neînțelept. Creatura îngerească a femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu deplină dreptate, acum când valoarea operei isbucnește ca o lumină de soare, că este extraordinară meschinăria tipograficească sub care a fost nu înfățișată, ci sugrumată, atâta frumusețe de gând și de cuvânt. Ce ediții plebee pentru atâta lux și strălucire de artă! Cugetarea cea mai cuprinzătoare și etern românească, turnată de un Demiurg în cel mai etern grai românesc, n-a avut încă până acum parte de o ediție, nu monumentală, ci măcar demnă. Maiorescu alegea în edițiile lui, cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
demonstrat că limbajul și muzica au o origine comună, constând în "melodicitatea primară a emisiei sonore umane" 107. Și astfel, "cadența și sunetele se nasc o dată cu silabele, pasiunea determină toate organele să vorbească și împodobește emisia sonoră cu întreaga lor strălucire; astfel, versurile, cântarea și vorbirea au o origine comună". 108 Muzica a fost considerată " o unire a contrariilor", acea "coincidentia oppositōrum" dintre cer și pământ, sonoritatea muzicală fiind înțeleasă drept "comuniune a macrocosmosului și microcosmosului". 109 Astfel, plecând de la interdependența
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și dă odihna / Și creșterea / Copacilor tăi / Feciorului meu!"74 Dacă noul-născut plânge prea mult, atunci se spune că-i "luat de lună" (în Macedonia, dar și în Bucovina, mama copilului se împrietenește cu luna, pentru a-l feri de strălucirea ei nefastă): "Lună, lună, / Gărgăună / Ce-nserezi / În toate serile / Nu vezi / Cum șade Domnul pe pat / Și mănâncă pâne de furat? / Și se roagă rugului / Și se-nchină cucului? Cere cal de călărie, / Să purceadă la domnie / C-a auzit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dumnezeu, a sculat oamenii, acum era mai multă lumină. Se uită cu toți cu mirare în toate părțile: zorile roșeau ceriul, întunericul din ce în ce mai tare se ștergea și ziua albă acoperea pământul întreg (...). Iată că într-un loc, pe cer, o strălucire mai mare se arată, iar de sub pământ se rădică pe-ncetul ceva rotund, strălucitor din cale-afară, încât le lua vederile privindu-l: era sfântul soare, răsărea!"112 Pentru țăranul român, soarele este "ochiul lui Dumnezeu", "scaunul lui Dumnezeu", "fața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în cea a altor limbi de circulație universală. Căci scrierile lui Wittgenstein nu poartă pecetea nici unuia din acele atribute care stârnesc în mod tradițional prețuirea și admirația elitei noastre intelectuale: monumentalitatea construcției, solemnitatea ostentativă a meditației existențiale sau o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba. Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între cele cinci studii există multe conexiuni, iar ordinea lor nu este întâmplătoare. Ele au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
revenirea lui Wittgenstein din America, în toamna lui 1949. El observase, ca mulți înaintea lui, că Wittgenstein se apropia ușor de oameni dintr-o bucată, lipsiți de afectare și de pretenții. Integritatea interlocutorilor cântărea în ochii lui mai mult decât strălucirea lor intelectuală. Își dorea ca și ceilalți să privească spre el în același fel. Adică să vadă în el o persoană care gândește cu sinceritate, cu interes doar pentru adevăr, și nu un virtuos al jocului cu idei. Profesorul de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai tolerantă și mai sensibilă la suferință. Cu greu am putea găsi un sistem de referință mai potrivit pentru a caracteriza orientarea gândirii lui Wittgenstein decât acea pledoarie pentru raționalitate, pe care Russell nu numai că a susținut-o cu strălucire, dar și-a asumat-o totodată, cu seriozitate și onestitate, de-a lungul unei vieți îndelungate. Din 1911, atunci când Wittgenstein îl va cunoaște pe Russell și va deveni studentul său la Cambridge, și până la moartea sa, în 1951, în desfășurarea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în mișcare este spectaculos redat în picturile lui Henri Matisse, cea mai reprezentativă lucrare fiind ,,Dansul" (1912), cu tema hora dansatorilor, în care predomină gesturile curbilinii, accentuate și ample realizate cu brațele și cu picioarele. Motivul horei dansatorilor conferă dinamism, strălucire și natură sculpturală întregului tablou. Eleganța naturală a gesturilor o regăsim la pictorul impresionist Edgard Degas în operele ,,Călcătoresele", ,,Ligheanul", ,,Femeia pieptănată de cameristă" (vezi tablourile 69), unde pictorul descoperă mișcările simple și ritualizate ale călcătoreselor și femeilor care se
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Îmi rămîne darul cîntecului; dar dacă-l lipsești pe un păun de penele din coadă, oare ce-i mai rămîne?” (Luigi Pirandello) Într-adevăr, ce i-ar mai rămîne, de exemplu, celui care nu-și poate Întemeia „succesul” decît pe strălucirea efemeră a vestimentației? * „Duminica este utopia săptămînii.” (Lucian Blaga) Ne place să Începem noua săptămînă de lucru cu iluziile zămislite În ziua de duminică. * „Prejudecățile sînt rațiunea proștilor.” (Voltaire) Pentru că „proștii” sînt alergici față de orice Încercare venită din exterior de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
formate, Henric Sully și LudovicRichelieu, epocile pe care le reprezintă sunt marcate doar de câte o imagine simbol: Henric și Richelieu. Însă, fără sfaturile lui Sully și fără poziția socială a lui Ludovic, personalitățile emblemă nu ar mai fi avut strălucirea de care se bucură pe scena istoriei. Ludovic al XIII-lea a fost numit și„cel drept“. Istoric, și-ar fi meritat titlul fie numai și pentru încrâncenarea cu care a urmat sfaturile lui Richelieu. A urmat un drum„drept
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
început acest studiu, Saint Simon avea șaptezeci și doi de ani. Pe baza informațiilor obținute de la tatăl său, care slujise sub Ludovic al III-lea, reușește să-l scoată pe Ludovic al XIII-lea din conul de umbră în care intrase, datorită strălucirii tatălui și fiului său. Care este diferența dintre Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea și Regele Soare? Pe lângă admirația pentru curajul și gloria lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIV-lea, un alt subiect de discuție
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și al banilor pe care îi vor primi drept recompensă din partea persoanele care au folosit serviciile lor. Prin urmare nu trebuie să ne mire dacă gloria faptelor nobile va fi luată de pe umerii celor care o merită și dacă întreaga strălucire va fi reflectată asupra celor care, adesea, au jucat un rol mai puțin important“ De Tavannes nu ezită să-i numească pe aceștia„autori mercenari“, a căror principale defecte sunt servilismul și lipsa onoarei. Există o a doua categorie de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]