8,805 matches
-
erau înghesuite în adâncul tumulușilor, piramidelor sau gropilor ca să fie frumoase, ci ca să fie folositoare. Cripta, odată închisă, era cel mai adesea interzisă și totuși plină de materiile cele mai bogate. Nouă, modernilor, rezervoarele de imagini ni se expun privirii. Straniu ciclu al habitatelor memoriei. Așa cum mormintele erau muzeele unor civilizații fără muzee, muzeele noastre sunt, poate, mormintele proprii unor civilizații care nu mai știu să înalțe morminte. N-au ele, în spațiul civic, fast arhitectural, prestigiu, protecție vigilentă, izolare rituală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
secole. Gest profanator. În primul rând pentru filosofii artei, care au un respect deosebit pentru această scriere kantiană. Spre deosebire de Critica rațiunii pure în domeniul științific și de Metafizica moravurilor în morală, ea rămâne în acest câmp referința majoră. Esteticile au strania facultate de a supraviețui tipului de artă care le-a suscitat. Este singurul domeniu unde comentariul devine independent de obiectul lui, încât nu este afectat de dispariția acestuia din urmă. În al doilea rând, din punctul de vedere al practicilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nostru putativ, manifestări pe care, fără a abuza, le-am putea califica drept artistice. Dacă totul este artă, se va spune, arta nu are nume la fel cum, dacă totul este religie, religia nu apare în dicționar. Dar, oricât de stranii ne-ar părea aceste categorii mentale, nu putem nega existența unui domeniu religios grec, pasibil de studii specifice. Nu există, în această cultură, o persoană divină, o interioritate și o credință subiectivă după moda creștină, dar există un panteon, un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în transcendența formelor. Ca și cum virtutea de comuniune a privirii estetice ar scădea o dată cu inflația simbolurilor ei. Cultul artei, această ieșire religioasă din religie, ultima credință a necredincioșilor, seamănă cu o evlavie sceptică; iar muzeele noastre cu niște sanctuare pentru agnostici. Stranie combinație, dar care convine acestei religii în secret disperate. Venerația artistică înșeală foamea spirituală, fiind o ultimă transcendență permisă de eclipsa transcendențelor (cult, etnie, partid, teritoriu, națiune și arta însăși). Să ne amintim că acest cult de substituție a apărut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
perfectă; aceasta este considerată ca fiind cea mai puternică și relevantă relație muzicală. Diferite rapoarte dau diferite tonuri, ce pot alina sau tulbura. (Discordantul triton, de exemplu, era poreclit „diavolul muzicii“ și nu era agreat de muzicienii medievali.) În mod straniu, când Pitagora a plasat culisorul într-un punct ce nu împărțea coarda într-un raport simplu, notele obținute nu se armonizau. Sunetul era de obicei disonant, ba chiar mai rău în unele cazuri. Deseori tonul se împleticea ca un bețiv
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu numerele iraționale l-au omorât pe Pitagora, ci fasolea. Așa cum legendele referitoare la omorârea lui Hippas sunt confuze, la fel sunt și cele referitoare la sfârșitul lui Pitagora. Oricum, toate sugerează că maestrul ar fi murit într-un mod straniu. Unele spun că Pitagora a flămânzit de bunăvoie, dar versiunile cele mai bine cunoscute povestesc că fasolea este cea care i-a pus capăt zilelor. Într o zi, susține o variantă a legendei, dușmanii i-au incendiat casa (deoarece erau
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
tind spre zero, suma este finită - un număr drăguț și normal, precum 2 sau 53. În alte cazuri, suma este infinită. Iar o sumă infinită de zerouri poate fi egală cu orice - și cu totul, în același timp. Ceva foarte straniu avea loc; nimeni nu știa exact cum să se poarte cu infinitul. Din fericire, fizica avea mai multă logică decât matematica. Adunarea termenilor unui șir infinit pare să fie exprimabilă în cifre, atâta vreme cât vorbim de ceva din viața reală, cum
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Deși Newton a încălcat câteva reguli matematice importante în jocul său cu puterile lui zero și ale infinitului, analiza matematică era atât de puternică încât nici un matematician nu a putut s-o respingă. Natura vorbește în ecuații. Este o coincidență stranie. Regulile matematice au fost inventate din necesitatea numărării oilor și supravegherii proprietăților, însă tocmai aceste reguli guvernează funcționarea universului. Legile naturale sunt descrise cu ajutorul ecuațiilor, iar ecuațiile, într un fel, sunt niște simple instrumente, cărora le dai mai multe numere
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu un englez, avea să rămână în istorie ca fiind primul om care și-a încercat puterile cu misterioasele zerouri și infinități care împânzeau analiza matematică; matematicienii află de regula lui l’Hôpital imediat ce încep să studieze analiza matematică. Destul de straniu este însă faptul că nu l’Hôpital a stabilit regula care-i poartă numele. Născut în 1661, Guillaume-François-Antoine de l’Hôpital era marchiz - și, deci, foarte bogat. El și a manifestat de timpuriu interesul față de matematică și, cu toate că a petrecut
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
este singurul număr care a fost respins de matematicieni timp de secole. Așa cum zero a suferit din cauza prejudecăților grecești, și alte numere au fost ignorate, numere ce nu aveau nici o logică geometrică. Unul dintre aceste numere, i, deținea cheia proprietăților stranii ale lui zero. Algebra oferea un alt mod de a privi numerele, neavând nici o legătură cu ideile geometrice grecești. În loc să încerce măsurarea ariei de sub o parabolă, cum făcuseră grecii, primii matematicieni care s-au aventurat în acest domeniu, al algebrei
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nulă. Aceasta este o gaură neagră, un corp atât de paradoxal încât unii oameni de știință cred că găurile negre pot fi folosite pentru a călători cu o viteză mai mare decât cea a luminii - și înapoi, în timp. Cheia straniilor proprietăți ale unei găuri negre stă în modul în care aceasta curbează dimensiunea spațiu-timp. O gaură neagră nu ocupă nici un spațiu, însă are totuși masă. Datorită faptului că are masă, face spațiul-timp să se curbeze. În mod normal, nu ar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Dezbaterile publice abordează teme legate de bani, dar problemele reale ale societății nu sunt legate doar de bani... Când eșafodajul social nu conștientizează că importantă e populația [...] înseamnă că el devine străin sieși, trăiește echivalentul social al dedublării personalității"294. Stranie înstrăinare, care face obsesivă întrebarea: societatea trebuie să se adapteze creșterii economice, sau economia trebuie pusă în serviciul bunăstării oamenilor? "Cifrocrația" dezbate probleme legate de buget, venituri, cheltuieli, rata creșterii, impozite, taxe, soldul balanței de plăți, profit și nu are
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ca să ajungă la destinație, o deplasare în trei etape, cu două opriri, dintre care în prima are loc o conspirație mârșavă împotriva lui Alonso, ticluită de cuplul Antonio- 185 Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
regizorală se vede mai ales din alte două împrejurări. În prima împrejurare, cuvântarea lui justițiară adresată vinovaților de neam înalt este precedată și urmată, înainte și după zgomotele de tunet, de o ciudată mascaradă: introduse de o „Muzică solemnă și stranie“, „intră mai multe făpturi, pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
masa“. Spectacolul și audiția pot o clipă da impresia că sunt un pur hors d’oeuvre, o fantezie arieliană gratuită. Dar nu e deloc așa. Rostul mascaradei este chiar destul de complex: să întărească și mai mult impresia de extraordinar, de straniu și de mister a insulei (Sebastian: „Acum cred în licorni, ba chiar în Phoenix“); să însceneze parabola frustrării celor ce credeau că au cules ori stau să culeagă roadele jindurilor lor; să-i dea lui Gonzalo impresia 192 că i
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip subtil-ironic, din „solemnă și stranie“, „suavă“. Însă mâncărurile, care sunt un simbol al lăcomiei nesatisfăcute (subiectul piesei), nu le fac ele să dispară, ci chiar Ariel în rolul lui de instanță punitivă și cu abilitatea sa de a inventa un nou tip de limbaj. A
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rezervă, ca să ajungă la destinație, o deplasare în trei etape, cu două opriri, dintre care în prima are loc o conspirație mârșavă împotriva lui Alonso, ticluită de cuplul Antonio- Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
regizorală se vede mai ales din alte două împrejurări. În prima împrejurare, cuvântarea lui justițiară adresată vinovaților de neam înalt este precedată și urmată, înainte și după zgomotele de tunet, de o ciudată mascaradă: introduse de o „Muzică solemnă și stranie“, „intră mai multe făpturi, pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
masa“. Spectacolul și audiția pot o clipă da impresia că sunt un pur hors d’oeuvre, o fantezie arieliană gratuită. Dar nu e deloc așa. Rostul mascaradei este chiar destul de complex: să întărească și mai mult impresia de extraordinar, de straniu și de mister a insulei (Sebastian: „Acum cred în licorni, ba chiar în Phoenix“); să însceneze parabola frustrării celor ce credeau că au cules ori stau să culeagă roadele jindurilor lor; să-i dea lui Gonzalo impresia că i a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip subtil-ironic, din „solemnă și stranie“, „suavă“. Însă mâncărurile, care sunt un simbol al lăcomiei nesatisfăcute (subiectul piesei), nu le fac ele să dispară, ci chiar Ariel în rolul lui de instanță punitivă și cu abilitatea sa de a inventa un nou tip de limbaj. A
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
arienii atribuiau direct Cuvântului cunoașterea mărginită și toate afectele umane<footnote Sf. Atanasie, Contra lui Apolinarie, 1, 15; II, 3 PG, XXVI col. 1121 A, 1136 A -1137 A. footnote>. În consecință, Iisus Hristos al arienilor apare ca o ființă stranie, completdiferită de Dumnezeu - Omul Revelației, nemaifiind nici Dumnezeu adevărat, nici om adevărat<footnote Epistola către Adelfius, I, PG, XXVI, col. 1073 A. footnote>.În ansamblu, arianismul apare ca un mănunchi de elementediverse, filoniene, origeniste și lucianiste, înfățișate în haina dialecticei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
judecăm Roma după criteriile de astăzi, descoperim un defect uriaș: Roma nu și-a adaptat niciodată în mod adecvat instituțiile sale de guvernămînt popular la creșterea imensă a numărului de cetățeni și la marile distanțe geografice de Roma. În mod straniu, din punctul nostru de vedere actual, adunările la care cetățenii romani aveau dreptul să participe și-au continuat întrunirile, ca și înainte, în orașul Roma în Forumul ale cărui ruine turiștii le pot vedea și astăzi. Însă pentru majoritatea cetățenilor
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
-o încât pe cel hiriș roman a-l alege dintre varvari nu-l poate cineva” (HVR, p. 11). Excepție fac germanii care, spune Cantemir, și au păstrat curată nașterea și seminția. Puritatea genetică greco-latină a românilor se combină în mod straniu cu acceptarea pentru latinitatea italică a unui substrat barbar. El arată că limba latină, care „odinioară a fost hireșe elinească, și limba elinească maică, iar a latinilor fiică se cunoaște”, s-a abătut în decursul vremurilor de la maică „cu multul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]