6,816 matches
-
din urmă, în anul 2007 (figura 31), cât si cele două medalii ale Spitalului de Recuperare (fig 32unifață și 33av și 33rv). Subliniem și aici, așa după cum am făcut-o de câte ori am avut ocazia, că nu subscriem și nu vom subscrie niciodată obiceiului asocierii numelui inițiatorilor unor medalii cu cel al personalităților de pe acestea sau cu al artiștilor medalieri. Obiceiul a fost practicat inițial de unele persoane care au susținut material realizarea de medalii. În ultimul timp însă a apărut ideea
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
și pe o medalie Eminescu, din anul 1989, a aceluiași gravor. La fel de interesantă ni se pare și imaginea savantului în postura de orator, realizată de Adoc pe aversul unei plachete ce a fost inițiată de aceeași secțiune a S.N.R. Nu subscriem însă la ideea asocierii versurilor de pe revers cu imaginea bradului, având în vedere că poemul „Bradul strâmb” este o premoniție genială, acceptată aproape unanim, în legătură cu tragicul său sfârșit, o parabolă scrisă, după cum se știe, în preajma batjocoririi și asasinării bestiale a
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
miezul problematicii lor identitare, o reflecție asupra limbii și a modului în care se articulează raporturile limbi / literatură în contexte diferite. După părerea lui Gauvin, aceste raporturi complexe ar fi cel puțin concurențiale, dacă nu conflictuale, opinie la care nu subscriu, căci amploarea reflecției celor care aleg franceza ca limbă literară depășește cu mult agora unei confruntări bilinguale. Iată un fel de artă poetică a lui Marius Daniel Popescu: Îți spui că tocmai ai scris un text cu o fată și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al unei contradicții fără sfîrșit: N-am coincis niciodată decît cu intervalul care mă separă de ființe și de lucruri, decît cu vidul ce se deschide în mijlocul fiecăreia din senzațiile mele; cum să nu mă mir atunci dacă mă văd subscriind la orice, asumîndu-mi propriile afirmații, raliindu-mă la rătăcirile, ba chiar și la convingerile mele? (Demiurgul cel rău) În felul acesta, eul devine loc de manifestare a negativității universale în limbă și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. E
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Nu va trebui oare ca timpul lor să fie plătit? Și credeți dumneavoastră că toate acestea nu vor depăși de o mie de ori cele două sau trei procente pe care le câștigă comerciantul, rata la care este gata să subscrie? Și apoi gândiți-vă la dificultatea de a percepe atâtea impozite, de a repartiza atâtea alimente. Gândiți-vă la nedreptățile, la abuzurile inseparabile de o astfel de întreprindere. Gândiți-vă la responsabilitatea care ar apăsa asupra guvernului. Socialiștii care au
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de vedere teoretic. În loc să diferențieze realismul de alte teorii internaționale, postulatul anarhiei diferențiază relațiile internaționale de alte discipline. Astfel că s-ar putea argumenta că realismul corespunde unei anumite combinații de categorii și postulate. Însă, din nefericire, nu toți realiștii subscriu aceleiași combinații. Într-adevăr, conceput astfel, realismul apare ca o varietate de teorii de genul "alegi ce vrei". Acest studiu preia, din actualul moment reflexiv în relațiile internaționale, convingerea că în cazul realismului nu poate exista o definiție care să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ea. Roosevelt voia să ofere URSS posibilitatea de a participa la noua ordine internațională și să recunoască sferele sale de influență pentru "a construi încrederea", ca să folosim o expresie recentă, în schimbul moderației sovietice. Această viziune era combătută de cei care subscriau la ceea ce Daniel Yergin numea axiomele de la Riga, numite astfel după serviciile însărcinate cu analiza URSS, instalate la Riga în anii '20, cînd Statele Unite nu recunoscuseră încă oficial URSS. În Riga, care devenise după revoluția bolșevică un al doilea St
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
relațiilor internaționale. Eșecul repetatelor încercări de a înlătura școala realistă în declin, în ciuda faptului că erau bine cunoscute insuficiențele ei interne ca teorie explicativă, precum și reacția fără succes a realismului împotriva acestor atacuri, i-au făcut pe unii cercetători să subscrie ideii că unele școli de gîndire ar putea să nu se subsumeze unei teorii mai generale. Nu este foarte surprinzător că savanții au crezut că găsesc în istoria științei a lui Kuhn o descriere adecvată a situației lor. Kuhn vorbește
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
firesc pentru Michael Banks să amestece abordări atît de eterogene ca cea a lui Beitz (1979), un teoretician cu preocupări normative, puternic influențat de John Rawls, a lui Keohane și Nye (1977), adică interdependența, cu paradigma societății mondiale, căreia îi subscrie Banks însuși. Lucrurile stau așa pentru simplul motiv că, într-unul din multiplele sensuri ale termenului, toate aceste abordări se pot numi liberale. Dar un astfel de amestec cu greu poate fi văzut ca un singur tip de teorie explicativă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
al doilea în seria hegemoniilor liberale (nu doar a imperiilor), atunci înflorirea și declinul hegemonilor reprezintă o temă impor-tantă de cercetare la nivel internațional. Cercetarea aceasta face parte din teoria stabilității hegemonice. Așa cum am menționat în capitolul 10, Gilpin nu subscrie deturnării idealiste care vorbește despre sacrificiul SUA în numele unei ordini liberale. El afirmă în mod explicit că hegemonia tre-buie să perceapă această ordine doar prin prisma propriului ei interes (poate pe termen lung sau poate luminat) de a furniza bunul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
năruie cel de-al doilea scop al teoriei lui Waltz, anume separarea legitimă a disciplinei relațiilor internaționale de studiul politicii interne. Diviziunile disciplinare nu mai pot fi susținute. Structura este definită esențial de anarhie și de diferențierea funcțională. Barry Buzan subscrie pînă la un punct diferențierii funcționale, fără a renunța la asumpția anarhiei. Diferențierea există atunci cînd suveranitatea unităților este limitată la un set de funcții politice (Buzan ș.a. 1993: 42). Buzan este conștient că aceasta deschide calea conceptualizării sistemului internațional
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
argint cu cheltuiala acestuia din urmă, în anul 2007 (figură 31), cât și cele două medalii ale Spitalului de Recuperare (fig 32unifață și 33av și 33rv). Subliniem și aici, așa după cum am facut-o de câte ori am avut ocazia, că nu subscriem și nu vom subscrie niciodată obiceiului asocierii numelui inițiatorilor unor medalii cu cel al personalităților de pe acestea sau cu al artiștilor medalieri. Obiceiul a fost practicat inițial de unele persoane care au susținut material realizarea de medalii. În ultimul timp
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
din urmă, în anul 2007 (figură 31), cât și cele două medalii ale Spitalului de Recuperare (fig 32unifață și 33av și 33rv). Subliniem și aici, așa după cum am facut-o de câte ori am avut ocazia, că nu subscriem și nu vom subscrie niciodată obiceiului asocierii numelui inițiatorilor unor medalii cu cel al personalităților de pe acestea sau cu al artiștilor medalieri. Obiceiul a fost practicat inițial de unele persoane care au susținut material realizarea de medalii. În ultimul timp însă a apărut ideea
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și pe o medalie Eminescu, din anul 1989, a aceluiași gravor. La fel de interesantă ni se pare și imaginea savantului în postura de orator, realizată de Adoc pe aversul unei plachete ce a fost inițiată de aceeasi secțiune a S.N.R. Nu subscriem însă la ideea asocierii versurilor de pe revers cu imaginea bradului, având în vedere că poemul „Bradul strâmb” este o premoniție genială, acceptată aproape unanim, în legătură cu tragicul sau sfârșit, o parabolă scrisă, după cum se știe, în preajma batjocoririi și asasinării bestiale a
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Nürnberg ( Idem, dosar 389 A, filă 21);} {\footnote 21. Într-un proces-verbal din mai 1905, A. D. Xenopol și O. Erbiceanu apreciază că medalia statuii lui Vasile Alecsandri, editata de către Fany Saraga „este executată întocmai după modelul lucrat cu mâna și subscris de D-l Primar...”. Execuția medaliei este curată, scrisul (tăiat cu o linie și scris deasupra „corect” n.n.) fără nici o eroare și gravura care reprezintă statuia asemănătoare cu originalul statuii. Cât despre medalia a doua depusă de D-na Regina
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Presupunând că așa stau lucrurile și făcând abstracție de inscripția reversului, nu credem că greșim prea mult dacă considerăm opera respectivă drept o primă medalie ce amintește indirect de activitatea teatrului ieșean”. Tot acolo arătăm că „Aceasta nu înseamnă că subscriem afirmațiilor Luanei Popa, pe care le exprimă în Spectacol, Almanah Tribuna, aprilie 1988, pag.56: «De 150 de ani, un astfel de document (medalistic n.n.) evocă un moment de referință în dezvoltarea artei dramatice românești, prima reprezentare în limba română
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
contextelor și efectelor în cadrul diferitelor operații discursive, decât din consistența ideilor conținute"330 (s. a.). Înțelegerea postmodernismului ca un mănunchi ne-centrat de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un sistem rigid de idei, căruia trebuie să-i subscrie autorii, pare a fi o accepțiune mult mai profitabilă, pentru că "postmodernismul este o stare de spirit a culturii contemporane, și el nu poate fi redus nici la teoretizările din lucrarea lui Jean-François Lyotard și nici la oricare alt autor, ci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Intertextul sau colajul sunt experimente care au deja vechime în teoria și practica discursivă, iar teoretizarea simulacrelor și simulării vine să se așeze în spațiul defectuos dintre lume și scriitură. Descoperirea "structurilor" discursive de profunzime prin care Baudrillard introduce sau subscrie acestor idei va fi un alt obiectiv al secțiunii următoare. Dacă scriitura actuală se vrea a fi de-centrată, lipsită de fundament și mereu în agon cu metanarațiunile, aceasta își asumă, de asemenea, o serie de riscuri, cum ar fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoretizării contemporaneității și a tratării trecutului în interiorul său. Aprofundarea postmodernismului în termeni filosofici a deschis spinoasa problematică a delimitărilor dintre poststructuralism și postmodernism, mai ales că unii teoreticieni sunt asumați în mod egal de către ambele curente (precum Barthes sau Derrida). Subscriind opiniei conform căreia, în pofida numeroaselor asemănări și preluări conceptuale, cele două curente au totuși o identitate proprie, s-au putut reliefa contururile unei "cotituri postmoderne", cu caracteristicile sale distincte. Pentru că postmodernismul s-a proclamat drept un curent cu tentă internațională
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau doi" prieteni intimi se face aluzie și în Tristele, printre destinatarii acestor ultime scrieri trebuia să figureze, mai mult ca sigur, și Paulus Fabius Maximus 367. Nu numai apropierea care îl lega pe Ovidiu de Paulus ne împinge să subscriem la o asemenea concluzie, ci și rudenia la care am făcut referire mai sus. În plus, motivele pe care le-am adoptat pentru a explica anonimatul destinatarilor Tristelor, sunt valide și în cazul lui Paulus Fabius Maximus. O rudă rămânea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vieții", într-o variantă mai puțin dezgustătoare, dar la fel de terifiantă: "oamenii nu erau oameni" ori "cadavre în putrefacție ca la înmormântarea lui Truțu, ci schelete". Nunta (alt ritual "de trecere") e celebrată așadar ca un "pact" sinistru prin care oamenii subscriu la condiția lor de viitoare schelete, de robi ai instinctului van ce perpetuează răul. Cu asemenea "filosofie" pesimistă pleacă în lume Anton Klentze, omul "fără însușiri". El se desparte de locurile copilăriei și de casa părintească abia după moartea mamei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
voluptate mărturisește el femeii iubite pe care nu mi-ar fi produs-o împerecherea cea mai pătimașă". Voluptatea aceasta voyeuristă nu mai este însă posibilă în condițiile în care omul contemplativ/ "spectatorul" devine "actor", adică un personaj implicat, gata să subscrie oricând la mișmașurile cărnii. Când totuși intră în joc, individul cu predispoziții creatoare (poetul liric, mai cu seamă) realizează că "în posesia fizică se exasperează și mai mult nevoia contopirii și se face dovada impenetrabilității absolute dintre oameni", și asta
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se cunoaște vreodată pe sine cu adevărat? Cea mai îndrăzneață recitire propusă de criticul ieșean este cea a literaturii lovinesciene ca melodramă, chiar în litera recomandărilor lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent, dar fără a subscrie accentului lor ironic. Criticul de la Sburătorul luase drept unul dintre punctele de onoare ale programului său estetic respingerea romanței, a modului sentimental minor. Însă asta nu înseamnă că orice formă de romanțare trebuie automat condamnată; dimpotrivă, modul sentimental rămâne o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Age. Provocarea maestrului Nemoianu vine din partea unei discutabile afirmații a lui Edward Luttwak. Cu privire la oferta religioasă, politologul american susține că în viitor vom avea de ales doar între umanismul secular, fundamentalismul religios (al celor trei monoteisme) și mișcarea New Age. Subscriu întru totul opiniei lui Virgil Nemoianu că lumea religioasă este infinit mai complexă, iar alegerile sunt discutabile (uneori fantasmele religioase sunt cele care ne aleg pe noi!), iar New Age are acum din ce în ce mai mulți simpatizanți și susținători în Occidentul european
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sociale ale faptului religios, identitatea socială se construiește și reconstruiește permanent, uneori în forme stranii, laxe și permisive, alteori în ipostaza unui ciudat new age ortodox. Mirel Bănică asociază comunitățile electronice cu varii expresii ale secularizării și superficializării mesajului creștin. Subscriu ideii, fiind însă atent și sensibil (și) la modul în care autentica Tradiție va răspunde noilor provocări aduse de tehnica modernă. Cred că problema este și de altă natură. Ea a fost exemplar surprinsă la timpul său de Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]