6,630 matches
-
să fie, pentru noi, sursă de cunoaștere ori de experiență spirituală. Aceste două suporturi creditate de toate culturile tradiționale ne-au fost trase de sub picioare. Pe deasupra, individualismul tîrziu modern privește cu reticență orice subordonare a persoanei față de un colectiv, orice supunere în fața unei instituții, fie ea chiar religioasă. Reperele religioase comunitare odinioară prezente cu o familiaritate care putea deveni rutină s-au împuținat pînă la dispariție. în măsura în care se raportează la transcendent, omul se află (aproape) singur față în față cu Cel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
agenților economici, care să limiteze nejustificat accesul acestora la o procedură; • Stabilirea unor criterii obiective care să limiteze posibilitatea descalificării discreționare a agenților economici; Extinderea procedurilor de achiziție publică și la entitățile în care statul deține participații semnificative sau majoritare; • Supunerea controlului privind legalitatea, oportunitatea, eficiența și eficacitatea tuturor achizițiilor publice derulate în entitățile cumpărătoare etc. Obiectivul major al acestora ar trebui să fie urmărirea realizării de achiziții profitabile pentru instituțiile publice, prin cheltuirea corectă și cu eficiență a banului public
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
inițial dar au supraviețuit utilității lor. Young descrie trei mecanisme de coping care sunt răspunsuri comportamentale a căror definiție este apropiată clasicelor răspunsuri la stres de flight, fight și freeze. Cele trei mecanisme de coping descrise de Young Coping-ul de supunere reprezintă acceptarea schemei ca fiind inevitabilă, pasivitatea fiind percepută ca un mijloc de a nu înrăutăți lucrurile; Coping-ul de evitare, cel mai frecvent, însumează toate strategiile care permit evitarea activării schemei sau să se sustragă acesteia; Coping-ul de contraatac reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Distorsiuni cognitive centrale - „Nu sunt la înălțime”. - „Nu observă decât ceea ce nu este în regulă”. - „Voi pierde încrederea sa”. - „Voi fi descoperit”. - „Nu voi reuși să stabilesc o relație stabilă cu o femeie”. - „Nu cumva m-am înșelat?” Coping de supunere - Rugăminți adresate tatălui critic - „Alegerea” de partenere instabile Coping de evitare - Alcool - Evitare - Evitarea feedback-urilor, retragere socială - Evitarea situațiilor potențial conflictuale - „Răceală” cu ocazia primului contact Coping de contra-atac - Supracontrol al relației - Falsă siguranță Relație terapeutică - Dorește să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a constrâns pe Israel și alte regate din regiune să-i plătească tribut. Fiul său, Pecachia, a fost repede ucis și tronul l-a preluat Pecah (736-732 î.C.) care a decis, împreună cu Rezin, regele Damascului, să nu mai accepte supunerea față de asirieni și să creeze o nouă coaliție anti-asiriană invitându-l să adere și pe Ahaz (735-726 î.C.), regele lui Iuda. Pentru că nu a acceptat să se alăture coaliției, regii Damascului și ai Israelului l-au atacat (așa-numitul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Is 7,1-9), probabil cu scopul de a instala pe tronul lui Iuda pe cineva care să susțină coaliția anti-asiriană. În fața încercuirii Ierusalimului și în ciuda părerii contrare a profetului Isaia, Ahaz cere ajutorului Asiriei oferindu-i tribut și declarându-i supunere. Tiglat Pileser al III-lea a cucerit Damascul în anul 732 î.C. și a ocupat multe cetăți ale Galileii. Între timp Pecah este ucis și Tiglat Pileser al III-lea a instalat (sau legitimat) cu acea ocazie pe Osea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Iștar (cf. Fig. 5), zeiță a cărei existență e atestată prin amprenta sigiliului cilindric de la Sihem. Chestiunea influenței religioase a asirienilor asupra popoarelor supuse lor a dus la multe discuții și diviziuni între cei care, precum Julius Welhausen, considerau că supunerea asirienilor nu ar fi avut un mare impact religios (Cogan, 1993) și cei care, din contra, considerau că asirienii, în afară de presiunea politică, au exercitat și constrângeri religioase asupra regatelor vasale (Spieckermann, 1992, pp. 307-372). Astăzi, după studiul prețios al lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Între protagoniștii actului didactic; cunoașterea diferențelor individuale și a cerințelor speciale În educație ale elevilor; cunoașterea resurselor școlii. Un loc aparte În modernizarea relației pedagogice trebuie acordat relației profesor-elev. Această relație nu mai poate fi privită ca o modalitate de supunere și ascultare din partea elevilor, profesorul nu mai este doar o sursă de informații și un debitor de restricții și interdicții, el (re)devine un organizator, Îndrumător, animator al activității elvilor după cum aceștia Încetează de a fi doar receptori ai informației
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica DRĂGOI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2129]
-
doar pe propria-i putere și încercând să supraviețuiască acestei epoci primejdioase. Aceste state-armate „...caută să traverseze nevătămate o epocă primejdioasă. Întrucât sunt state suverane, conducerea lor provine din armata însăși și este legitimată, față de trupe și față de străini, prin supunerea acesteia. Trupele sunt cuprinse în armată și ținute laolaltă de corpul de conducere, instalat în ultimă instanță de ea, și nu se supun nici unei alte autorități. Un aparat de propagandă masiv acționează pentru a asigura o recunoaștere mereu reînnoită a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ocazie un sincer „La mulți ani!”, se găsește la biblioteca Facultății de Sociologie și Asistență Socială. Andreea Moldoveanu Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir Explorări în comunismul românesc, Iași, Editura Polirom, 2004 (456 p.) Studierea mecanismelor psihologice ale supunerii are deja o istorie. Încă în 1924, studiind reacțiile emoționale ale unor indivizi care asistau la decapitarea unor șobolani, Landis a demonstrat ca autoritatea experimentatorului poate înfrânge orice rezistență a subiecților. Paradigma lui S. Milgram joacă însă rolul de model
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Încă în 1924, studiind reacțiile emoționale ale unor indivizi care asistau la decapitarea unor șobolani, Landis a demonstrat ca autoritatea experimentatorului poate înfrânge orice rezistență a subiecților. Paradigma lui S. Milgram joacă însă rolul de model fondator. Experimentul său asupra supunerii la autoritate e cunoscut: unui număr de 40 de subiecți, de vârste, nivel de școlaritate și profesional diferite, li se propune să participe la un experiment (plătit cu 4,5 dolari!) asupra resorturilor memoriei. Nu se face nici o referire la
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Incapabili să se revolte contra tiraniei experimentatorului (acesta îi trata cu impulsuri electrice), subiecții lui Milgram se explicau apoi: nu credeam că e posibil să refuzi, făceam ce mi s-a cerut. Ei își declinau astfel orice responsabilitate. Milgram explică: supunerea la autoritate este mecanismul psihologic care integrează acțiunea individuală cu intenția politică, este cimentul natural care leagă oamenii de sistemele de autoritate. Evenimentele istorice (Milgram se referă la experiența celui de-al doilea război mondial) au relevat faptul că, în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Își recunoaște locul, face ce i se cere, se identifica cu cei ce-i seamănă și cei ce-l dirijează, își conservă echilibrul și liniștea. Ce i se poate reproșa? Literatura inventariază mai multe tipuri de manipulare în vederea obținerii unei supuneri culturale, psihologice, fizice. Autoritatea poate avea atributul competenței sau al statutului administrativ, poate fi exercitată în numele unui angajament responsabil față de o sursă, poate fi efectul unei proces de învățare (îndoctrinare), se poate prezenta ca o putere exercitată prin cuvânt (promisiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
trăsătura distinctivă majoră a neoinstituționalismului în sociologie” (p. 79). Acest ultim pilon se focalizează pe „concepțiile împărtășite ce constituie natura realității sociale și cadrele prin care se produce semnificația” (p. 79). Aceste sisteme sunt operaționalizate, fiecare oferind o bază de supunere, un fundament al ordinii, mecanisme de impunere, o logică, o serie de indicatori și fundamente ale legitimării. Schema detaliată a acestei operaționalizări (p. 74, tabelul 3.1) poate constitui pentru cei interesați de acest domeniu un instrument foarte util și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
contemporanilor, căci tot ceea ce accepta era transformat de el și tot ce respingea era respins din motive autentice și creatoare. Gautama trăia în mijlocul unei lumi robuste și aflate în emulație, care îl solicita din toate părțile cu devastatoare propuneri de supunere intelectuală și de acceptare totală a unui mod de viață sau a altuia. Relativa naturalețe și tonul distant, autoritar, al învățăturii sale ascund intensitatea acestei strădanii de a-și afla propriul său glas între atâtea alte glasuri. În peregrinările sale
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
că cele mai importante valori culturale care influențează comunicarea interculturală sunt cele care privesc: "individualismul, familia, religia, materialismul, natura umană, știința și tehnica, progresul și schimbarea, competiția, munca și distracția, egalitatea, rolurile de gen, natura și mediul, timpul, vorbirea, tăcerea, supunerea, autonomia interpersonală"37. Principalele instituții prin care se transmit aceste valori sunt biserica, familia, statul.Valorile culturale sunt definite de Daisy Kabagarama (1993) ca "seturi de reguli organizate pentru a putea face opțiuni, a reduce nesiguranța și conflictele dintr-o
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
face parte, influențele culturale ale familiei mergând de la învățarea limbajului la alegerea jucăriilor, a altor artefacte pe care oamenii le creează și le utilizează. Învățarea culturală începe în familie și se continuă în alte "instituții" și se referă la: responsabilitate, supunere, dominare, abilități sociale, agresivitate, loialitate, rolurile de gen ș.a. Samovar și Porter (2003) dau, în acest sens, exemplul copiilor indieni, crescuți în familiile tradiționale foarte numeroase, în care locuiesc laolaltă multe generații, ei învățând astfel să îi prețuiască pe cei
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
animalicului. Atunci, pentru ce e menținută această separație, dacă nu ca realitate, cel puțin ca ipoteză [...] ? Eu văd două motive pentru aceasta: definirea Celuilalt drept obiect, conservarea primatului individului. Pe de o parte, pentru o anumită colectivitate, acest fapt justifică supunerea, excluderea și distrugerea unei colectivități diferite. Dacă locul acesteia este bine trasat în logica noastră, aceasta se întâmplă deoarece este vorba de o logică a dominației. Pe de altă parte, în ochii savanților, separația permite conceperea societății ca realitate secundă
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
catolicism în 1386 o dată cu botezul lui Jagellon dar, prin neoiobăgie și prin includerea sa în domeniul țarului, revine în atmosfera Estului. Acesta este parcursul fondator al celor trei Europe, marcat succesiv prin înaintarea și apoi reculul celei de Vest, prin supunerea tîrzie la iobăgie a Europei de Est și a celei Centrale, ca și prin îngrădirea și-așa slabelor premise de independență ale societății din zona orientală. Din această defazare va decurge procesul industrial al Europei de Vest și stagnarea rurală
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
decît în fața comunizării finale. Cît despre identitățile colective, ce vor urma să apară peste tot, acestea vor purta în mod necesar marca acestor antecedente contrastive, în Vest circumscrise unui principiu de consimțire voluntară relativă, iar în Est în cel al supunerii față de autorități. Enigma Europei Centrale În contextul acestei topografii dualiste generate de divizarea Imperiului Roman, de schisma ortodoxă și catolică, și de cea de-a doua iobăgie, spațiul Europei Centrale se identifică cu greu. Pe deasupra, expansiunea turcă asupra unei părți
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu o unică diferență: europenilor "centrali" le plăcea să se revendice din istoria foarte îndepărtată a regatelor lor catolice 84 în vreme ce omologii lor orientali abia încercau să uite de apartenența lor la creștinismul ortodox și, mai ales, de prea îndelungata supunere față de dominația turcă. Avînd în vedere astfel de circumstanțe, conceptul de Eu-ropa Centrală se relevă evanescent și arbitrar, bazat pe diferențieri extrem de fragile, nivelate și acestea în cele din urmă de autoritatea comunistă de după 1945. În consecință, cine încearcă să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vast. În ceea ce-i privește pe locuitorii obișnuiți ai satelor și ai orașelor, o astfel de ipoteză este imaginabilă, chiar dacă nu și verificabilă, întrucît ascendența persoanei sacralizate a monarhului era adesea mai puternică asupra oamenilor simpli decît asupra marilor seniori. Supunerea cestora din urmă, deseori, era contrabalansată de sentimentul solidarității de castă și de ambițiile politice. În plus, lipsa unor dovezi care să susțină aceste prezumții lasă loc dezvoltării unei alte teorii: aceea a "resentimentului" unui popor față de un altul, generat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
regimurile existente, ca și cu frustrările de identitate ale grupurilor umane fără organizare statală și fără regim propriu. Botezul războinic al național-civismului În acest stadiu, chiar după universalizarea progresivă a sufragiului se impunea educarea poporului prin insuflarea unui sentiment de supunere definit în termeni cu totul noi; adică, un național-civism identificat cu un sistem de valori ce răspunde mai curînd nevoilor Statului decît comunităților, chezaș al unui tip de comportament standardizat și capabil să suprime interferențele sociale, religioase și culturale care
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
poporului, în special a maselor largi ale acestuia care aproape că ignorau apartenența lor preeminentă la un Stat-Națiune ce repudia încă doctrina suveranității populare. Din acest moment, toate marile state europene se vor strădui să-și transforme supușii, constrînși la supunere pînă mai ieri, în cetățeni dornici și mîndri totodată de a le servi interesele. Național-civismul rămîne astfel etalonul de aur al statutului de cetățean și al naționalității pînă după cel de-al Doilea Război Mondial, îmbrăcînd, desigur, nuanțe diferite. În
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În timpul negocierilor de la Versailles, Lloyd George nu va opri acestă nenorocire a învinșilor decît numai pentru Germania, refuzînd anexarea la Franța a Sarre-i meridionale, transferul Dantzig-ului către Polonia și obținînd desfășurarea unui plebiscit în Silezia de Sus, ca prealabil al supunerii acesteia față de Varșovia. Naționalismul carierist Perioada anilor 1907-1919 devine teatrul celei de-a treia etape a naționalismului, după înflorirea revoluționară asociată triumfului ideii de suveranitate populară de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, și apoi după transformarea acesteia în patriotismul de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]