6,881 matches
-
culori care se revărsa de pe tarabe, amestecîndu-se cu strigătele monotone ale vînzătorilor ambulanți și cu zumzăitul la fel de monoton al aglomerației; am observat Într-un colț o adunătură de oameni și am mers acolo să investigăm. În mijlocul unei mulțimi dense și tăcute, se desfășura o procesiune, Înaintea căreia erau cîțiva monahi În veșminte colorate, urmați de un cîrd de oameni sobri, Îmbrăcați În negru și purtînd un sicriu. Ei erau cei care marcau sfîrșitul cortegiului formal și erau urmați de mulțimea Înghesuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ce ar putea inspira contemplația și rugăciunea noastră, acum la final, am ales doar câteva, ca pe niște epitafuri eterne și ca pe o floare ce aș dori să o depun, metaforic și de departe, pe mormintele unde acum dorm tăcuți și în pace: Bătaia bronzului de miez de noapte/mă-ntreabă cu misterioase șoapte,/de-s pregătit la cele ce-au să vină.../ Mă-nvață cum să umblu în lumină/acei ce-au mers în veșnica vecie.( Ep. Ioan Duma
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tăcere se închină Ne-ndrăznind ca să ridice ale lor priviri de tină... Când apoi în zori s-arată turnurile-ndepărtate Ei se scoală cu sfială și se-ndreaptă spre cetate. Vestea Învierii trece ca un trăsnet, ce străbate În a codrilor tăcute sânuri de singurătate; În zadar voiau jidovii s-o declare de minciună, Căci ecoul învierii se mărește și răsună De prin văile bătrâne și îl trec din gură-n gură. Chiar și cedrii de pe coaste: flori și frunze din natură
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Bisericii, dușmani ai lui Cristos și ai Creștinismului? Trăiesc, și încă mai mulți ca oricând; fie pe cale directă, fie pe cale indirectă se năzuiesc, zi de zi, să clatine cât de cât acest edificiu măreț, operă a Celui Atotputernic. În hrube tăcute și întunecoase din inima pământului precum și în plin război, ei pregătesc moartea credinței în Isus. Timpul însă le sapă tăcut și încet pământul de sub picioare, până ce într-o bună zi se vor prăbuși împreună cu ideile lor, iar Cristos, veșnic învingător
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
indirectă se năzuiesc, zi de zi, să clatine cât de cât acest edificiu măreț, operă a Celui Atotputernic. În hrube tăcute și întunecoase din inima pământului precum și în plin război, ei pregătesc moartea credinței în Isus. Timpul însă le sapă tăcut și încet pământul de sub picioare, până ce într-o bună zi se vor prăbuși împreună cu ideile lor, iar Cristos, veșnic învingător, îi va judeca și răsplăti după a lor făptuire. Fr. Mihai Rotariu Viața, ian.-feb. 1945, pp.7-9 35. PR.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de Alpinism - Pepi... - renumit fotograf la vreo șaptezeci de ani - și tovarășa lui de o viață, o bătrânică puțină la trup, dar deosebit de energică și de plăcută. Erau însoțiți de o nepoată de-a lor, domnișoară între două vârste, foarte tăcută, doctoriță de meserie undeva la Tecuci, care-și petrecea concediul de odihnă în acest decor somptuos și sever... Încurajați de exemplul lor competent, ne-am aventurat și noi - Mihai și cu mine - pe drumul cel mai pieptiș al Negoiului - Strunga
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin Mai dulce și înmiresmat ca orice vin, M-a amețit cu vraja-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și atunci mă invada o tristețe maladivă și o revoltă greu disimulată, împotriva hahalerei de Adam străbunicul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am pornit. De-abia acum simțeam tăieturile sforilor care-mi intraseră adânc în carne. Mă dureau umerii; introduceam degetele opozabile sub cele două sfori pentru a micșora cât de cât presiunea lor asupra claviculelor, care erau cele mai expuse. Înaintam tăcuți, fără să ne vorbim, păstrându-ne forțele pentru alimentarea cu energie cinetică a aparatelor locomotorii, care făceau cu greu față efortului solicitat. Jur-împrejur zăpada vălurită ne înconjura ca în ținutul eschimoșilor. Patru mogâldețe cu niște tiribombe atârnate de spinare, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile drag Mama îți trimite Peste-al serii prag Vise liniștite Dormi ușor, ușor Clipele tăcute Se opresc din zbor Fruntea să-ți sărute." ("Cîntec de leagăn" după F. Schubert) Surprinsă și copleșită de o emoție nestăpânită, mama ne-a cuprins în privirea ei iubitoare ca pe cea mai de preț comoară murmurând în lacrimi: Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu adevărat în Occident nu a fost Universitatea ci suma, unitatea tututor acestor experiențe de muncă, de la olar la profesor de istorie la colegiu. Plus încă ceva greu de prins în cuvinte: ideea că astfel am învățat să fiu discret, tăcut, "supus". Calități minore, necesare supraviețuirii imediate. De sclav, aș putea spune dacă aș fi răutăcios cu mine însumi. În același timp, ele te fac să te simți puternic prin sentimentul extraordinar de libertate interioară pe care-l generează. Ceva ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la conservă. Excelentă pâine și pită lunguiață pregătită direct în fața clientului în cuptoare rotunde de cărămidă. Cașcaval (kashkoval) în zeci de sortimente, brânză albă telemea-feta, regina acestora din urmă fiind de departe, după preț, cea importată din Bulgaria. În războiul tăcut și balcanic al brânzei telemea, bulgarii sunt de departe câștigători, cel puțin în Occident. Cosmetice Duru, bere Efes, dulciuri Ulker, gumă de mestecat de formă pătrată Tipi Tip o adevărată întoarcere în timp, la începutul anilor 90 când negustorii turci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întâlnit cu Enescu, pornit energic tot într-acolo, tot în pijama, cu un prosop la gât, ca boxerii spre ring, volubil din mers: „Ai văzut că n-a fost nimic? Eu ce ți-am spus?”. Spre prânz, T. se trezi tăcut, mă lăsă în pace și se primeni cu atenție, după ce se bărbierise electric, fără oglindă, controlându-și permanent obrajii; eu încercam să descopăr sticla mea de coniac, nu, nu era nicăieri, în schimb apăru un miros puternic de parfum sovietic
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la orizont; menținu același ritm al bărbiei până în clipa când, în prag, i-am întins mâna spunându-i au revoir... dasfidanie... Atunci dădu energic din cap, din toată ființa lui, într-un niet scurt și elocvent urmat de o paranteză tăcută ca în teatrul lui Camil: putea fi uman, putea avea stîdna, dar nu va sacrifica principiile, politica dând mâna aici, pe teritoriul lui, cu un juif fascist de-al lui Ceaușescu. M-am dus să văd ce fac Eneștii, sperând
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
4. Acel recital Cehov din sala Bibliotecii Universitare este printre cele mai frumoase momente muzicale trăite pe pământ, de când m-am născut. Poate cel mai frumos. Sala era plină - să fi fost vreo 400 de persoane - și, mai cu seamă, tăcută, ca într-o biserică; erau tineri și bătrâni, fete în minijupe de piele și chipuri de tocilari acri, tovarășe în vârstă cărora li se putea spune și doamne, după cât de îngrijit, aproape festiv, se îmbrăcaseră, și bărbați masivi ale căror
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
meu și atunci m-am decis: de cum trecu controlorul sovietic - mititel, grăsuț, vioi, cu ochii în patru - ca să verifice lumina veiozei mele, am desfăcut pachetul de la hotel, cu trei șnițele, pâine, plicuri de cafea, zahăr și sare - i-am oferit, tăcut, unul pe care omul îl luă cu delicatețe între degetele bondoace, îl împachetă într-un șervețel și-l puse în geanta sa enormă, spunându-mi, desigur, spasiba într-o frază din care am vrut să înțeleg că mă pot baza
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la locul lor. Până ce toate vor fi așa cum omul le gândește mai sunt încă multe de făcut. Iar a satului poveste Înainte mult mai este! CAPITOLUL VII Biserica din Streza Motto: Și cât e de frumos în sat! Creștinii vin tăcuți, agale. Și doi de se-ntâlnesc în cale Își zic: «Hristos a Înviat!» Și râde-atâta sărbătoare Din chipul lor cel ars de soare! E liniște. Și din altar Cântarea-n stihuri repetate Departe, până-n văi străbate. Și clopotele cântă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
flatezi. Iar dacă ești o jună sensibilă, realizatoare de emisiuni culturale la TVR, și lîngă personalitate mai adaugi și creatoare, atunci lucrurile nu pot sta decît perfect. Orgoliul se va revărsa în efluvii de elocință și evocări. Juna va sorbi tăcută și cu un zîmbet de admirație vorbele maes trului, îl va privi cum numai ea știe să-l privească și astfel maestrul nostru se va simți, în plus, și bărbat adevărat. (S-o recunoaștem : cu toții, mai mari sau mai mici
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
van - spectatorii îl văd, deși sînt nevăzuți. În realitate, după ce îți dai seama că nu ești observat de nimeni (deși ai tot sperat că ai atras atenția măcar unei persoane necunoscute, dacă nu chiar unei cunoștințe care să te privească tăcută și cu admirație), plimbarea și zbuciumul interior își pierd tot farmecul. Așa că am început să-mi caut eu însumi publicul. Pe atunci, îmi spuneam că trebuie să am și eu cu cine discuta problemele care mă frămîntă - în realitate, aveam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care era amicul meu doze puternice de mal du siècle și „filozofare“ melan colică. El fusese cel care, în clasa a noua, mă învățase să fumez ; de data aceasta, eu eram maestrul. și tratamentul a dat roade. Ne plimbam amîndoi tăcuți, fumînd dezabuzați și cu gulerele ridicate (cînd vre mea ne permitea), și din cînd în cînd unul spunea cîte o cugetare adîncă. Așa a fost, de exemplu, o dată cînd, pe o vreme mohorîtă, Preotu’ mi-a zis : „Pe o vreme
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era astfel, acesta nu mă îngrozea așa de tare ca etajul doi. Acolo, la aparta mentul doisprezece, imediat pe stînga după ce urcai scara, stătea o fată cu vreun an mai mică decît mine care era nebună. Tatăl nebunei, un om tăcut, era îmbrăcat tot timpul cu un pardesiu larg și negru pe care îl purta descheiat. Mergea cu pași mari, iar curentul îi umfla pardesiul, făcîn du-i-l să semene cu o mantie. Tatăl ne bu nei purta galoși de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era să plece de- acolo, așa, ca prostul, sub privirile celor din jur, care văzu seră totul. Uitați-vă la el, a strigat ca nebunu’ și acu’ își ia tălpășița cu coada-ntre picioare ! Însă nu se uita nimeni. Dănuț, tăcut, se duse în clasă și se așeză în banca lui. Ca să-și ia revanșa și să le amintească tuturor de el, Dănuț participă la mașinuța bușitoare. Mașinuța buși toare era așa : se luau mai mulți pe după gît și, formînd un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
secundară. Mai trecusem, e drept, de atunci pe acolo de multe ori, cu dorința de a revedea locurile familiare și de a evoca anii senini ai copilăriei mele; dar niciodată, în ocaziunile acestea, n-am putut vedea mai mult, în tăcutul capăt de stradă înfundat, decât cele câteva case și grădini pline de umbră, a căror înfățișare nu se schimbase aproape deloc, cum și zidul lung care împrejmuia internatul, fostul internat, zidul care separa viața mea prezentă de trecutul inaccesibil. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prezentă de trecutul inaccesibil. Și acum, aveam ocaziunea să trec dincolo de zidul acesta, să pătrund în curte, în grădină, în casa plină de mistere și de fantome; aveam ocaziunea să trec dincolo de prezent și de actual pentru a pătrunde în tăcutele ținuturi ale trecutului. Lucrul acesta s-a întâmplat în timpul războiului. Persoana pe care trebuia s-o văd, venită și așezată aici "în refugiu" după invazia germană și ocupația Capitalei, ocupa, în casa de care vorbesc, o încăpere sau două. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care au urmat, am colaborat la Evenimentul, la Sara și la Opinia, cotidiane destul de cunoscute (afară de Sara, adică "Seara", a cărei existență a fost prea scurtă pentru ca uitarea să n-o fi înghițit de demult în apele sale adânci și tăcute). Va trebui neapărat să vorbesc de ziarele aceste, de care mă leagă atâtea lucruri și în redacțiile cărora am întâlnit atâția scriitori de seamă și atâția oameni politici reputați. Nu însă înainte de a mă fi ocupat de colaborarea mea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Mă Întreb cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges, de forma unei biblioteci absurde, Biblioteca Babei (tot Borges Își Închipuia Paradisul ca o bibliotecă imensă!) unde oamenii, „bibliotecari imperfecți”, se Încrucișează tăcuți, se ceartă, se omoară sau Înnebunesc nesuportînd ideea că Într-unui din hexagoanele fără număr se află cartea pe care o caută și n-o vor găsi... Dar poate că aceste Întrebări, fără sens În lumina ce mă Înconjoară, sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]