8,234 matches
-
Anul acesta n-am putut ajunge și parcă tânjesc după oamenii și locurile de acolo. Oamenii sunt aproape aceeași, dar locurile diferă mult. Este un oraș cu mult mai mare, un oraș dunărean care în relieful său expune Câmpia Brăilei, terasele Dunării și albia acestui fluviu. O perioadă am fost ușor nedumerit cu terasele Dunării, pentru că nu pricepeam de ce sunt mai multe și, desigur, cum se formează. I-am cerut ajutorul mamei și printr-un simplu desen, mai degrabă o schemă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de acolo. Oamenii sunt aproape aceeași, dar locurile diferă mult. Este un oraș cu mult mai mare, un oraș dunărean care în relieful său expune Câmpia Brăilei, terasele Dunării și albia acestui fluviu. O perioadă am fost ușor nedumerit cu terasele Dunării, pentru că nu pricepeam de ce sunt mai multe și, desigur, cum se formează. I-am cerut ajutorul mamei și printr-un simplu desen, mai degrabă o schemă logică, am înțeles că apele curgătoare produc eroziune în adâncime, iar terasele sunt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu terasele Dunării, pentru că nu pricepeam de ce sunt mai multe și, desigur, cum se formează. I-am cerut ajutorul mamei și printr-un simplu desen, mai degrabă o schemă logică, am înțeles că apele curgătoare produc eroziune în adâncime, iar terasele sunt rezultatul acestei acțiuni. Sunt lucruri pe care le poți înțelege atât de ușor doar cu ajutorul unui creion și a unui desen ajutător. Odată eram cu părinții la o cofetărie din zona centrală a Brăilei și pentru că mama îmi explica
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-și dea seama dacă Andreea aflase de la Silviu de prietena lui din capitală. Fiica ei se purta de parcă nimic neobișnuit nu s-ar fi Întâmplat. Când s-au Împlinit zece zile de concediu Împreună, Pavel a rezervat o masă pe terasa unui restaurant și-i invitase pe toți. Aștepta o ocazie să facă această invitație și chiar fusese acceptată. Era o seară caldă, plăcută, briza adia ușor iar muzica bună Îi atrăgea pe tineri către ringul de dans. Au servit câte ceva
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-i văd târfei ochii, căci privirea ei plină de reproșuri mute m-ar fi rușinat. Ca să termin, am strâns o rufă căzută la piciorul patului, de care mă împiedicasem. Am fugit din cameră, tremurând de spaimă. Am aruncat cuțitul pe terasă, fiindcă el îmi dăduse ideile astea criminale. Scăpasem astfel de un cuțit, asemănător cu cel al măcelarului. Intrând în camera mea, am văzut la lumina lămpii că luasem chiar cămașa ei de noapte. O cămașă murdară, care se aflase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
peisaj din Baden-Baden -, vitrina și biblioteca și, mai ales, un covor antic de Fachralo, cu un medalion de culoare roșu închis, care își punea amprenta pe întreaga încăpere. În spațiul acela curbat exista o măsuță pentru fumat, ferestrele dădeau înspre terasă și deschideau perspectiva asupra grădinii, lăsând impresia că te-ai afla chiar și acum, în toiul iernii, „afară“. Tante Berthe cerea ca aperitivul să ne fie servit acolo, înainte de a fi invitați în sufragerie la „masă“ - cu ale cărei porțelanuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dintre coloane, la peluza de iarbă cosită și la gardul de-a lungul căruia înfloreau flox-ul și lupinii, priveam dincolo de drumul ce traversa câmpul, la barele întinse. Săpăturile începuseră, se construise o moară de măcinat cereale, un soi de terasă supradimensionată, ale cărei ziduri se vor impune tot mai mult ochiului, mâncând, în cele din urmă, o parte considerabilă din câmpie. Cu fiecare cărămidă, coasta de sub pădure dispărea - acea bucată de pajiște aridă, un dreptunghi golit de copaci; îți trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se ardeau pasămite conurile de brad, iar mama lui Felix mă făcu atent la „covorul oriental“, pe care spunea că l-ar fi cumpărat de curând și era atât de mare, încât acoperea toată dușumeaua. A trebuit să ies pe terasă, o suprafață de ciment delimitată prin plăci de granit de peluza de iarbă și de un brad bleu-argintiu. Apoi „camera de duminică“ fu din nou încuiată. Ne-am întors în bucătărie, la bancheta din colț și la masa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un atlas despre flora alpină sau voia s-o convingă pe mama să urce cu el în Paradiesli, un umăr de stâncă deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pături sociale cu tine. Dar nu l-am ascultat, pentru că familia în care am intrat prin căsătorie mi-am imaginat-o cu totul altfel. „Strada grădinii“, casa lui Onkel Rodolph, cu arborii ei bătrâni, aleile de promenadă care duceau de la terasă printre peluzele de iarbă și de-a lungul răzoarelor cu flori, și iar înapoi la umbrelele de soare, unde în ziua asta de vară timpurie se servea cafeaua în serviciul de porțelan al bunicilor mamei; „Strada grădinii“ era peticul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sentimentul de a fi liber și total independent, căldura! Onkel Ralph locuia în afara orășelului, nu departe de țesătoria care, după moartea lui Onkel Rodolph, îi rămăsese lui și cumnatului său. Casa era așezată mai jos de pădure, cu grădina și terasa în partea dinspre vale și stradă, mai avea și o altă intrare la garaj, situată ceva mai sus, unde Onkel Ralph putea fi găsit cel mai des. Dăduse jos caroseria laterală a Vespei, meșterea la motor, îl unsese bine, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și o mică petrecere, cu care prilej se serviseră entre côtes, și celebrii pommes frites parizieni pregătiți de Frau Saner, o specialitate care îi obligase pe toți să scoată un „Ha!“ de uimire - din toată casa aceea, din scări și terase, din ferestrele largi ce dădeau înspre grădină, nu rămăsese în diapozitivele lui W. decât un răzor de mărgăritărele: înfloriseră atât de frumos. Priveam aceste imagini pe care tata le proiecta în serile de duminică pe pânza din camera de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și încep să vorbesc. Vorbesc despre o zi cu soare. Spun acum spălăm vasele, ca să fie curat. Spun ieșim imediat la plimbare. Spun mă sufocă pereții ăștia, vreau să văd ce se mai întâmplă în lume, cum o fi pe terase, ce mai fac fetele cu care mă întâlneam la o bere. Adoarme pe sunetul vocii mele. Încremenesc lângă fereastră. Deja e seară. Îmi place să mă uit, cu lumina stinsă, la viețile vecinilor din blocul de vizavi. Un bărbat a
Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
felul acesta, le permiți să-și lărgească ignoranța. Să răsucim pagina. Răsucim, întoarcem străzile ca pe niște pagini. Oraș de hârtie. Câmpina nu e altceva decât un suport pentru inscripții. Centrul e un cotor de carte. Putem citi umbreluțele de pe terasa unde ne aflăm. „La lac.“ Ce scrie pe ele. Pe fond verde, roșu. Mesele sunt și ele numerotate. Eu, de exemplu, stau la masa numărul 20. Un specialist în numerologie ar avea ceva de comentat și aici. Ar găsi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
gîndea nimeni, forțele de ordine începuseră deja să-și facă apariția, și din cauza lor mulți se speriaseră și părăsiseră manifestația. Cam în minutele acelea, Santinelă, mi se pare, a venit cu ideea salvatoare, ochind mesele, băncile și scaunele aflate pe terasă la Dunărea. Un întreg sistem aruncat la coșul de gunoi al istoriei de pe o zi pe alta, își reia Roja șirul gîndurilor, o țară întreagă pusă la zid de niște mîini criminale, mii de oameni transformați în ținte vii, străzi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Trăiesc executând trucuri, Torvald, și nu mai suport asta. În seara premierei, sala e plină până la refuz. Coșuri înalte de cinci picioare, pline ochi cu flori, sunt trimise de prieteni și de asociați și se îngrămădesc unele peste altele pe terasă. Toate locurile sunt ocupate. Locurile pe scaunele suplimentare, fără spătar, sunt vândute la preț întreg. De o parte și de alta a teatrului, sunt pictate pe afișe cât zidurile imaginile lui Dan și Lan Ping. Ochii amândurora sunt umbriți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
interior servește drept dormitor pentru Mao. Are pereți alb-gri și draperii prăfuite de culoarea vinului. Patul din lemn, în formă de barcă, are multe rafturi ajustabile pentru cărți. Afară, pini de trei sute de ani își întind crengile spre orizont. Dincolo de terasa din piatră de calcar, e un braț al lacului Zhong-nan-hai, cu iarbă de apă verde. Pești cu cap ca de câine se strâng sub frunzele de lotus. Pe partea stângă, tocmai a fost terminată o nouă grădină de legume. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Magnolie, cu pădurea ei de flori din spatele Sălii Fericirii în Longevitate. Plantele au fost transplantate acum două secole din sudul Chinei. În timpul perioadei de înflorire, Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să „dispară” înainte ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din sudul Chinei. În timpul perioadei de înflorire, Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să „dispară” înainte ca ea să intre în „scenă”. Complexul de clădiri se înalță pe partea deluroasă de la vest de Turnul Parfumului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ăsta în care plutește universul. Dar niciodată cald sau rece, solid sau moale, stânga sau dreapta, sus sau jos, ci doar imaginea, depozitul. Doar aparența asemănării, șlefuită de cascade chimice, distrugând mereu starea responsabilă cu depozitarea. Semafoare noaptea, cârpind însăși terasa de pe care semnalizau. După cum scrisese el la un moment dat: Neasistat, imposibil, aproape omnipotent și infinit de fragil... N-avea nici o șansă să le arate așa ceva. În cel mai bun caz, putea doar să le dezvăluie nenumăratele feluri în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a cărat pietrișul aici, sus?” a întrebat Dorin, pe când ne așezam. „OZN-urile”, am răspuns eu. „A, OZN-urile. Oare la ce le-ar trebui OZN-urilor pietrișul?”, a făcut el neîncrezător. „Combustibil.” „Combustibil? Pietriș? Și îl depozitează aici, pe terasa vecinilor noștri? În ce scop?” „Cucerirea lumii.” „Și încep de la noi?” „Nu fi bou. A fost o glumă.” „Măscăriciule.” „Cine zice, ăla e.” „M-am și julit. Mă ustură.” „Sssst, taci din gură”, am șoptit eu, dar apoi mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a amintit pentru ce ne aflam acolo. „Nu plănuisem noi să ne uităm la femei?” „Sigur că da.” „Atunci, de ce pierdem vremea cu trăncăneala?” Șezând pe smoala muiată de căldură, lungeam gâtul cu băgare de seamă, ca să privim peste balustrada terasei. Ne crescuseră ochii în cap cât farfuriile. De cealaltă parte a străzii, blocul nostru lumina ca un pom de Crăciun, pretutindeni ferestrele stăteau larg deschise, o adiere de vânt pătrundea prin perdele. Dorin și-a aprins o țigară. „Ia uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu litere, așa nu uitam alfabetul. De pildă, B de la Bette Davis, B de la BB, cea cu gură de copil îmbufnat, am văzut-o într-o vineri la televizor. Vinerea ne dădeau filme străine. Brigitte Bardot stătea întinsă pe o terasă la soare, mai târziu călătorea cu o limuzină, iar limuzina avea un defect la caroserie, tabla era stricată într-un loc, dar din fericire asta se întâmpla nu la noi, ci în Franța, la noi n-ai fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă funcționau, erau exportate. Cine inventase mașinăriile acelea trebuie să fi uitat câte înjurături există în limba noastră. Țineam ușa de la balcon deschisă și ciuleam urechile. Dumnezeu, organele genitale ale femeii și diverse animale domestice pluteau prin aer, peste balustrada terasei și pătrundeau la noi în apartament, purtate de glasuri bărbătești viguroase. Și mie mi s-a întâmplat la școală să fiu comparat cu unele animale domestice, de preferință cu boii, prin urmare știam că a trece drept bou nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mergeau agale pe străzi, oferindu-și în gura mare serviciile: instalatori, spălătorese, geamgii, zugravi. Dacă părăseai străzile principale și intrai în adâncul cartierelor, te aflai cel mai adesea în locuri umbroase și liniștite, unde casele scunde aveau grădini și mici terase ce dădeau înspre ele. Aici făceau zgomot copiii, câinii și uneori câte un atelier. Grădinile erau acoperite de bolți cu viță de vie și, de multe ori, nu lipseau tufele de trandafiri și pomii fructiferi. Vezi, fiule, câte lucruri își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]