6,645 matches
-
e povestită cu emoție. Letopisețului cantacuzinesc i se răspunde printr-o altă istorie de partid zisă Cronica Bălenilor, care este atribuită lui Radu Popescu († c. 1729). Aci toate acuzațiile Cantacuzinilor sunt "nește amestecături". Acestora numai "li s-au nălucit" de trădare din partea lui Gh. Băleanu, așa ca "să fie totdeauna ei mai mari". Șerban, domnul, e "lup turbat". Poezia ciudei devine o caracteristică a cronicii muntenești, care e mai nervos dramatică, mai familiară. Antonie-vodă e zugrăvit foarte viu, ca o victimă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acest teatru o figură mizerabilă și antipatică. Despot e un aventurier ambițios, inteligent, cult, mare seducător de oameni, ușor pompos și fantaron, cum se și cuvine unui conducător. El câștigă numaidecât pe toți. Prăbușirea lui nu se poate explica prin trădarea unei femei ori a unor unelte de înălțare, știut fiind că un principe găsește oricând alte femei și alți acoliți care să-l înconjure. Despot cade prin chiar însușirile lui, incompatibile cu starea țării, prin idealurile lui utopice. Universitate la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
delirant al melodiei în opera italiană. Tot ce se poate tăia din Caragiale se știe dinainte pe dinafară: " Știți! Cum să nu știți, coane Fănică, să trăiți! tocma dumneavoastră să nu știți!" * "Ai puțintică răbdare..." * "Brînzovenescu, mi-e frică de trădare..." Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foarte întortocheate la teza că "trebuie să îndeplinești binele, chiar omorîndu-ți fratele!" Adică aproapele. Romanul e antimilitarist. Nucu, ofițer român, fiu al unui maior român și al unei mame germane, pe deasupra dar a îngustimilor naționale, este osândit la moarte pentru trădare, fiindcă scăpase din mâinile soldaților pe un bătrân tată neamț care își căuta fiul mort într-o pădure. Ca să ușureze chinurile condamnatului, Lucu, amicul său, îl minte că a fost grațiat, apoi îl împușcă prin surprindere. AURELIU CORNEA Vagabond, fost
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
insistent, uneori împotriva amatorilor de „scamatorii [...] orientale”: „se înalță, din întuneric, o umbră./ pe treptele mele roșii se ascund niște umbre./ pe ușa de piatră din cameră se adâncește o umbră” (De ce să vorbim). Numai că asumarea modelului echivalează cu trădarea lui și, spre deosebire de Bacovia, M. rezistă tentațiilor „plumbului”, obligând neantul ca, înainte de a-i lua în posesie ființa, să ducă un lung război de uzură. O luptă inegală, firește, pentru că în cele din urmă „abisul” cucerește iremediabil existența: „începutul cuvintelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
unei autonomii politice pentru regiuni. Elementele iacobine ale coalițiilor radicalii de dreapta, comuniștii și socialiștii tradiționaliști au rezistat, fiind fidele sistemului instituțional moștenit de la Revoluție. În Bretania, colaborarea dintre CELIB și statul central a fost numită "la trahison des notables" (trădarea notabililor) de către regionaliștii mai radicali care adoptau poziții politice inclusiv naționalismul separatist, dar și violența ca mijloace de a-și atinge acest scop. În Corsica, echivalentul mișcării CELIB a fost "Mouvement du 29 novembre"25 și s-a axat pe
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
revista sa de alaltăieri dovedește lămurit că suntem niște trădători, niște oameni fără nici un simțimânt de patriotism, și că nu ne sfiim a lucra fățiș și în toate zilele în interesul Rusiei, și cu toate acestea nu ne acuză de trădare, numai și numai din cauza patriotismului orb, căci este bun Românul ăla, bun patriot, atât de patriot, încât nu-i poate trece nici prin gând măcar că ar putea exista trădători între români. Simțăminte atât de nobile, întotdeauna frumoase, chiar atunci când nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de seducție se află puterea metamorfozei orice trebuie transformat pentru a fi învăluit într-un ritual care captează. În această lege se găsește sfidarea profundă adusă ordinii naturale, căci omul tinde să trăiască într-o lume a sa, construită din trădare, dispariție și seducție decât într-o lume "dată", căreia să nu-i poată schimba nimic. Baudrillard proclamă: "a dispărea înseamnă a te risipi în aparențe. Nu servește la nimic să mori, trebuie să știi să dispari. Nu servește la nimic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
revistă ca necomise "nu oferă nicio posibilitate de salvare" și că al său, dimpotrivă, nefiind de aceeași gravitate, nu îi neagă posibilitatea de a spera. Într-adevăr, cum ușor de observat, primele cer pedeapsa maximă: atentat la viața lui Augustus, trădarea secretelor de stat, (violență și) incorectitudine de limbaj, firește, la adresa lui Augustus. Vina lui se reduce, însă, la faptul de a fi văzut comiterea delictului de către altcineva și nimic mai mult: cum spune insistent, el are vina de a fi avut
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la Vasile Alecsandri. Inspirația nu-i creează o stare de criză și nu-i provocată de o mare criză interioară, ca la alți romantici. Inspirația este mai degrabă o formă a disciplinei, a fidelității, chiar dacă poetul se plînge mereu de trădări și preconizează pedepse brutale („inspirația mi-a făcut adesea infidelități, dar a sfîrșit totdeauna prin a reveni la cămin [s.n.]. Ah, de voi pedepsi-o vreodată, ce viol!”). Poeziile lasă să se Înțeleagă altceva: o penetrație lentă, o supunere progresivă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reveria unei intimități misterioase Conachi nu se incumetă să-l descrie. Dacă nu mă Înșel, singurul element de interior pomenit În poeme este oglinda. Obiect-simbol, obiect narcisiac, martor al frumuseții, imagine a dublului... Conachi o limitează la banala alegorie a trădării frumuseții... Iatacul este, În realitate, un peisaj sărac. Imaginația este, În schimb, productivă cînd intervine fuga stralegica, surghiunul de bună-voie. Iată notat momentul acestei hotărîri: „În năcazul meu cel mare, că te scîrbisăși pe mine N-am avut altă ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o puternică nuanță de agresiune asupra ființei. Nu este numai un chin dulce, ci și o peire, o pătimire În munci rele. Dealtfel, sentimentul fundamental al acestor CÎntece este acela de Înșelăciune. Pann este foarte sensibil la astuțiile femeii. Presimte trădarea și vede ușor ura ce Încolțește În iubirea cea mai năvalnică. Poeziile sale oscilează Între laudă și misoginie, Între salut d’amour și sirventes din retorica trubadurilor. Iată cum este strecurată bănuiala Într-un poem care Începe cu Stăpîna mea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
explorare a filonului memorialistic, sancționând îndepărtarea de sursa primară a inspirației ca pe o eroare estetică, în ceea ce mă privește, am preferat să caut originalitatea romanului lovinescian tocmai în programatica (dar niciodată izbutita) tentativă de reprimare a "moldovenismului" și în trădarea creatoare, în dramatizarea "romanțată" a "documentului", fie acesta autobiografic sau de altă natură. Pornind de la niște premize asemănătoare, Ileana Vrancea punea literatura criticului (în mod nejustificat, zic eu) sub semnul "ambiției de a bengescianiza" bovaric, după "rețete teoretic concepute", fără
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
autoarei București Editura Cartea românească, 2007 Notă la a doua ediție Spre onoarea ei, Editura Cartea Românească continuă actul de restituire culturală prin această retipărire, act Început În 2005 prin reeditarea cărților mele care investigau literatura postbelică din răstimpul 1944-1948: Trădarea intelectualilor și Reeducare și prigoană, apărute În primă ediție În 1992 respectiv 1993, restituire care urmărește repunerea În circuitul informării, pentru alt public, pentru altă generație de căutători ai adevărului, Într-un ritm editorial mai susținut, și a celorlalte cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe optica mic-burgheză a promotorilor lui, prinși Între Încleștarea proletariatului cu clasele posedante, atașându-se o vreme sentimental de primul, părăsindu-l În momentele de Încercare, adică după Comuna din Paris În Franța, după revoluția din 1905 În Rusia, după trădarea generoșilor la noi, ș.a.m.d. (Ă). Posibilitățile d-lui Ion Vitner de a conduce analiza literară de la discutarea concepției de viață a romancierului, până la amănuntul expresiei sunt evidențiate de cercetarea romanului Păuna Mică. (Ă). În comparație cu o astfel de analiză
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și În Lupta de clasă au dat indicațiile extrem de prețioase ale partidului În problemele de valorificare a moștenirii culturale. (Ă). În lumina revoluției de la 1848, a raporturilor de clasă și a luptei dintre clase, În lumina Înțelegerii semnificației istorice a trădării burgheziei și a coaliției burghezo-moșierești, a putut fi explicat pe de o parte mersul ascendent al operei unor scriitori - precursori ai revoluției sau contemporani cu aceasta - caracterul protestatar sau sfâșierile, contradicțiile unei alte serii de scriitori trăind În timpul revoluției după
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc. Despre ce vorbea ea, și cui se adresa? Un „Poet” al timpului, cuprins de un acces subit de sinceritate, recunoștea că scrie pentruă cucoanele ce se plictisesc În garsonierele din blocuri. Adulterul și crima, trădarea și renegarea, aventurile erotice și exaltarea instinctelor animalice - iată cercul Înlăuntrul căruia se Învârteau - În zeci și zeci de variante - subiectele romanelor lui Octav Dessila & Co. Vitrinele librăriilor gemeau de traduceri din autori de aceeași speță ai apusului „civilizat” (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din concluziile mai importante ale lucrării lui Ion Pas, vom discuta trei din aspectele și caracteristicile luate separat - deși În tratarea cărții ele se Întrepătrund, se sprijină și se completează. (Ă). Aceste trei aspecte semnificative sunt: primul, demascarea antipatriotismului și trădării monstruoasei coaliții burghezo-moșierești, În frunte cu domnitorul; al doilea - zugrăvirea spiritului de luptă al maselor și, mai ales, redarea Începutului mișcării muncitorești; al treilea - contribuția lui Ion Pas Ia stabilirea adevărului asupra unor personalități culturale cum sunt Kogălniceanu, Boliac, Orășeanu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mulți alții. Repere bibliografice: Balșaia Sovetskaia Ențiclopedia. 51 vol. Ediția a 2-a. Moscova, 1955, vol. 35, p. 30-31; A. Jdanov, Raport asupra revistelor „Zvezda” și „Leningrad”, București, Editura PMR, 1947; *** Lenin despre literatură, București, Editura PMR, 1948; Ana Selejan, Trădarea intelectualilor, Reeducare și prigoană, Sibiu, 1992; 1993 și București, 2005; Ana Selejan, Poezia românească În tranziție (1944-1948). București: Editura Cartea românească, 2007. Realismul socialist (RS) În forma sa cea mai acută, mai specifică și mai bine delimitată „estetic” (recte ideologic
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
administrarea unui sfert din regat și, în 1559, ei primesc titlul de "secretari de stat". Instituțiile provinciale. Domeniul regal tinde să se confunde cu regatul prin dispariția ultimelor mari principate feudale: actul unirii provinciei Bretagne cu Franța este semnat în1532; trădarea conetabilului de Bourbon care a trecut în slujba lui Carol Quintul în 1523 antrenează, în 1531, confiscarea provinciilor Bourbonnais și Auvergne. Doar Casa de Albret păstrează importante domenii în sud-vest. Dar provinciile recent alipite domeniului regal (Bourgogne, Provence, Bretagne) păstrează
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Rinului, compus încă de la 25 aprilie de Rouget de Lisle la Strasbourg, se răspîndește la Marsilia, apoi la Paris prin voluntarii care îl cîntă. Entuziasmul dar și radicalizarea: în Adunare, care vrea să-i deporteze pe preoții refractari suspecți de trădare și să stabilească la Soissons o tabără de 20.000 de *federați care ar putea face legea la Paris, Ludovic al XVI-lea opune veto-ul său. Dar Parisul atunci, împotriva voinței chiar a girondinilor, se revoltă și, după o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care i-ar învăța pe oameni dragostea de patrie și ura împotriva tiranilor animă planurile de reformă. O politică a limbii se afirmă; ea vede în limba franceză limba națiunii și în dialect pe cea a obscurantismului, ba chiar a trădării (document 2, p.262). La Paris, în sfîrșit, un om nou, acel "sans-culotte", purtînd suliță, pantalon vărgat, bonetă frigiană cu cocardă tricoloră, devine actorul principal al mișcărilor populare și apasă fizic asupra acțiunii guvernamentale. Dar, chiar atunci cînd se ivește
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trec fluviul Niemen în iunie 1812, 18.000 revin (alții vor urma mai tîrziu) în decembrie. După Rusia, sînt pierdute în 1813, Germania, Olanda, Italia, Spania. Campania din Franța (1814) vede renăscînd geniul militar al generalului armatei din Italia, dar trădarea corpurilor constituite cîștigă. Imperiul este măturat; Napoleon abdică la 6 aprilie 1814 și pleacă în Insula Elba. În doi ani visul s-a prăbușit deci: el renaște totuși. Din Insula Elba, Napoleon asistă la instalarea unei prime Restaurații a Bourbonilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
colaboraționiști. Trenul oprește la un moment dat (întâmplare sau aranjament cinic) într-un câmp în care se află mai mulți prizonieri francezi păziți de soldați hitleriști. Acestea sunt premisele. Pe baza lor eseistul imaginează cincisprezece discursuri ale lașității și ale trădării, din care ideea turnului de fildeș iese zdrobită cu astfel de fraze: „refuzând să aleagă, el a și ales”; „tăcerea a ajutat ocupația și a devenit complice cu ea”. P. este foarte priceput în a pune gândul său tăios, ireconciliabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de boicotarea ei în interiorul altor regimuri leniniste (cel chinez) și de adoptarea unei posturi revizioniste datorită acceptării tezei eurocomuniste conform căreia în anumite condiții se poate ajunge la socialism prin mijloace parlamentare, în absența violenței. Pentru chinezi, aceasta echivala cu trădarea leninismului. La rândul lor, sovieticii îi acuzau pe chinezi de "stângism", un pericol împotriva căruia Lenin a avertizat, și care consta în intransigență revoluționară romantică ce putea periclita succesul însăși al revoluției (Copilaș: 2009c, 97-102). Cine a câștigat? Nimeni. Cine
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]