6,656 matches
-
Septimiu Albini, ziarul "Foaia Poporului", iar în anul 1897 înființează la Arad, împreună cu Vasile Goldiș, "Tribuna Poporului". În anul 1894 este condamnat la 6 luni de închisoare, pe care le ispășește la Seghedin, datorită conținutul articolelor sale publicate în ziarul "Tribuna". Țăranul Nicolae Lăzărescu din Șiria a organizat, în sat, o coletă bănească pentru a-i trimite întemnițatului. Cei 8 florini și 70 creițari au fost întregiți de către până la 10 florini, pe care i-a trimis ziarului "Tribuna" din Sibiu, pentru
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
publicate în ziarul "Tribuna". Țăranul Nicolae Lăzărescu din Șiria a organizat, în sat, o coletă bănească pentru a-i trimite întemnițatului. Cei 8 florini și 70 creițari au fost întregiți de către până la 10 florini, pe care i-a trimis ziarului "Tribuna" din Sibiu, pentru începerea unui fond din care să se ridice o cruce pe mormântul lui Avram Iancu. Din închisoare, la 6 aprilie 1894, îi răspunde și preotului Zaharie Milian din Dezna, care coletase și el bani, motivând de ce nu
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
întruchipeze cinstirea ce se aduce de urmaș faptelor străbunilor, pe care Ioan Russu-Șirianu îl considera "o icoană sfântă-piatră de hotar care amintește jertfa de sânge pe altarul sfânt al patriei al acestui fiu al pământului românesc". După încetarea apariției ziarului "Tribuna" din Sibiu, la 29 aprilie 1903, ziarul "Tribuna Poporului" din Arad, își schimbă numele în "Tribuna" începând cu ianuarie 1904. Ioan Russu-Șirianu a lucrat în redacția ziarului "Tribuna Poporului", iar mai apoi al "Tribunei" din Arad, fiind redactor, redactor responsabil
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
străbunilor, pe care Ioan Russu-Șirianu îl considera "o icoană sfântă-piatră de hotar care amintește jertfa de sânge pe altarul sfânt al patriei al acestui fiu al pământului românesc". După încetarea apariției ziarului "Tribuna" din Sibiu, la 29 aprilie 1903, ziarul "Tribuna Poporului" din Arad, își schimbă numele în "Tribuna" începând cu ianuarie 1904. Ioan Russu-Șirianu a lucrat în redacția ziarului "Tribuna Poporului", iar mai apoi al "Tribunei" din Arad, fiind redactor, redactor responsabil și editor, până în anul 1908. Între anii 1905
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
icoană sfântă-piatră de hotar care amintește jertfa de sânge pe altarul sfânt al patriei al acestui fiu al pământului românesc". După încetarea apariției ziarului "Tribuna" din Sibiu, la 29 aprilie 1903, ziarul "Tribuna Poporului" din Arad, își schimbă numele în "Tribuna" începând cu ianuarie 1904. Ioan Russu-Șirianu a lucrat în redacția ziarului "Tribuna Poporului", iar mai apoi al "Tribunei" din Arad, fiind redactor, redactor responsabil și editor, până în anul 1908. Între anii 1905 și 1906 a fost deputat în Dieta Ungariei
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
al patriei al acestui fiu al pământului românesc". După încetarea apariției ziarului "Tribuna" din Sibiu, la 29 aprilie 1903, ziarul "Tribuna Poporului" din Arad, își schimbă numele în "Tribuna" începând cu ianuarie 1904. Ioan Russu-Șirianu a lucrat în redacția ziarului "Tribuna Poporului", iar mai apoi al "Tribunei" din Arad, fiind redactor, redactor responsabil și editor, până în anul 1908. Între anii 1905 și 1906 a fost deputat în Dieta Ungariei din partea cercului electoral de la Chișineu. A fost căsătorit cu scriitoarea Constanța Hodoș
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
pământului românesc". După încetarea apariției ziarului "Tribuna" din Sibiu, la 29 aprilie 1903, ziarul "Tribuna Poporului" din Arad, își schimbă numele în "Tribuna" începând cu ianuarie 1904. Ioan Russu-Șirianu a lucrat în redacția ziarului "Tribuna Poporului", iar mai apoi al "Tribunei" din Arad, fiind redactor, redactor responsabil și editor, până în anul 1908. Între anii 1905 și 1906 a fost deputat în Dieta Ungariei din partea cercului electoral de la Chișineu. A fost căsătorit cu scriitoarea Constanța Hodoș, pe care a cunoscut-o în
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
cu acel prilej Piața Gheorghe Cantacuzino, dar în 1930 monumentul a fost relocat la intrarea în Grădina Publică. Supraviețuirea în perioada comunistă a acestui bust, care omagia un fruntaș liberal, se explică prin numele pașoptiștilor înscrise pe monument. În ziarul "Tribuna", din Arad, nr. 223 de joi 25 noiembrie (8 decembrie) 1904, apărea un articol preluat din ziarul "Voința Națională", cu știrea despre inaugurarea monumentului lui G. C. Cantacuzino, caracterizat ca fiind "neprețuitul fruntaș liberal, fost ministru de finanțe și întemeietor
Monumentul lui G. C. Cantacuzino () [Corola-website/Science/327394_a_328723]
-
Funcții de demnitar public: subsecretar de stat la Consiliul Concurenței (1996-2004); Prim vicepreședinte al Consiliului Național de Finanțare a Învățământului Superior (1995-1997); membru al Consiliului Fiscal (2010-prezent). Diploma de Excelență, ASE București, 2003; Opera Omnia, ASE București, 2005; Diploma „Laurii Tribunei Economice”, 2004; Diploma de Onoare C.N.F.I.S., Ministerul Educației și Cercetării, 2005; Diploma „Nicolae Georgescu Roegen” în 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006; Diploma de excelență „Virgil Madgearu”, ASE, 2006; Diploma „Who is who”, eliberată de The International Bussiness; Diploma „Doctor
Tatiana Moșteanu () [Corola-website/Science/330612_a_331941]
-
producerii tragediei, terenul nu beneficia de certificat de securitate. Conform obiceiului la meciurile de fotbal din competițiile interne engleze, suporterilor celor două echipe adverse li s-au acordat spații separate pe stadion. Suporterilor echipei Nottingham Forest le-au fost alocate tribuna din sud și peluza din est (Spion Kop), cu o capacitate combinată de 29.800 de locuri și cu acces asigurat prin 60 de turnicheți poziționați de-a lungul a două laturi. Suporterilor formației Liverpool le-au fost alocate tribuna
Tragedia de pe Hillsborough () [Corola-website/Science/330724_a_332053]
-
tribuna din sud și peluza din est (Spion Kop), cu o capacitate combinată de 29.800 de locuri și cu acces asigurat prin 60 de turnicheți poziționați de-a lungul a două laturi. Suporterilor formației Liverpool le-au fost alocate tribuna din nord și peluza din vest (Leppings Lane), ce puteau acomoda 24.256 de fani; accesul se realiza prin 23 de turnicheți situați într-o arie îngustă. 10 turnicheți (numerotați de la 1 la 10) asigurau accesul către cele 9.700
Tragedia de pe Hillsborough () [Corola-website/Science/330724_a_332053]
-
peluza din vest (Leppings Lane), ce puteau acomoda 24.256 de fani; accesul se realiza prin 23 de turnicheți situați într-o arie îngustă. 10 turnicheți (numerotați de la 1 la 10) asigurau accesul către cele 9.700 de locuri din tribuna nordică; alți 6 turnicheți (numerotați de la 11 la 16) ofereau acces către cele 4.456 de locuri din partea superioară a peluzei vestice. Intrarea către cele 10.100 de locuri în picioare din peluza inferioară dinspre Leppings Lane se realiza prin intermediul
Tragedia de pe Hillsborough () [Corola-website/Science/330724_a_332053]
-
suporteri, fanii Nottingham au beneficiat de mai multe locuri, cu scopul de a evita posibilele confruntări dintre rivali. Din cauza configurării stadionului și a politicii de segregare, turnicheții din est care ar fi fost folosiți în mod normal pentru accesul în tribuna din nord au devenit indisponibili, toți fanii Liverpool fiind astfel siliți să intre în stadion dinspre Leppings Lane. În ziua meciului, radiourile și televiziunea au sfătuit fanii care nu aveau bilete să nu vină la stadion. Trei trenuri speciale fuseseră
Tragedia de pe Hillsborough () [Corola-website/Science/330724_a_332053]
-
jocuri sportive și educație fizică; două săli de gimnastică; teren de baschet bituminat, teren de handbal bituminat (construite în 1968); teren de tenis pe zgură; platformă bituminată multifuncțională constând din patru terenuri de baschet și două terenuri de handbal cu tribune; teren gazonat pentru fotbal, atletism, educație fizică generală; vestiare, dușuri, anexe sanitare; cabinete didactice, patru laboratoare dotate cu aparatură parțial adusă din import, materiale și echipamente destinate activitatilor didactice. Din 1975/1976 Facultatea de Educație Fizică și Sport devine secție
Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității de Vest din Timișoara () [Corola-website/Science/330833_a_332162]
-
rezidențială, accesul la el fiind facilitat de serviciile transportului urban cu autobuze și prin transport feroviar, fiind situat la doar 3 km de centrul orașului Liverpool. Stadionul are o capacitate totală de 40.157 locuri pe scaune, repartizate în patru tribune: Goodison Road Stand, Gwladys Street Stand, Bullens Road Stand, și Park End Stand. Goodison Park e stadionul din Anglia cu una dintre cele mai mari prezențe medii ale spectatorilor din țară. Stadionul a avut doar șase sezoane în care Everton
Goodison Park () [Corola-website/Science/330276_a_331605]
-
neamțul Karl-Heinz Feldkamp, antrenorul echipei din capitală Turciei în acea vreme. După un început slab la Galata, în care a făcut câteva gafe, Șervet a devenit un fundaș de bază pentru echipa de pe Ali Sami Yen. A devenit și favoritul tribunelor, datorită determinării sale. În 2008, a câștigat al treilea titlu de campion al Turciei și primul cu Galatasaray. În anul 2008, a evoluat la Campionatul Euroepan de Fotbal din Austria și Elveția, alături de echipa Turciei care avea să ajungă până în
Servet Çetin () [Corola-website/Science/330284_a_331613]
-
dând 7 pase de gol în campionatul american. Djorkaeff a spus de la început că-și va pune ghetele în cui” la sfârșitul sezonului 2006 și a jucat la Red Bull New York (MetroStars). Pe 1 iulie 2006, a fost văzut în tribunele meciului Franța-Brazilia, din sferturile Campionatului Mondial, după ce anunțase clubul că pleacă pentru a rezolva niște probleme neașteptate, în Franța”. După ce s-a întors a spus că a plecat în Franța pentru a sta cu mama lui care era bolnavă și
Youri Djorkaeff () [Corola-website/Science/330378_a_331707]
-
literar contemporan, Gînd românesc, Literaria, Climate literare, Pietrele Doamnei, Portal Măiastra, Steaua Dobrogei, Meandre, Vitralii, Graiul Maramureșului, Astra, Cafeneaua literară, Viața de pretutindeni, Steaua, AGERO, Caligraf, Agora literară, Litere, Scrisul românesc, Moldova Suverană, Axioma, Patria tînără, Europa info, Noutăți editoriale, Tribuna copiilor, PHOENIX, Fereastră, Discobolul, Plumb, POESIS, Porto Franco, Pro Saeculum, Oglindă Literară, Mișcarea Literară, Nord Literar, Viața satului, Citadela, Cetatea culturală, Caiete Silvane, Revista Nouă, Metamorfoze, Conexiuni, Nistru, Acasă, Poemele de lîngă noi, Contemporanul.IdeeaEuropeană, Convorbiri literare, Cronică, Poezia, O
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
lui Gala Galaction, profesorul său preferat, față de care manifestă un veritabil cult. Lucrările despre maestru au o valoare exclusiv documentară. Referitor la activitatea publicistică trebuie să menționăm că și-a început-o încă din anii studenției, 1935 - 1936, la săptămânalul “Tribuna tinerimii” din Chișinău, editat de un grup de studenți teologi. Tot în această perioadă, avându-l ca profesor la facultate pe părintele Gala Galaction, acesta din urmă, intuind calitățile și însușirile sufletești deosebite ale studentului teolog Cunescu, nu numai ca
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
moartea fratelui său Alexandru, fiind înmormântat la Ocna Mureș. Piese de teatru: Colaborări: Conferințe: Activitatea ziaristică și-a început-o în 1906 la revista Răvașul din Cluj, semnând cu pseudonimul A. Melin, apoi publică în Comoara satelor; Gazeta Transilvaniei (Brașov), Tribuna (Arad), Solia satelor (Cluj), Cosânzeana (Orăștie), Ramuri (Craiova), Foaia Scolastică, Cultura creștină, Unirea și Unirea Poporului Blaj (aceasta din urmă a întemeiat-o împreună cu colegul și prietenul său, Iuliu Maior, în 1919), Luceafărul (Sibiu), Revista politică și literară (Blaj), Convorbiri
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
Curte de Casație si Justiție Regală din Budapesta. Cu acest prilej, oaspeții au fost întâmpinați cu imnul Deșteaptă-te Române, considerat ofensator, alături de tricolorul național, de către șovinii unguri. Cununia și petrecerea s-au desfășurat într-o atmosferă pur românească. Ziarul "Tribuna" din Sibiu relatează fericitul eveniment în numărul din 27 Septembrie 1900. Aceasta a fost scânteia care a declanșat o campanie de presă antiromânească fără precedent împotriva celor doi înalți judecâtori, a familiilor acestora și a unora dintre nuntași. Au fost
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
doi înalți judecâtori, a familiilor acestora și a unora dintre nuntași. Au fost acuzați de „trădare de patrie”, le-a fost cerută demisia sau demiterea de către guvern. Demisia de onoare le-a fost respinsă în schimbul unei declarații formale în ziarul "Tribuna" din Sibiu. A trăit sub urmărire permanentă și a avut fericirea să vadă realizată Marea Unire de la 1918. A reușit să supraviețuiască terorii revoluției bolșevice ungare și s-a stins din viață împreună cu soția la Budapesta în vara anului 1919
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
Ion Românu, G.I. Tohăneanu, Ioan Imbroane, Ioachim Miloia, Alexandru Mocioni, Virgil Economu, Miron Cristea, Regina Maria, Lucian Blaga, ș.a.. Pt. detalii accesați http://www.banattera.ro-artă plastică -artiști plastici) În calitate de scriitor a colaborat la revistele literare: „Orizont”, „România literară”, „Transilvania”, „Tribuna” etc. Premiul TVR pentru piesă: "SOS, om în derivă", 1976<br> Premiul Teatrul Mic București pentru piesă: "Cameră oglinzilor", 1982<br> Premiul pentru proza al Asociației Scriitorilor din Timișoara, pentru românul "Ploaia de nisip", 1982<br> Nominalizare UNITER pentru Cea
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
1972;<br> Adriana Șimlovici, „Orizont”, nr. 48, 1972; <br> Radu Albala, „Teatru”, nr. 11, 1972;<br> Olimpia Șerban, „Orizont”, nr. 50, 1972; <br> Cornel Ungureanu, „Contemporanul”, nr. 14, 1983; <br> Laurențiu Ulici, „România literară”, nr. 18, 1983; <br> Irina Petraș, „Tribuna”, nr. 31, 1983;<br> Ion Arieșanu, „România literară”, 23 februarie, 1984; <br> Irina Petraș, „Steaua”, nr. 6, 1985; Ioan Cristescu, „România literară”, nr. 40, 1989;<br> Mircea Morariu, „Familia”, nr. 3, 2001 și "Familia" nr. 3, 2010; <br> Mircea Ghițulescu
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”". A doua zi, pe 7 iulie, documentul prezentat de Ceaușescu a fost publicat în oficiosul Scînteia. Pe data de 9 iulie, Secretarul General al PCR a prezentat o expunere a aceluiași document la tribuna Consfătuirii de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative. Cele 17 propuneri din această expunere, supranumite „Tezele din iulie”, sunt considerate de specialiști drept începutul unei „mini-Revoluții Culturale”, o ofensivă neostalinistă împotriva autonomiei
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]