7,731 matches
-
meu către școală cu sentimentul că ne lansăm într-o aventură. Știm amândoi că ne vom înghesui, că vom fi apăsați, că vom apăsa pe alții, că vom urca pe scări rulante care nu rulează și ne vom strecura prin tunele ale groazei. Știm că vom sta, vom sta, vom sta, deși noi ar trebui să mergem, să mergem, să mergem. Dar cu ce? Imprevizibil ca un dinozaur carnivor, Metro-Rex apare și ne înghite numai când vrea el. Mutările lui nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
cu ce? Imprevizibil ca un dinozaur carnivor, Metro-Rex apare și ne înghite numai când vrea el. Mutările lui nu pot fi niciodată anticipate. Istovit de așteptarea sadicului monstru urban, îți vine să chiui de bucurie când îl vezi ieșind din tunel, chiar dacă stomacul lui este deja plin până la refuz. Sute de victime fericite, spânzurate de bare, îți zâmbesc cu ușurarea oamenilor realizați. Noi ne-am urcat, ne spun privirile lor satisfăcute, voi n-o s-o puteți face decât peste cadavrele noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
corn, care se apleca În zadar să-și privească forma oglindită. De-a lungul marginii vestice a acestei curți, pornind din spatele bucătăriei, se Întindea un coridor alb, translucid, cam ca tuburile prin care ies echipele de fotbal pe teren. Acest tunel ducea la o clădire anexă mai mică, În formă de cupolă - un fel de iglu imens -, Înconjurată de o verandă acoperită. Înăuntru era o piscină (care acum Își făcea Încălzirea, pregătindu-se să-și joace rolul În viața mea). În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
verandă acoperită. Înăuntru era o piscină (care acum Își făcea Încălzirea, pregătindu-se să-și joace rolul În viața mea). În spatele piscinei mai era o curte, pavată cu pietre negre și netede. De-a lungul marginii estice a acesteia, contrabalansând tunelul, se Întindea un portic delimitat de bare subțiri din fier cenușiu. Porticul ducea la casa de oaspeți, unde n-a stat niciodată vreun oaspete: doar Desdemona - pentru scurtă vreme Împreună cu soțul ei și multă vreme singură. Dar (ce era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să mă Îmbrac ca un băiat. Autocarul a ieșit din Port Authority, iar eu m-am uitat pe geam, Îngrozit de ceea ce făceam, dar fără să mă pot opri, și am văzut cum ieșeam din oraș și o luam prin tunelul amețitor, cu lumini galbene, care ducea spre New Jersey. Am intrat În subterană prin stâncă, având peste noi fluviul murdar și peștii Înotând În apa Întunecată de deasupra dalelor curbate de beton. La un magazin al Armatei Salvării din Scranton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu existau. Oamenii erau buni, iar orașul plat ca un ceas de mână, legat de încheietură cu Dâmbovița în chip de curelușă. Unde era splendidul, splendidul amurg petersburghez, cu un student aplecat visător pe un pod, peste apele Nevei? Unde tunelele de cărămidă pe sub Buenos Aires din "Abbaddon", în care, în cea mai adâncă adâncime, o Oarbă desface coapsele și pleoapele vulvei se deschid pentru a ivi o privire albastră? N-o găseam nicăieri nici pe Justine din cartierul copt, nici pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
câte o statuetă din vreo servantă veche, acolo se-ntîmplă și un lucru despre care încă nu am îndrăznit să scriu - era o construcție ciudată, cu etaj și pod. Am urcat odată, pe când aveam vreo cinci ani, printr-un fel de tunel albastru, ascendent, până în vastul pod, complet gol, în afara unui pom de Crăciun împodobit cu figurine de traforaj, căci nașul era maistru de tâmplărie la o școală. El a desprins atunci din pom o figurină, un urs, pe care mi-a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai înseamnă nimic. Patița Silvestru, Isprăvile lui Vicu Năstrușnicu, Editura Ion Creangă, București, 1980. Copertă și ilustrații de Nastac Ștefan Povești pentru copilul nenăscut Bogdan Romaniuc Într-unul dintre dialogurile sale cu Jorge Luis Borges, consemnate de Orlando Barone, autorul Tunelului, Ernesto Sabato, afirmă că „romanul trebuie să alterneze momente de poezie cu momente comune, tot așa cum statuia o așezăm într-o piață, ca să strălucească într-un spațiu anodin“. Pentru Sabato, un roman care nu conține poezie, nu poate atinge categoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
el acolo, privind-o, zâmbind din primul rând, unde era așezat lângă Maia. La sfârșitul spectacolului toată lumea o aplaudă și el Îi făcu din mână. Vru să se apropie de el, să-i vorbească, dar Începu să cadă Într-un tunel și Încercă să se agațe de imaginea lui, dar fără folos. Fața lui Sam Shepard se Îndepărta din ce În ce mai mult, imaginea lui devenea din ce În ce mai mică, până când ajunse doar o fotografie minusculă, lipită pe frigiderul ei din Manhattan. Iar acolo, În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chiar așa, îngălbenite și umede, cum îți apar. Și cum un miracol (din păcate sau din fericire) se poate explica mai întotdeauna și logic, nu cred să-i fie prea greu cuiva să-și pună întrebarea „la ce bun atâtea tunele și răspântii și cărări dacă nu e nimeni să locuiască înăuntru?“. Cred că asta m-am întrebat și eu. Și așa, ca o împletire firească între un răspuns la o întrebare logică și un miracol cu miros de pâine prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
singur, te privea mirat când deschideai ușa și te ruga fâstâcit s-o închizi la loc. Mașinuțele erau piese auxiliare, nu prea contau în atacurile de pe șesurile covorului, în retragerile precipitate sub pătură (unde cutele și pliurile formau peșteri și tuneluri) ori în regrupările din înălțimile bibliotecii. Rolul principal îl jucau soldățeii. Și nu pentru că așa e-n bătălii, ci pentru că Matei le împărțea suflete mititele, câte unul pentru fiecare, iar apoi îi trata ca pe camarazii lui, omuleți cu firi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
peluza a II-a, pe care scria cu litere roșii „Trăiască și înflorească R.S.R.!“. Și cei cincizeci de mii (mai puțin doi, eu și tata) intrau într-o stare hipnotică încă de la ieșirea jucătorilor din vestiare, de când apărea în gura tunelului un șarpe lung și vișiniu, care cerceta un pic împrejurimile, pe urmă traversa grăbit pista cu zgură, se prelingea pe iarba tunsă scurt, se oprea la mijlocul terenului și se răsucea pe-o parte și pe alta, salutând publicul înainte de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la nisiparele vecine, aruncau vorbe de ocară, insultau muncitorimea, pe toți acei bravi săpători de galerii și tunele, care trudeau prin forța brațelor și sudoarea frunții pentru propășirea, bunăstarea și mândria colectivului. Orice gest (bunăoară acela de a păși peste granița de cauciuc) era considerat ca o agresiune de tip imperialist, o încălcare a tratatelor de pace, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
metaforă de doi bani, pentru că ea desemnează precis ținta spre care se îndrepta Mircea) n-ar fi valorat nici cât o ceapă degerată. Lumina aceea nu era nicidecum o luminiță și în nici un caz nu se afla la capătul vreunui tunel. Nu. Ea se lăfăia pe balcon. Iar din nefericire, ușa de la balcon era deschisă. N-am să intru în detalii de specialitate. Am vaga intuiție că pot fi plicticoase. Pot însă să depun mărturie că fratele meu a răzbit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
canalizată către craterul unui vulcan, atunci se produce erupția ușurând activitatea globului incendiar, iar cosmicul proces tehnologic revine la normal. Dar dacă, presiunea nu e suficient de agresivă să fie aruncată afară, atunci unda de șoc e Împinsă forțat către tunelul unde s-a mai repetat descongestionarea presiunii... Cam așa după micile mele cunoștințe se poate produce o balansare a scoarței planetare...! În mod sigur numai așa s-a Întâmplat fenomenul din dimineața zilei de 25 August În anul 79 Înainte de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
decît ele. Rezemîndu-mă cu spatele de țeavă, mi-am pus tălpile pe laterala găurii și m-am Împins Înăuntru, proptindu-mi degetele de la picioare În bucățile desprinse de tencuială. Urcușul a fost destul de ușor. Sus, cam la nivelul planșeului parterului, tunelul se bifurca. O derivație a lui continua de-a lungul țevii, În vreme ce altele o coteau spre stînga și dreapta, de-a lungul bazei peretelui, Între șipcile de susținere a acestuia și zidăria exterioară. În noaptea aia, am luat-o spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și zidăria exterioară. În noaptea aia, am luat-o spre stînga. Noaptea următoare am luat-o la dreapta. Și, o săptămînă mai tîrziu, aveam deja În minte o hartă a Întregului sistem. Clădirea era străbătută de o rețea deasă de tunele, un adevărat fagure, o crescătorie cu zeci de coridoare Întortocheate la capătul cărora urmau alte coridoare, la fel de Întortocheate. Dacă nu m-aș grăbi așa - mai am doar foarte puțin timp -, În clipa asta m-aș putea lansa Într-o descriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu zeci de coridoare Întortocheate la capătul cărora urmau alte coridoare, la fel de Întortocheate. Dacă nu m-aș grăbi așa - mai am doar foarte puțin timp -, În clipa asta m-aș putea lansa Într-o descriere nesfîrșită a Întregului sistem de tunele, ce fusese În mod limpede construit prin truda comună a mii de șobolani, cu mult Înainte de vremea mea, generații Întregi ce-și tociseră incisivii pînă cînd aceștia le ajunseseră niște cioturi doar ca eu, Firmin, să pot, Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de-asta nici nu erau și alți șobolani. Poate că, Înainte să devină librărie, prăvălia fusese băcănie sau brutărie. Acum nu mai era nimic de mîncat, decît hîrtie. Și totuși, explorarea mea răbdătoare, noapte după noapte, a kilometri Întregi de tunele mi-a adus În cele din urmă recompense care, din punctul meu de vedere, erau superioare mîncării. Trebuie să țineți minte că aceste puțuri intramurale se aflau În obscuritate totală. Am o vedere de noapte excelentă, Însă aici trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
asemeni cititului : nu știai niciodată peste ce puteai da la pagina următoare - pe următorul raft ori pe următoarea cutie - și aceasta era o parte importantă din plăcere. Și era, de asemenea, o parte importantă a plăcerii de a străbate aceste tunele - nu știai niciodată ce te așteaptă dincolo de următoarea cotitură, la fundul următorului puț. Însă nici măcar În timpul acestor prime săptămîni de explorare tenace nu mi-am neglijat educația. Nu intram niciodată În tunel Înainte de a-mi petrece mai Întîi cîteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
parte importantă a plăcerii de a străbate aceste tunele - nu știai niciodată ce te așteaptă dincolo de următoarea cotitură, la fundul următorului puț. Însă nici măcar În timpul acestor prime săptămîni de explorare tenace nu mi-am neglijat educația. Nu intram niciodată În tunel Înainte de a-mi petrece mai Întîi cîteva ore cu cărțile mele. Și am făcut progrese uriașe. În curînd, am fost În stare să pricep pînă și așa-numitele romane dificile, majoritatea rusești și franțuzești, și să avansez destul de mult În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
familie și, În cele din urmă, Într-o bună zi, după ce i s-au evaporat aburii beției recente, a priceput și mama acest lucru. Probabil că, pînă atunci, incisivii noștri strălucitori i se păruseră licăriri ale luminii de la capătul lungului tunel matern. Ghidată de acea luminiță, s-a ridicat imediat la Înălțimea sarcinii de a ne Învăța să ne descurcăm fără ea, de a ne pregăti să pornim fiecare pe propriul lui drum, În așa fel Încît să ne poată lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
noapte, În timp ce mă furișam pe lîngă planșeu, am dat peste un baraj alcătuit dintr-o bucată de tencuială căzută, o barieră pe care pînă atunci o luasem drept o porțiune de perete, Însă acum vedeam că e de fapt un tunel blocat. Bucățile ce-l obstrucționau erau destul de mari și ascuțite și bine lipite una de alta, astfel Încît a fost nevoie de mult timp și efort pentru a-mi croi drum prin el și a descoperi, ascunsă În spatele lor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
penibil ! RÎd, ca să nu plîng - un alt lucru pe care nu-l pot face, desigur. Ce-i drept, nici de rîs nu pot să rîd, decît În capul meu, acolo unde e mai dureros decît orice lacrimă. În perioada explorării tunelului - eram Încă foarte tînăr, abia absolvisem cărțile clasice ale copilăriei și posedam doar o cunoaștere superficială a lumii - m-am văzut prima dată Într-o oglindă. Pe ușa de sub tăblița cu TOALETĂ scria, cu litere de mînă, VĂ ROG ȚINEȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la o mică plimbare. Iartă-mă și nu te Îngrijora. Cu drag, Ernie.” Sau poate că m-aș fi semnat „Ernie al tău”. Sub podea, am găsit canioanele prăfuite obișnuite dintre grinzi, Însă nici un semn, nici o amprentă dentară sau un tunel, care să indice faptul că strămoșii mei se aventuraseră vreodată pînă aici. Am urmat panta țevii de scurgere prin podea, spre locul În care era conectată de o țeavă mult mai mare ce venea de jos, printr-un puț Întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]