7,183 matches
-
din toată lumea. Această comisie a fost impresionată în mod special de Germania lui Bismark, ducând la conceperea unei Constituții în 1889, care asigura premierului nipon o poziție similară cu cea a cancelarului german, responsabil alături de colaboratorii săi doar în fața Împăratului. Unificarea Germaniei a presupus absorbția întregului Regat al Prusiei în noul imperiu. Provinciile prusace Prusia Răsăriteană, Prusia Apuseană și Posen au fost incorporate în noul stat național. Prusia Răsăriteană și cea Apuseană aveau minorități poloneze importante, în vreme ce Posenul era locuit în
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
păstrarea unei importante puteri politice de către marii proprietari funciari, junkerii, datorită lipsei unor mișcări importante revoluționare ale țărănimii în alianță cu proletariatul urban. Politica internă a lui Bismarck a avut un rol important în formarea culturii politice a Kaiserreichului. După unificarea din 1871, guvernarea semiparlamentară germană a impus o reformă politică și economică de sus în jos, reformă relativ fără asperități, ceea ce a condus Germania către statutul de forță industrială de primă mărime a timpului. Nu numai că fabricanții germani au
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
acestor state să cucerească primele locuri mondiale înaintea Angliei și Franței. Întreprinderile textile și metalurgice germane, de exemplu, până la începutul războiului franco-pusac, au reușit să depășească pe cele britanice în eficiență tehnică și organizare, cucerind chiar și piața insulară. După unificarea oficială din 1871, Bismarck și-a orientat eforturile către desăvârșirea unității naționale sub umbrela prusacă. Atât conservatorismul catolic, conceptualizat de schimbarea reacționară a politicii Sfântului Scaun în timpul pontificatului Papei Pius al IX-lea, concretizată prin dogma Infailibilității Papale, ca și
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
reprimarea completă atât a catolicilor cât și a socialiștilor a eșuat, politica lui Bismarck numită a "morcovului și bățului" a reușit să potolească ambele grupuri radicale. Obiectivele lui Bismark pot fi rezumate la trei direcții principale: "Kulturkampf," "reforma socială" și "unificarea națională". Istoria sistemelor legislative și a sistemelor judiciare complet diferite puneau piedici uriașe în dezvoltarea Germaniei, în special în cadrul comerțului național. Dacă un cod comercial fusese adoptat de Confederație în 1861, în ceea ce privește restul sistemelor legislative erau foarte puține similitudini. În
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
politică reală rămânea încă în mâinile aristocrației, guvernul a căutat să păstreze cât se poate mai mult posibil din cadrul social inițial, chiar în condițiile în care baza economică a proprietarilor de pământ s-a diminuat rapid în comparație cu cea a industriașilor. Unificarea a fost urmată de o perioadă lungă de conducere conservatoare până la autoritarism. Conducerea statului a trebuit să aibă controlul asupra unui aparat birocratic suficient de puternic, inclusiv agențiile de represiune, poliția și armata. Unul dintre produsele secundare ale modernizării conservatoare
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
față problemelor severe ale Germaniei de după război și nu a fost capabilă să producă schimbări structurale. În ciuda reușitelor în procesul industrializării și în dezvoltarea științei în Al doilea "Reich", Germania a păstrat un caracter despotic, datorită înclinațiilor militariste și a unificării prin „foc și sabie”. Armata - educată în spiritul miltarismul junkerilor prusaci, a glorificării războiului și a loialității în afara oricărei discuții față de stat, ierarhie și conducător - a rămas în mod nestrămutat loială dinastiei Hohenzollern. Valorile „statului garnizoană” represiv, bine înrădăcinate în
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
națională de fotbal, după care țara a fost încorporată în cadrul altui stat (la fel s-a întamplat și cu echipa națională de fotbal), pentru ca ulterior, când și-a recăpătat independența, Croația să-și refacă și echipa națională de fotbal. În urma unificărilor sau dizolvărilor unor state, unele dintre acestea au fost redenumite, fără a-și modifica granițele:
Lista echipelor naționale de fotbal () [Corola-website/Science/302462_a_303791]
-
yu). Curțile nobililor adăposteau adeseori trupe de muzicanți ambulanți. Cei trei daimyo considerați a fi unificatorii Japoniei medievale au fost: Oda Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi și Tokugawa Ieyasu. Toyotomi Hideyoshi (1582-1598), unul dintre generalii lui Oda Nobunaga, a continuat politica de unificare începută de seniorul său. Țăran devenit șef militar, Toyotomi Hideyoshi este cel care a unificat întreaga Japonie la sfârșitul secolului al XVI-lea. Încercările eșuate ale lui Toyotomi Hideyoshi de a invada Coreea duc la înăsprirea relațiilor cu China, care
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
serviana a penultimului rege etrusc, pe baza principiilor cenzitare împărțind populația în categorii cenzitare și centurii, cu drepturi civice totale, cinci dintre cele șase având obligația serviciului militar. Sabinii sunt integrați corpului noii cetății, că semn al unui proces de unificare în jurul Palatinului, iar în perioada aniilor 650-625 i.en., Forumul este pavat, este ridicat altarul lui Marte și Ops Consiua-Regia, este amenajat spațiul de discuție politică-Comitium și a Curiei Hostilia, fiind clădit primul edificiu al Senatului. Sunt descoperite locuințe rezidențiale
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
vremii a pus eșecul candidaturii lui Vosganian pe seama probabilității mari ca el să fie respins de Parlamentul European, din cauza unor declarații mai vechi cu tentă rasistă față de romi, precum și din cauza nerecunoașterii independenței Republicii Moldova. Vosganian este un susținător al mișcării de unificare a României și Republicii Moldova în cadrul UE, declarând în ședința Senatului din 10 aprilie 2006 că atât timp cât există două state separate (România și Republica Moldova), „poporul român va fi ultimul popor care va purta rușinea de a fi divizat de o frontieră
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
un rol important în istoria legală a Franței, fiind baza "Codului Napoleon", pe care Napoleon Bonaparte îl va promulga la începutul secolului XIX, "Codul Napoleon" va fi la rândul său baza esențială pentru constituirea dreptului modern. Codul Louis are avantajul unificării legislației pe tot teritoriul Franței, până atunci împărțită între nord și sud. Prima parte a domniei lui Ludovic al XIV-lea a fost caracterizată de importante reforme administrative și mai ales de o restribuire mai bună a taxelor. Monarhia judiciară
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
continuitate a străvechiului Imperiu Roman de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat după cel al împăraților romani. Monarhia era electivă. Principii germani electori erau nobili de rang mare ale imperiului, ce îl alegeau pe împărat. Imperiul nu a avut centralizare și unificare ca Franța, fiind o monarhie descentralizată, electivă, formată din subunități, principate, ducate, comitate, comune și alte domenii . În mentalitatea medievală a existat ideea de continuitate între Imperiul Roman și Sfântul Imperiu Roman, prin particula "sfânt" evidențiindu-se faptul că acesta
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de dreptul tradițional de a dispune de principatele ecleziastice. Măsurile sale și-au limitat efectele doar în regiunile mediteranene, neglijând Germania. Sprijinit de juriști, buni cunoscători ai dreptului roman și loiali persoanei sale, Frederic al II-lea a trecut la unificarea legislativă a întregului regat, realizată prin mai multe etape: Assizele de la Capua din 1220 și Messina în 1221. Înstrăinările au fost anulate, proprietățile funciare ale seniorilor locali au fost confiscate, regele construind castele proprii, de unde trimișii săi le supravegheau. Ultimele
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
ale seniorilor locali au fost confiscate, regele construind castele proprii, de unde trimișii săi le supravegheau. Ultimele puncte de rezistență musulmană din insula au fost zdrobite, iar în 1231, la Melfi, a fost promulgat codul de legi "Liber Augustalis", care desăvârșea unificarea legislativă a fostului regat normand din Italia de Sud și Sicilia, eliminând cutumele locale. Inspirat din dreptul roman și din legislația anterioară a lui Roger al II-lea, sistemul era avansat în raport cu epoca sa, înlocuind "judecata lui Dumnezeu" cu proba
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a devenit una dintre cele mai mari puteri ale Europei. Asupra imperiului nu mai există nicio autoritate nominală, iar micile comuniati rurale au dat naștere confederației helvete și formarea Țărilor de Jos de către principatele germane și politică de centralizare și unificare a casei princiare de Burgundia. Prin căsătoria fiului său Filip cel Frumos cu moștenitoarea Regatului Spaniol și dubla căsătorie a nepoților săi Ferdinand și Maria cu moștenitorii tronului Ungariei și Boemiei s-au pus bazele ascensiunii Habsburgilor, care vor atinge
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
apărătoare ale Bourbonilor, dar vor suferi numai neajunsuri datorită unui general francez tânăr și capabil: Bonaparte. După primul război mondial Austria și Ungaria (Imperiul Austro-Ungar) pierd teritoriile ocupate. Tratatele de la Saint-Germain și Versailles interzic atât Austriei cât și Germaniei o unificare politică. Sfântul Imperiu Roman se compunea din 1684 - 1806 din zece regiuni teritoriale:
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
căderea guvernului reacționar Manteuffel în 1858 și asceniunea Prințului Wilhelm ca regent (din motive de sănătate ale fratelui său), a fost numit un nou guvern, liberal moderat, cu Karl Anton președinte al miniștrilor. Pe plan extern, a avut ca scop unificarea statelor germane. Prințul a deținut acestă poziție până în 1862, când a demisionat în mijlocul unei lupte cu parlamentul asupra bugetului militar. În 1866, fiul său Carol a fost ales domn al Principatelor române. În februarie 1870 unui alt fiu al său
Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/304488_a_305817]
-
forțelor electromagnetice și ale principiului de excluziune care acționează împreună, aducând obiectul la poziția sa de echilibru. Forțele centrifuge sunt de fapt manifestări ale accelerației unui sistem de referință în rotație. Dezvoltarea teoriilor fundamentale ale forțelor a mers pe linia unificării ideilor separate. De exemplu, Isaac Newton a unificat forța răspunzătoare pentru căderea obiectelor la suprafața Pământului cu forța răspunzătoare pentru orbitele corpurilor cerești, dezvoltând teoria gravitației universale. Michael Faraday și James Clerk Maxwell au demonstrat că forțele electrice și cele
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
primele trei forțe fundamentale (toate cu excepția gravitației) sunt manifestări ale materiei (fermioni) ce interacționează prin schimbul de particule virtuale purtătoare de interacțiuni. Acest model standard din fizica particulelor arată similitudini între forțe și au determinat oamenii de știință să prezică unificarea forțelor slabă și electromagnetică în teoria electro-slabă, confirmată ulterior prin observații. Formularea completă a modelului standard prezice existența unui mecanism Higgs, încă neobservat, dar observațiile oscilațiilor neutrinilor indică faptul că modelul standard este incomplet. O teorie unificată care să permită
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
opun reacțiunile din partea suportului corpului. De exemplu, rezultanta forțelor ce acționează asupra unei persoane care stă pe pământ este zero, deoarece greutatea sa este echilibrată de o forță normală exercitată de sol. Contribuția lui Newton la teoria gravitației a fost unificarea mișcărilor corpurilor cerești, despre care Aristotel presupunea că sunt într-o stare de mișcare constantă, căderea fiind observată doar pe Pământ. Newton a propus o lege a gravitației care ar fi explicat și mișcările corpurilor cerești, mișcări descrise anterior cu ajutorul
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
mai puternică națiune comercială mondială. De asemenea, în această perioadă a apărut conceptul nou al spațiului european comun. Napoleon a menționat, în mai multe ocazii, că intenționează să creeze un singur stat european, și, deși, înfrângerea sa a întârziat momentul unificării continentului cu aproape un secol și jumătate, ideea a reapărut după Al Doilea Război Mondial. Ideile Revoluției franceze au impulsionat procesul de afirmare a națiunii române. Construirea de "societăți iacobine" a dus la afirmarea Școlii Ardelene și, mai târziu, la
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
la sfârșitul anilor 1860 la Philadelphia iar ultima în 1895 la Boston. Răsunetul mare pe care opera lui Scheffel l-a avut asupra contemporanilor săi poate fi explicat în parte prin sa a caracterului german al lucrărilor sale. Ideea unei unificări a Germaniei fusese unul din idealurile revoluției din 1848, similară aspirațiilor revoluționarilor din Italia sau din principatele române. Chiar dacă în toate aceste țări revoluțiile din 1848 au fost înnăbușite, tinerii intelectuali căutau să militeze prin operele lor pentru un ideal
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
unul din idealurile revoluției din 1848, similară aspirațiilor revoluționarilor din Italia sau din principatele române. Chiar dacă în toate aceste țări revoluțiile din 1848 au fost înnăbușite, tinerii intelectuali căutau să militeze prin operele lor pentru un ideal național, iar, după unificare, să continue propăvăduirea ideilor naționaliste, pentru a asigura consolidarea noilor state naționale. Aceste acțiuni ale intelectuațității s-au manifestat în toate țările care și-au realizat idealul de unificare. În Germania, a apărut însă un alt aspect specific. Unificarea s-
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
să militeze prin operele lor pentru un ideal național, iar, după unificare, să continue propăvăduirea ideilor naționaliste, pentru a asigura consolidarea noilor state naționale. Aceste acțiuni ale intelectuațității s-au manifestat în toate țările care și-au realizat idealul de unificare. În Germania, a apărut însă un alt aspect specific. Unificarea s-a făcut practic prin absorbirea diferitelor state germane de către Prusia. Militarea pentru un naționalim german era un mod în care intelectualitatea încerca să se opună unei supremații prusace (căreia
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
după unificare, să continue propăvăduirea ideilor naționaliste, pentru a asigura consolidarea noilor state naționale. Aceste acțiuni ale intelectuațității s-au manifestat în toate țările care și-au realizat idealul de unificare. În Germania, a apărut însă un alt aspect specific. Unificarea s-a făcut practic prin absorbirea diferitelor state germane de către Prusia. Militarea pentru un naționalim german era un mod în care intelectualitatea încerca să se opună unei supremații prusace (căreia Scheffel îi era, după cum s-a arătat, foarte potrivnic) și
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]