8,137 matches
-
ăsta-i Zach. Nu știi niciodată la ce să te aștepți. Ν Câteva zile mai târziu, a fost aniversarea lui Zach, care a coincis cu momentul când a început să se poarte din nou ciudat. Întotdeauna spunea cât de mult urăște aniversările, deoarece, atunci când era mic, mama lui nu-și amintea niciodată de ziua lui. (Partea bună e că asta reprezenta o binecuvântare pentru meseria lui, fiindcă îl deprima. Toate secretarele superbe de la agenția care-l impresaria pe Zach îi spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sunat să aflu la ce oră să vin să-l iau de la studioul din East Village. —Nu vin. Ți-am spus că detest dracu’ zilele de naștere. Nu mă mai hărțui! — Dar am pregătit ceva special, ca să nu le mai urăști. Să nu mai fii nefericit niciodată, am bâiguit șocată. —Nu pricepi? Îmi place să fiu dracu’ nefericit. Nu funcționez altfel. Cum vrei să-mi fac bine treaba dacă sunt al dracu’ de fericit tot timpul? Mi-a trântit telefonul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Găselnița cu filmul lui Scorsese fusese genială, acum trebuia doar să-l conving pe Zach că am și filmul, și DVD-ul fără să-l las să-și dea seama că n-am nici unul, nici altul. Și, în plus, că urăsc din toată inima realismul brutal al lui Martin Scorsese. Aș prefera doar să mă uit la film, mă refuză el. — Sigur! i-am răspuns senină. Fii Nicole Kidman, mi-am spus. Oferă-i o reprezentație demnă de-un Oscar, jucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
salvez. Mi-era clar, Charlie habar n-avea de emanciparea femeii. Nu știa că, din anii ’70 încoace, este ilegal să salvezi femei, așa la întâmplare? Nu vreau să fiu salvată. Vreau să mor. Nu, nu vrei. Ba da. Te urăsc! am orăcăit. Cum îndrăznești să vii să mă salvezi în felul ăsta? E de neiertat. E inadmisibil. —Cum îndrăznesc? Cum îndrăznești tu?! mi-o întoarse furios, făcându-mă dintr-odată să-mi fie teamă de el. Singurul lucru de neiertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fiu nefericită numai pentru că și el era nefericit. —Monsieur, spuneți-i că ne întâlnim acolo, i-am zis chelnerului strângându-mi lucrurile. Charlie se uită supărat la mine, dar nu spuse nimic. Acum chiar că mă ura. Și eu îl uram, așa că eram chit. 7tc "7" Am fost très norocoasă că nu mi-a ieșit schema cu Advil-ul. Eduardo mi-a citat din Proust tot timpul cât am luat cina. Vă puteți gândi la ceva mai stimulator din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am spus o minciună nerușinată, dar bine’nțeles că lui Eduardo nu i-am spus nici un cuvânt despre ce s-a petrecut la Paris. El și-a închipuit că eram acolo la cumpărături, ca toate americancele. Adevărul e că mă uram din toată inima pentru incidentul Advil. Și Charlie mă ura. Julie nu era tocmai entuziasmată. Nu mai voiam să mă urască și altcineva. Nu ar fi fost o mișcare inteligentă să-i spun lui Eduardo adevărul despre mine acum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
petrecut la Paris. El și-a închipuit că eram acolo la cumpărături, ca toate americancele. Adevărul e că mă uram din toată inima pentru incidentul Advil. Și Charlie mă ura. Julie nu era tocmai entuziasmată. Nu mai voiam să mă urască și altcineva. Nu ar fi fost o mișcare inteligentă să-i spun lui Eduardo adevărul despre mine acum, în stadiul incipient al relației noastre, ca să mă urască și el. Ei bine, are o bilă albă, zise Julie. Dar măcar ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Charlie mă ura. Julie nu era tocmai entuziasmată. Nu mai voiam să mă urască și altcineva. Nu ar fi fost o mișcare inteligentă să-i spun lui Eduardo adevărul despre mine acum, în stadiul incipient al relației noastre, ca să mă urască și el. Ei bine, are o bilă albă, zise Julie. Dar măcar ia în considerare ideea de a-l consulta pe dr. Fensler. Chiar dacă te simți bine, ți-ar putea fi de folos. N-am putea vorbi despre altceva? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-ntâmplat? o întrebă Jolene. Nu încap în nici o rochie din magazinul ăla, miorlăi disperată Madeleine. De ce credeți că m-am îmbrăcat așa? — Ei bine, au tone de accesorii din care poți să alegi, o consolă Jolene. —E și mai rău. Urăsc locul ăla. Mă simt ca o bezea într-o cameră plină de fire de arpagic. Ești o fată frumoasă, Madeleine. Nu fi tristă, bucură-te de cadou, o sfătui Patrick. Serios? — Pe cuvânt. Ești mult mai frumoasă decât toate firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dar asta nu înseamnă că-i un parfum prost. Vreau să spun, milioane de oameni consideră că miroase divin. Cred că Charlie este Angel-ul meu, dacă este posibil să faci o analogie între bărbații și parfumurile pe care le urăști. Am ajuns la poarta de îmbarcare. Nu puteam să merg mai departe fără bilet. — De fapt, o să-mi iau rămas-bun aici, i-am spus încrezătoare. Trebuie să mă duc la toaletă. —Zbor plăcut, îmi ură dându-mi înapoi bagajele. —Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tot sufletul. Aaah, acum mă simțeam mai bine. I-am mai tras un șut și m-am prăbușit pe podea într-un acces de furie demn de Courtney Love. O lacrimă mi se rostogoli pe obraz și-mi atinse buza. Urăsc istericalele, pe cuvânt. La început sunt grozave, dar se termină, invariabil, prost. Pot să vă mărturisesc ceva p-ș? Odinioară credeam că secretul fericirii constă într-un loc șic cu room-service și mobilier de la Christian Liaigre. Ei bine, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nici un caz nu sufeream de hipoglicemie. O să-ncerc să vă explic. Dacă devii hipoglicemică doar în preajma unei singure persoane, sunt șanse mai mari să fii îndrăgostită de acea persoană decât să te fi trezit dintr-odată doborâtă de-o formă urâtă de diabet. — Adevărul e, Charlie, trebuie să recunosc, că am comis o faptă urâtă, i-am mărturisit, dând să-mi deschid poșeta. Dumnezeule, câteodată îmi vine s-o strâng de gât pe Julie. Adevărul e c-a avut dreptate în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui Frank. În adevăratul sens al cuvîntului, eu fusesem intrusul. În atîtea nopți Împreună, ea și Frank transformaseră acest pat oarecare În patul lor, iar eu mă băgasem nepoftit printre perne și printre fantomele lor. Nu se poate să-i urăști În halul ăsta pe localnici. La urma urmei, Frank Îi simpatiza. — Cred și eu. (Se Înfrînă și Își mușcă buza, jenată de propria-i limbă ascuțită.) A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se Încrunta În sinea lui pe măsură ce-și depășea emoțiile. Probabil că-i urai pe soții Hollinger. Suficient cît să-i omori? Domnule Prentice, dacă aș vrea să-i omor pe soții Hollinger, n-ar fi din cauză că i-aș urî. — Pe Bibi au găsit-o În jacuzzi Împreună cu Hollinger. — Imposibil... O fi făcut sex cu el? Știai că era Însărcinată? Dumneata erai tatăl? — Eu era tatăl ei. Eram buni prieteni. Nu m-am culcat niciodată cu ea, nici măcar cînd mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la vehiculul mutilat, ținînd În mînă bricheta Încă aprinsă, și mă așteptam să-l văd Îndesînd o cîrpă În rezervor. Dar Crawford i-a adresat mașinii un salut milos și-a plecat fumîndu-și calm țigara, savurînd aburii de tutun turcesc. — Urăsc să fac așa ceva, Charles... dar trebuie făcute sacrificii. — Cel puțin nu-i Aston Martinul tău. — Mă refeream la sacrificiile noastre - e un medicament amar, dar trebuie să-l Înghițim amîndoi... Am pornit-o pe șoseaua de centură, pe marginea căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Cine ești tu? (Editura Vinea). A publicat proză scurtă, traduceri și eseuri în revistele România literară, Viața Românească, Steaua, Apostrof, Ziarul de duminică. Este membră a Uniunii Scriitorilor din anul 1998. Partea întâi CLARA MINTE 1. Uneori simt că mă urăsc. în general mă urăsc. Trupul meu e groaznic, îl urăsc, îmi urăsc chipul, sunt momente când îmi urăsc chiar și prețioasa, clara mea minte, în care îmi zumzăie ne întrerupt gândurile. Mă întreb de ce nu pot fi simplă, ca oamenii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Vinea). A publicat proză scurtă, traduceri și eseuri în revistele România literară, Viața Românească, Steaua, Apostrof, Ziarul de duminică. Este membră a Uniunii Scriitorilor din anul 1998. Partea întâi CLARA MINTE 1. Uneori simt că mă urăsc. în general mă urăsc. Trupul meu e groaznic, îl urăsc, îmi urăsc chipul, sunt momente când îmi urăsc chiar și prețioasa, clara mea minte, în care îmi zumzăie ne întrerupt gândurile. Mă întreb de ce nu pot fi simplă, ca oamenii obișnuiți. Sau chiar simplă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și eseuri în revistele România literară, Viața Românească, Steaua, Apostrof, Ziarul de duminică. Este membră a Uniunii Scriitorilor din anul 1998. Partea întâi CLARA MINTE 1. Uneori simt că mă urăsc. în general mă urăsc. Trupul meu e groaznic, îl urăsc, îmi urăsc chipul, sunt momente când îmi urăsc chiar și prețioasa, clara mea minte, în care îmi zumzăie ne întrerupt gândurile. Mă întreb de ce nu pot fi simplă, ca oamenii obișnuiți. Sau chiar simplă precum semințozaurii care reazemă gardurile străzilor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în revistele România literară, Viața Românească, Steaua, Apostrof, Ziarul de duminică. Este membră a Uniunii Scriitorilor din anul 1998. Partea întâi CLARA MINTE 1. Uneori simt că mă urăsc. în general mă urăsc. Trupul meu e groaznic, îl urăsc, îmi urăsc chipul, sunt momente când îmi urăsc chiar și prețioasa, clara mea minte, în care îmi zumzăie ne întrerupt gândurile. Mă întreb de ce nu pot fi simplă, ca oamenii obișnuiți. Sau chiar simplă precum semințozaurii care reazemă gardurile străzilor, devorând fără
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Steaua, Apostrof, Ziarul de duminică. Este membră a Uniunii Scriitorilor din anul 1998. Partea întâi CLARA MINTE 1. Uneori simt că mă urăsc. în general mă urăsc. Trupul meu e groaznic, îl urăsc, îmi urăsc chipul, sunt momente când îmi urăsc chiar și prețioasa, clara mea minte, în care îmi zumzăie ne întrerupt gândurile. Mă întreb de ce nu pot fi simplă, ca oamenii obișnuiți. Sau chiar simplă precum semințozaurii care reazemă gardurile străzilor, devorând fără încetare semințe și scuipând nepăsători cojile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
elevă de 17 ani în anul de grație 1975. EU. (Vreau să mă cunoști bine, Edo, să mă știi așa cum sunt, pentru că și eu vreau să te știu așa cum ești, și abia acum te descopăr.) Aseară, de pildă, m-am urât cu patimă. Am spart niște vase în bucătărie, unul după altul. Ce stân gace pot fi! Mai întâi am spart deodată două cești albastre de porțelan, pur și simplu mi au scăpat din mână (eram cu gândul la o petrecere
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca și cum aș trage o cortină între mine și ceilalți. Dar, de data asta, cine știe prin ce gest mecanic, tot cu gândul la petrecerea aia nesuferită, închisesem ușa. Lovitura la cap a pus capac și m-a făcut să mă urăsc de-a bi nelea, Edo. M-am oprit în pragul camerei, cu mâna la frunte, și am stat așa până m-am încumetat, în cele din urmă, să intru și să aprind lumina. E limpede, mi-am spus, trec printr-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când am senzația acută că stau pe loc, ca un băț de chibrit nears. Aștept flacăra care să mă aducă la viață. — Ce faci, Clara? mă întreabă mama, privindu mă cercetător. Cum ai petrecut tot timpul ăsta? Ți-a fost urât singură? Are acea strălucire a feței care-mi arată că s a simțit bine în vizită. Mamei îi plac foarte mult vizitele la prieteni, petrecerile, mereu îl trage pe tata după ea și de fiecare dată mă mir cum reu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
capătă culoarea sângerie a nenorocitului de coș de pe frunte. Parcă aș fi un inorog urât, închis într-o grădină zoologică, la care se zgâiește toată liota de vizitatori, pentru că este principalul punct de atracție. Cine spunea că inorogii sunt frumoși? Urăsc inorogii! Bine că nu există! îi sărut pe obraji și mă îndrept demnă spre camera mea, închizând ușa încet, deși îmi vine s-o trântesc cât colo. Mă duc la fereastră și rămân mult timp cu fruntea lipită de ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
le sparg cu nemiluita), învârtindu-mă mereu în același cerc. Vreau să fiu scriitoare - o scriitoare adevărată și neobișnuită. însă problema mea este că la școală mă simt atât de obișnuită! Atât de obișnuită! Aproape că mă disprețuiesc. (Oricum, mă urăsc!) Nu mai știu ce să cred despre mine, mai ales acum, când sunt doar un băț de chibrit printre altele, închis într-o cutie. Sunt oare, la urma urmelor, doar un om obișnuit? Mediocru? Să fie starea asta de mediocritate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]