7,043 matches
-
unui incendiu mistuitor. Biserica de astăzi a trecut prin mai multe etape de reconstrucție datorită fenomenelor naturale sau a incendiilor, ultima reconstrucție datează din 1859, și arată așa cum o găsim și astăzi și se datorează sumelor donate de Catherina Cardini văduva lui Ieronim Cardini-Momolo, mărturie a acestui lucru stă epitaful din stânga bisericii pe care stă scris în limba latină: După nenumăratele probleme întâmpinate în practicarea cultului catolic în Bulgaria, episcopii din Ordinul pasionist au ales să treacă Dumărea împreună cu o parte
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
masacrați de englezi. Fiul lui Sweyn, Knud cel Mare, l-a înfrânt pe fiul lui Ethelred, Edmund II, în 1016, în bătălia de la Assandum și a fost recunoscut că rege al Angliei. Knut s-a căsătorit cu Emma de Normandia, văduva lui Ethelred II și s-a convertit la creștinism. După ce a devenit rege al Danemarcei și Norvegiei, regatul sau se întindea pe coastele Mării Nordului, dar și pe nordul Germaniei. După moartea lui Hardecanutz, fiul lui Knut, în 1042, neexistând moștenitori
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
început tragedia Ioanei de Castilia: tatăl ei, ca regent, a scris la toate curțile Europei, lamentându-se de nebunia fiicei sale, cauzată de moartea bruscă a iubitului soț. Astfel a apărut legenda, sporită și răspândită, despre comportamentul ciudat al Ioanei, văduvă inconsolabilă, asupra sicriului soțului său. Ioana decisese să mute trupul lui Filip de la Burgos unde murise, pentru a respecta dorința lui Filip de a fi înmormântat la Granada, cu excepția inimii care a fost purtată la Bruxelles. Însoțită de un alai
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
durat călătoria, ea nu s-a despărțit de sicriul soțului. Nobilii din cortegiu erau nemulțumiți și s-au înmulțit bârfele despre nebunia reginei. În orașul Torquemada la 14 ianuarie 1507, Ioana a dat naștere ultimului copil, Caterina. Ioana devenise o văduvă râvnită, moștenitoarea unei coroane prestigioase. Fiul și moștenitorul ei, Carol I, avea 16 ani și era în grija mătușii sale în nordul Flandrei; tatăl ei a rămas în Aragon permițând creșterea crizei politice. De la moartea mamei sale, până la propria moarte
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
care străbate Uniunea de la Arbatov la Cernomorsk, apoi pe șantierul feroviar transsiberian, ajungând la ultima filă în Moldova. Ostap Bender, fiu de supus turc, șarlatan pașnic, ce rar întrebuințează forța sau amenințarea cu forța, escroc sentimental (care se însoară cu văduva Grițațueva și o seduce pe Zoia Sinițkaia, omul iubit de gospodine și funcționare), este animat de o dorință perpetuă de îmbogățire. El este înconjurat de o pleiadă de personaje diverse, abil desenate: Alexandr Ivanovici Koreiko, Balaganov, Panikovski, Vorobianinov, Vasisuali Lohankin
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
stabilește la Llerena. În vara anului 1617 se căsătorește cu Maria Paez Jimenez, cu care are trei copii. Maria Paez decedează prematur șase ani mai târziu (în 1623). Doi ani mai târziu, pictorul se recăsătorște cu Beatriz de Morales, o văduvă cu șapte ani mai în vârstă decât el. Din această căsătorie se vor naște șase copii, dar nu va supraviețui decât una dintre fiice. Nu se știe prea multe despre activitatea artistică a lui Zurbarán din acești ani; există câteva
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
despre care nu avem prea multe informații. Știm că Zurbarán trimite mai multe lablouri la Lima, Mexic și Buenos Aires, probabil din cauza numărului insuficient de comenzi pe care le primea la Sevilla. În anul 1644, se căsătorește, din nou cu o văduvă, Leonor de Tordera, în vârstă de 28 de ani. Vor avea împreună șase copii care, din păcate, vor muri la vârste fragede. În anul 1649, o cumplită epidemie de ciumă decimează populația Andaluziei și nu cruță nici familia lui Francisco
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
Louisiana și din alte state din Sudul Îndepărtat. În Louisiana, judecătorul T.S. Crawford și procurorul P.H. Harris din Districtul Judiciar nr. 12 au fost împușcați de pe cal într-o ambuscadă la 8 octombrie 1873 în timp ce mergeau spre tribunal. Una din văduve a scris Departamentului de Justiție că soțul ei a fost ucis deoarece fusese unionist și din cauza „...eforturilor depuse pentru a-i descoperi pe cei ce au comis o crimă..." {US Senate Journal January 13, 1875, pp. 106-107}. În Nord, alegerile
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
la început regele nu îi acordă multă atenție, dar mai târziu se simte atras de spiritul malițios și conversația plăcută. Frumoasă și inteligentă, devine amanta regelui în mai 1667. În 1669 se naște primul copil al cuplului. Încredințat spre creștere văduvei Scarron, cea care va deveni mai târziu marchiza de Maintenon, viitoarea soție morganatică a regelui. Cu timpul, între stăpână și guvernantă apar neînțelegeri pe tema educației copilului. Doamna de Scarron dorește să plece de la curte. Doamnei de Montespan îi era
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
și vicleană, exercitând o fascinație continuă asupra regelui care revenea întotdeauna la ea după aventurile sale trecătoare. După nașterea ultimului copil, excedat și de aroganțele sale, regele încearcă să se despartă de ea la presiunile bisericii, începând o relație cu văduva Scarron. De altfel iezuiții și nu o rivală au fost cei care au contribuit decisiv la căderea doamnei de Montespan. Revoltați de luxul și de modul său ostentativ de a-și afișa poziția de metresă regală, convinsă că e de
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
fost distruse în Primul Război Sino-Japonez din 1895, în care Qing a pierdut influență asupra Coreei și posesia asupra Taiwanului. Au fost organizate noi armate, dar ambițiosa „Reforma de o sută de zile” din 1898 a fost anulată de către Împărăteasa văduva Cixi, un lider necruțător, dar capabil. Atunci când, ca răspuns la violențele anti - străine ale Yihetuan ("Boxeriilor") , puterile străine au invadat Chină, Împărăteasa Văduva le-a declarat război, ceea ce duce la înfrângere dezastruoasă. Guvernul a inițiat apoi reforme fiscale și administrative
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
noi armate, dar ambițiosa „Reforma de o sută de zile” din 1898 a fost anulată de către Împărăteasa văduva Cixi, un lider necruțător, dar capabil. Atunci când, ca răspuns la violențele anti - străine ale Yihetuan ("Boxeriilor") , puterile străine au invadat Chină, Împărăteasa Văduva le-a declarat război, ceea ce duce la înfrângere dezastruoasă. Guvernul a inițiat apoi reforme fiscale și administrative fără precedent, inclusiv alegeri, un nou cod de legi, și eliminarea Sistemului de Examinare. Sun Yat-sen și alți revoluționari au concurat cu reformatori
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
decembrie 1650, Dorgon a murit brusc în timpul unei expediții de vânătoare, marcând începutul oficial al guvernării personalale a împăratului Shunzhi. Pentru că împăratul avea doar 12 ani în acel moment, cele mai multe decizii au fost făcute în numele său de către mama sa, Împărăteasa văduva Xiaozhuang, care s-a dovedit a fi un politician iscusit . Deși sprijinul lui Dorgon fusese esențial pentru ascensiunea lui Shunzhi, Dorgon a avut de-a lungul anilor centralizată atât de multă putere în mâinile sale, încât să devină o amenințare
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
termenii. Termenii au inclus cesiunea Peninsulei Liaodong Japoniei, dar Rusia, cu propriile sale planuri teritoriale, împreună cu Germania și Franța, au pus cu succes presiune pe japonezi pentru a renunța la peninsula. Acești ani au văzut o evoluție în implicarea Împărătesei Văduve Cixi (Wade-Giles: Tz'u-Hsi). Ea a intrat în palat în anii 1850, drept concubină a Împăratului Xianfeng (d. 1850-1861) și a venit la putere în 1861, după ce fiul ei în vârstă de cinci ani, Împăratul Tongzhi, a urcat pe tron
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
intrat în palat în anii 1850, drept concubină a Împăratului Xianfeng (d. 1850-1861) și a venit la putere în 1861, după ce fiul ei în vârstă de cinci ani, Împăratul Tongzhi, a urcat pe tron. Această împreună cu Împărăteasa Văduva Ci'an (văduva Împăratului Xianfeng) și prințul Gong, au dat o lovitură de stat înlăturând de la putere mai mulți regenți ai minorului împărat. Între 1861 și 1873, ea și Ci'an au servit că regente, alegând numele de domnie „Tongzhi" (guvernând împreună). După
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
regenta a început. În primăvara anului 1881, Ci'an a murit subit, la vârsta de 43 de ani, lăsând-o pe Cixi ca unic regent. Din 1889, de când Împăratul Guangxu a început să guverneze în nume propriu, până în 1898, Împărăteasa Văduva a trăit într-o semi-retragere, petrecând cea mai mare parte a anului în Palatul de Vară. La 1 noiembrie 1897, doi misionari romano-catolici germani au fost uciși în partea de sud a provinciei Shandong. Ca răspuns, Germania a folosit crimele
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Împăratul a emis o serie de edicte și s-au făcut planuri pentru a se reorganiza birocrația, restructura sistemul școlar, precum și pentru numirea noilor funcționari. Opoziția birocratica a fost imediată și intensă. Deși a fost implicată în reformele inițiale, Împărăteasa Văduva a intervenit pentru a le opri, arestând și executând mai mulți reformatori, preluând totodată și controlul politic. Cu toate acestea, multe dintre planuri au rămas în vigoare iar reformele au fost implementate. Secetă pe scară largă din Chină de Nord
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
enumerat, în scris, cereri către guvernul Qing, acestea incluzând despăgubiri pentru cheltuielile lor de invazie și executarea funcționarilor complici. Până în secolul al XX-lea, tulburările în masă civile începuseră și continau să crească. Pentru a depăși astfel de probleme , Împărăteasa văduva Cixi a emis un edict imperial în 1901, un apel pentru propuneri de reformă din partea guvernatorilor și a guvernatorilor generali și a inițiat epoca „Noile Politici” ale dinastiei, de asemenea, cunoscută sub numele de "Reforma Qing Târzie". Edictul a deschis
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
o nouă concubină la curtea împăratului. După verificarea stării sănătății, a originii, a educației și a compatibilității horoscopului cu cel al împăratului, au rămas în competiție doar 60 de candidate din familii nobile manciuriene. Decizia finală asupra câștigătoarei postului revine văduvei ultimului împărat. De data aceasta, câștigătoare este Yehe Nara, care este primită la curtea împăratului Xianfeng ca și concubină de gradul 4, poziție numită "Gui Ren" (persoană onorată). Ajunsă la curte, în "Orașul Interzis", un fel de azil de bătrâni
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
de responsabilități la curte. Așadar, a învațat cu hărnicie scrierile chineză și manciuriană, iar la academia împărătească a studiat cu profesori renumiți textele clasice, pictura și poezia. Pe lângă toate acestea, a reușit să creeze și să întrețină relații bune cu văduva fostului împărat și cu soția actualului împărat. Reușește să ajungă concubina favorită a împăratului Xianfeng. În această poziție are șansa de a observa și învăța tainele cârmuirii unui imperiu. Xianfeng este impresionat de inteligența, dorința de învățare și talentul tinerei
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
avut succes în ceea ce privește integrarea manciurienilor și a mongolilor în stat, precum și la înăbușirea revoltelor populare. Ce nu i-a reușit, și a dus la căderea Chinei imperiale, a fost stăvilirea amestecului puterilor străine europene. În ochii poporului chinez, Cixi, sau văduva împăratului, cum a mai fost numită, a fost foarte populară și bine văzută. Imaginea de femeie crudă, însetată de putere, și cu înclinații sexuale perverse a fost creată și sprijinită în special de propaganda britanică. În special George Morrison, corespondentul
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
a devenit al patrulea calif, și și-a stabilit capitala la Kufa (Irak). Imediat după preluarea califatului, este contestat de o parte a supușilor săi pentru că nu a aplicat Legea Talionului asasinilor lui Uthman. În fruntea acestora se afla Aișa, văduva profetului Muhammad aliată cu doi pretendenți la conducerea califatului, Talha bin Ubayd-Allăh și Abd-Allăh bin al-Zubayr, pe care i-a învins în apropiere de Basra (în Irakul de astăzi) în celebra Bătălie a Cămilei (656). În 657, în bătălia de la
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
Criminalistica“, nr. 2, anul II, martie 2000, p. 2-3; - „Noutăți în metodologia urmăririi generale“"- în Revista „Criminalistica“, nr. 3, anul II, mai 2000, p. 8-9; - „Amprenta digitală“"- în Revista „Criminalistica“, nr. 4, anul II, iulie 2000, p. 26-27 (împreună cu Nicolae Văduva); - „Crima din strada «Dreptății»“" - în Revista „Criminalistica“, nr. 6, anul II, 2000, p.;3-5; - „Cadavrul din râul «Mort»“" - în Revista „Criminalistica“, nr. 1, anul III, februarie 2001, p. 9-12 (împreună cu Vasile Lăpăduși și Sorinel Cărăușu); - „«Haiducul» din satul Sen“"- în
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
1765-1767 un urmaș al familiei Băbeanu, cu numele Mihail, fost logofăt de taină, călugărit cu numele de Misail Monahul, a clădit o biserică de zid în locul celei de lemn, adăugând și șase chilii, care au dăinuit până în 1920, pentru adăpostirea văduvelor sărace. Amenințată cu dărâmarea, Biserica Hagiu a fost renovată în 1831, cu ajutorul și contribuția enoriașilor. Devenind neîncăpătoare și ruinându-se, între anii 1872-1874 biserica Hagiu a fost reclădită din temelii, prin osârdia vrednicului preot paroh de atunci Ioan Călin zis
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
s-au repatriat, alții, însă, dintre cei fără bani, au pierit, peregrinând dintr-un loc în altul, sau au acceptat de bunăvoie să intre în robie. Tratamentul nu a fost aacelași pentru toți. De o deosebită atenție s-a bucurat văduva regelui Amaury I, Maria Comnena, căreia, fără să i se ceară ceva în schimb, i s-a dat învoire și escortă pentru ca, împreună cu femeile sale să părăsească orașul nesupărată de nimeni și să se refugieze la Tripoli. Nu numai faptul
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]