7,246 matches
-
elevi și părinți (Crețu, C., 1997, p. 116). Pentru a identifica și selecta elevii cu abilități înalte este ne voie de date biografice, chestionare și probe standard, metodele și instrumentele folosite trebuind să satisfacă exigențe de obiectivita te, fiabilitate și validitate. Raportul Marland a identificat în 1972 procedeele tradiționale de până atunci de diagnosticare a capacită ții intelectuale înalte (Ibidem, pp. 117-118): a. Observațiile și nominalizările elevilor dotați făcute de că tre profesori; b. Testarea docimologică; c. Evaluarea Q.I. prin
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
această definiție întrucât ele erau mult prea înaintate față de timpul elaborării lor pentru a fi puse în practică cu succes și a avea un impact economic măsurabil. Rigorile capitalismului - idei, produse, servicii și procese, judecate de către piața de desfacere - confirmă validitatea a ceea ce este sau nu este inovator. Exprimat simplu, o inovație are valoare dacă este apreciată din partea clienților cărora aceasta le-a adus bani mulți în portofel. Acum că am calificat acest aspect, este important de remarcat faptul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
construită în chip similar : unul din marii filosofi ai Atenei, înconjurat de admirația discipolilor și a femeilor frumoase, dar și de mefiența autorităților puse în gardă de puterea sa de fascinație asupra celor din jur, are ocazia să-și verifice validitatea teoriilor în viața reală. Într-un moment de cumpănă, moartea unui apropiat, adept al ideilor sale, declanșează un mecanism fatal : filosoful intră în conflict cu puternicii zilei, cei seduși cândva de farmecul său intelectual îl abandonează unul după altul și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cei însărcinați cu ordinea publică îl batjocoresc pe gânditorul-rebel, ceea ce determină reacția virulentă a chitaristului în apărarea victimei. Confruntarea iscată în jurul butoiului se încheie cu moartea muzicianului, eveniment tragic care modifică radical viața lui Diogene, obligându-l să-și verifice validitatea ideilor în lumea reală. Deși neimplicat în vreun fel în sfârșitul tânărului adept înjunghiat cu cuțitul său, filosoful cu oroare de violență se vede acuzat de omor, fapt explicabil din perspectiva autorităților înclinate să creadă că un om în afara legii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar fi inadaptate din start pentru consolidarea unor instituții democratice. Există însă dubii serioase asupra legăturii cauzale dintre cultura democratică și instituții. Cele din urmă pot fi condiții pentru dezvoltarea unei culturi civice. Și această măsură - indirectă - are probleme de validitate: diferențele de încredere în instituții între diferitele tipuri de regimuri sunt nesemnificative și, contrar teoriei, cea mai mare încredere se înregistrează în nondemocrațiile stabile. Diferența dintre democrațiile consolidate și proaspetele democrații poate fi descrisă, cred Mishler și Rose, astfel: în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
inițiale fiind temperate, reîntărite sau modificate. Astfel, ceea ce trebuie măsurat sunt tocmai atitudinile față de democrație și față de alternative nondemocratice. Dincolo de evaluarea democrației ca ideal, ceea ce ne interesează este definiția competitivă a democrației ca un regim alternativ altor regimuri. Mizând pe validitatea acestei măsurări a democrației, am adoptat aceeași strategie. Cetățenii au fost întrebați: „Oamenii au opinii diferite despre felul în care ar trebui guvernată România. Cât de bine credeți că ar fi...” și au primit câteva alternative: un conducător puternic, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de retur, aprecierea de către utilizatori a suporturilor emise este adesea necunoscută. O mare parte dintre acestea, puțin citite sau vizionate, sunt întotdeauna tratate așa „pur și simplu pentru că nimeni nu s-a gândit sau nu a adus vreodată în discuție validitatea sau adaptarea lor la nevoi” (Leleu-Merviel, 1997). De fapt, calitatea 12 documentelor de comunicare internă este adesea slabă (Morillon, 2000). Constatând în același timp acest defect al instrumentelor de măsură și de calitate, ni s-a părut potrivit să propunem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
argumentele utilizate. Din acest punct de vedere, textul transmite anumite idei, un anumit mesaj, cuprinzând, de obicei, anumite argumente, povestiri, descrieri. Argumentul trebuie deosebit de schema de argumentare: primul se supune normelor adevărului sau ale acceptabilității, cel de al doilea normelor validității. Așadar, un text are în mod obligatoriu o temă, termen care trimite la unitatea sa semantică. În acest context, introducem termenul de coeziune, prin care înțelegem un ansamblu de trăsături care asigură unitatea semantică a unui text. La nivelul formei
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
creadă în existența realității, în forma prezentată de discursul jurnalistic, este pus în funcțiune un întreg arsenal de tehnici de credibilizare. Am analizat aceste tehnici la nivelul conținutului. Însă construirea credibilității implică, la nivelul formei discursului jurnalistic, utilizarea raționamentelor valide. Validitatea este proprietatea raționamentelor de a respecta legile și regulile logice sau, cu alte cuvinte, această formă logică este validă "când nu este posibil ca premisele sale să fie adevărate, iar concluzia falsă"62. După modul în care concluzia decurge din
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
a făcut, inițial, pentru aplicarea teoriei sale psihoanalitice la vieți individuale. Gordon Allport (1942) a folosit documente personale pentru a studia dezvoltarea personalității indivizilor, concentrându-se asupra documentelor primare, inclusiv narațiuni, având în vedere, de asemenea, problema fidelității și a validității interpretării bazate pe asemenea materiale. Această metodă a atins maturitatea în studiile lui Erikson (1958, respectiv 1969) asupra lui Luther și Gandhi. Erikson (1975) a folosit, de asemenea, istoria vieții pentru a cerceta cum au influențat momentele istorice viețile indivizilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
care unele vor fi analizate într-o altă secțiune, tendinșa de a utiliza acest instrument, în care se spune propria poveste cu propriile cuvinte, este una de acceptare a adevărului personal văzut dintr-un punct de vedere subiectiv și a validității narațiunii. În mod normal, o astfel de relatare include aspecte ale vieții și experiențe pe care vrem să le transmitem altora, elemente pe care am ajuns să le înțelegem și să le percepem ca fiind esența întregii noastre experiențe. Ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
interpretări proprii, face, de asemenea, ca relatarea unei povestiri a vieții să fie o artă. Deoarece interviul de tip povestirea vieții este în primul rând un demers artistic, el ar trebui interpretat ca atare. Are propriile standarde de fidelitate și validitate, diferite de cele ale metodelor de cercetare cantitative, așa cu se arată în capitolul 4. Cercetarea calitativă (incluzând și interviurile de tip povestirea vieții) poate fi verificată după propriile criterii dacă este caracterizată de fidelitate și validitate. Așa cum operele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de fidelitate și validitate, diferite de cele ale metodelor de cercetare cantitative, așa cu se arată în capitolul 4. Cercetarea calitativă (incluzând și interviurile de tip povestirea vieții) poate fi verificată după propriile criterii dacă este caracterizată de fidelitate și validitate. Așa cum operele de artă au propriile standarde de apreciere, la fel se întâmplă și cu metodele de cercetare bazate în primul rând pe subiectivitate, flexibilitate și variabile umane inerente. În următoarele capitole va deveni în primul rând mai clar faptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
termeni cu un grad crescut de relativitate. Subiectivitatea este așadar în centrul procesului povestirii vieții, revelând semnificațiile prin interpretare, în contrast cu abordarea științifică experimentală, care caută să descopere legi (Geertz, 1973). Interpretarea are foarte mult de-a face cu sensul și validitatea, dar acest lucru este complicat de faptul că ele pot fi diferite pentru cel care-și relatează povestirea vieții și pentru cel care o înregistrează. În plus, există un număr de factori importanți care vor determina cât de bine dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ele pot fi diferite pentru cel care-și relatează povestirea vieții și pentru cel care o înregistrează. În plus, există un număr de factori importanți care vor determina cât de bine dumneavoastră (sau povestitorul) sunteți capabil să stabiliți sensul și validitatea povestirii înregistrate. Dintre acești factori amintim: a) calitatea relației pe care o aveți cu povestitorul (în unele cazuri o relație de lungă durată poate contribui semnificativ la calitatea acesteia, în alte cazuri o relație nouă poate funcționa la fel de bine sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
sensului său. Acesta este un proces de durată ce are loc de-a lungul etapelor de planificare, realizare și interpretare ale interviului. Un echilibru între obiectivitate și subiectivitate funcționează, de regulă, cel mai bine în interpretarea poveștii vieții. Fidelitatea și validitatea narațiunii Ce face dintr-o poveste a vieții un document fidel și valid? În general, fidelitatea are de-a face cu obținerea acelorași răspunsuri la o întrebare oricând și oriunde este utilizată. Validitatea este măsura în care investigația obține răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
bine în interpretarea poveștii vieții. Fidelitatea și validitatea narațiunii Ce face dintr-o poveste a vieții un document fidel și valid? În general, fidelitatea are de-a face cu obținerea acelorași răspunsuri la o întrebare oricând și oriunde este utilizată. Validitatea este măsura în care investigația obține răspunsuri „corecte” sau există o concordanță între informațiile primite ori observate și cele la care ne așteptam (Holstein, Gubrium, 1995; Kirk, Miller, 1986). Chiar dacă nici un experiment - sau interviu - nu poate fi controlat perfect (și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
interpretare într-un alt mod, pe baza alegerii, dintre multiplele criterii aplicabile, a propriei trăiri procesului, care le poate schimba chiar viața (Goldstein, 1964), și a unei anumite perspective disciplinare sau teoretice. În ultimă instanță, aceasta înseamnă că fidelitatea și validitatea nu sunt, în mod necesar, standardele de evaluare adecvate pentru o poveste a vieții. Acesta este un demers foarte personalizat; analiza poveștii vieții este foarte subiectivă și poate avea de-a face cu calitatea și profunzimea relației interpersonale și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cel mai mult într-o poveste a vieții este ca aceasta să fie credibilă, mai degrabă decât adevărată. Realitatea subiectivă este, de fapt, ceea ce căutăm într-o poveste a vieții. Deoarece nu există un set de proceduri formale pentru determinarea validității narative, povestirea însăși este dominată de subiectivitate. Totuși, există anumite măsurători sau standarde care pot fi utile. Una dintre formele importante de control este consecvența internă. Potrivit lui Cohler (1982), maniera în care povestea este relatată în orice moment al vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
vedere ale povestitorului asupra a ceea ce-și amintește el că s-a întâmplat. Studierea vieților prin intermediul povestirilor se axează pe coerența internă a povestirii așa cum a fost trăită de narator, mai degrabă decât pe criteriile externe de adevăr și validitate. Alte posibilități de control ale validității poveștii vieții pot include coroborarea și persuasiunea. Prima se referă la coroborarea subiectivă. Dacă îi oferim povestitorului transcrierea editată spre a o citi, va confirma sau va susține acesta ceea ce a spus la început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ce-și amintește el că s-a întâmplat. Studierea vieților prin intermediul povestirilor se axează pe coerența internă a povestirii așa cum a fost trăită de narator, mai degrabă decât pe criteriile externe de adevăr și validitate. Alte posibilități de control ale validității poveștii vieții pot include coroborarea și persuasiunea. Prima se referă la coroborarea subiectivă. Dacă îi oferim povestitorului transcrierea editată spre a o citi, va confirma sau va susține acesta ceea ce a spus la început? Mai sună aceasta la fel ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
va susține acesta ceea ce a spus la început? Mai sună aceasta la fel ca povestirea inițială? Povestitorul este, de fapt, primul autor. Acesta e un aspect al considerațiilor etice menționate anterior. Orice modificare a povestirii de către narator nu-i afectează validitatea, ci mai degrabă confirmă rolul său principal pe parcursul întregului demers și-i oferă ocazia de a-i da o formă finală care să îi convină. O altă etapă a acestei măsurări ar fi să vedem dacă o rudă apropiată, cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
numai după cum Îl face Închipuirea noastră“, cită Ted. — De ce nu spui de-a dreptul ce ai de spus, În loc să-i citezi pe alții? spuse Norman supărat. — Ăsta e un atac la persoană, ripostă Ted. — Cel puțin, eu n-am negat validitatea domeniului tău de studiu, zise Norman, deși aș putea s-o fac fără prea mult efort. Astrofizicienii tind să se concentreze asupra universului exterior Îndepărtat ca o modalitate de evadare din realitatea propriilor lor vieți. Și, Întrucât În astrofizică nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vizibil implicat și cu responsabilități asumate. În al doilea rând: pornind la pretențioasa treabă de a scrie prefață la postfața prilejuită de apariția unei opere de anvergura și problematica Istoriei critice... a lui N. Manolescu, s-ar cuveni să evidențiez validitatea constatărilor elogioase, dar și a observațiilor critice venite din partea comentatorului. Nici el, nici eu nu bănuiam, pe când „făceam rând” la chioșcul de ziare pentru „Cronica optimistului” a lui G. Călinescu, că tânărul care începea să semneze cu numele N. Manolescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vizibil implicat și cu responsabilități asumate. În al doilea rând: pornind la pretențioasa treabă de a scrie prefață la postfața prilejuită de apariția unei opere de anvergura și problematica Istoriei critice... a lui N. Manolescu, s-ar cuveni să evidențiez validitatea constatărilor elogioase, dar și a observațiilor critice venite din partea comentatorului. Nici el, nici eu nu bănuiam, pe când „făceam rând” la chioșcul de ziare pentru „Cronica optimistului” a lui G. Călinescu, că tânărul care începea să semneze cu numele N. Manolescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]