67,111 matches
-
ri despre cum este lumea din punct de vedere moral. Având în vedere imaginea standard a psihologiei umane, putem formulă și o alt] concluzie de natur] psihologic]. Dezbaterea dac] oamenii care au o anumit] credinț] moral] doresc sau nu s] acționeze în conformitate cu aceasta trebuie considerat] acum o chestiune distinct]. S-ar putea ca ei s] aib] sau nu o dorinț] conform] credinței lor. În orice caz, ei nu pot fi criticați din punct de vedere rațional. A avea sau a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acum în considerare a doua tr]s]tur], si anume caracterul practic al judec]ții morale. Am v]zut c] a avea o opinie moral] înseamn], contrar celor spuse mai înainte, a ne g]și motivația corespunz]toare pentru a acționa. Dac] ne gândim c] este bine s]-i ajut]m pe cei care au nevoie, toate celelalte fiind egale, trebuie s] fim motivați s] îi ajut]m. Astfel, caracterul practic al judec]ții morale pare s] aib] propriile implicații psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] judec]țile despre ceea ce este bine și ceea ce este r]u sunt judec]ți despre ceea ce suntem motivați s] facem său s] nu facem. Acesta este obiectul de studiu al reflecției și al discuției morale, motivele noastre pentru a acționa. Dar realistul moral care admite un set de fapte morale fâț] de care am putea fi neutri din punct de vedere motivațional, trebuie s] resping] un astfel de concept al adev]rului sau falsit]ții. La urma urmei, am putea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ți despre motivele pe care le avem atunci când se presupune c] acele motive ar fi total determinate de circumstanțele noastre. Așa cum am ar]țâț mai devreme, oamenii aflați în aceleași circumstanțe au de f]cut aceeași alegere moral]: dac] ar acționa la fel, atunci fie amândoi au acționat corect (amândoi au f]cut ceea ce au fost motivați s] fac]), fie amândoi au acționat greșit (amândoi au f]cut ceea ce nu au fost motivați s] fac]). Explicația pentru ceea ce înseamn] a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atunci când se presupune c] acele motive ar fi total determinate de circumstanțele noastre. Așa cum am ar]țâț mai devreme, oamenii aflați în aceleași circumstanțe au de f]cut aceeași alegere moral]: dac] ar acționa la fel, atunci fie amândoi au acționat corect (amândoi au f]cut ceea ce au fost motivați s] fac]), fie amândoi au acționat greșit (amândoi au f]cut ceea ce nu au fost motivați s] fac]). Explicația pentru ceea ce înseamn] a avea un motiv este echivalent] cu adev]rul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar]țâț mai devreme, oamenii aflați în aceleași circumstanțe au de f]cut aceeași alegere moral]: dac] ar acționa la fel, atunci fie amândoi au acționat corect (amândoi au f]cut ceea ce au fost motivați s] fac]), fie amândoi au acționat greșit (amândoi au f]cut ceea ce nu au fost motivați s] fac]). Explicația pentru ceea ce înseamn] a avea un motiv este echivalent] cu adev]rul? S] presupunem c] circumstanțele noastre sunt identice; s] ne întreb]m dac] este bine pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bun] dreptate criticii lui, face mai dificil r]spunsul la aceast] întrebare. El a acceptat p]rerea lui Hume potrivit c]reia percepțiile nu pot fi o surs] independent] a motivației. Hume a sustinut c] motivele noastre (rațiunile pentru a acționa) sunt percepțiile și dorințele noastre. Percepțiile sunt reprezent]ri inerte despre lume și e de înțeles c] ele nu pot fi cele care ne fac s] action]m. Dorințele sunt cele care ne determin] s] action]m, ele fiind st
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întrebe de ce ar trebui s] ne pese de faptele morale dac] ele sunt așa cum spun intuiționiștii. Ideea c] atitudinile morale sunt legate intrinsec de comportament este foarte plauzibil]; a adopta o atitudine înseamn] doar a accepta un motiv pentru a acționa -s] fii motivat s] faci sau nu acțiuni de un anumit tip. Acea motivație poate fi, bineînțeles, dep]sit] de o motivație mai puternic] de cealalt] parte sau chiar anulat] de un acces de depresie sever]. Dar, în afar] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aveau dreptate. Este absurd s] spui c] am putea accepta o acțiune ca fiind scandalos de greșit] și totuși s] ne gândim c] acest lucru nu ne d] prin el însuși un motiv bun care s] ne rețin] de la a acționa în acel fel. F]r] doar și poate, a accepta c] acțiunea este greșit] înseamn] tocmai s] ai grij] că ea s] nu fie f]cut]. Dar, în acest caz, potrivit p]rerilor lui Hume despre motivație și diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin urmare, drept externaliști (potrivit imaginii lui Hume). Convingerea c] faptele morale sunt st]ri inerte ale lumii morale pe care cineva le poate observa într-un fel care nu are nici o leg]tur] direct] cu alegerea cuiva de a acționa, i-a pus și mai mult în dificultate pe intuiționiștii care trebuiau s] r]spund] la întrebarea: cum reușește cineva s] cunoasc] aceste fapte ciudate? Nu era plauzibil s] spui c] le deducem din altceva; percepțiile noastre morale nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scriitori aparținând tradiției intuiționiste, cum ar fi Thomas Nagel și John McDowell, l-au contrazis în acest punct pe Hume, susținând c] nu este nevoie de o dorinț] pentru a determina o acțiune; uneori e suficient] doar percepția pentru a acționa. De obicei, ei sunt de acord c] povestea este așa cum o spune Hume. Vreau o portocal] (dorinț]) și percepțiile mele care sunt inerte prin natura lor, canalizeaz] dorința în așa fel încât s] m] duc] mai degrab] într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în acord cu Hume, am considerat inerte aceste fapte, nu aveam decât dou] explicații posibile despre cum ajungem s] le cunoaștem - prin simțuri sau prin rațiune. Dar acum le lu]m altfel în considerare, si anume ca motive pentru a acționa. Pe aceast] bâz] am putea pretinde c] descoperirea lor este o problem] de judecat] practic] și nu de deducție, nici de percepție și astfel am putea încerca s] evit]m sugestia c] am inventat o capacitate special], aceea a simțului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
plasat]. Teoriile postintuiționiste ale lui Nagel și McDowell nu vorbesc mult despre justețe și falsitate, dar se concentreaz] asupra gândului c] durerea pe care as pricinui-o cuiva f]când ceea ce intenționez este un motiv pentru mine de a nu acționa în acel fel, si este un motiv indiferent dac] îl recunosc sau nu ca atare. Nu exist] aici propriet]ți particulare, ci doar sugestie comparativ] obișnuit] c] durerea altora este relevant] pentru alegerea moral] a cuiva. O critic] diferit] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bine” nu ne-ar oferi vreun motiv suplimentar pentru a promova st]ri pl]cute de lucruri. (Aceasta ar duce la tautologia c] ceea ce este pl]cut e pl]cut și o tautologie nu poate oferi un motiv pentru a acționa.) Dar a spune c] pl]cerea e bun] înseamn] sugerarea unui motiv suplimentar pentru a o promova. De aceea, „bun” nu înseamn] „pl]cut”. Argumentul poate fi din nou generalizat. Aceste argumente nu-și ating scopul. Ele nu stabilesc o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în acest caz. La fel se întâmpl] și cu dezacordul moral. Emotivismul rezolv] aceast] problem] subliniind faptul c] oamenii pot s] nu fie de acord unii cu altii în mai multe feluri. Dac] eu cred c] Lee Harvey Oswald a acționat singur în asasinarea lui John Kennedy, iar dumneavoastr] credeți c] a fost o conspirație, avem de-a face cu un dezacord în ceea ce privește faptele - ceea ce cred eu c] este adev]rât, dumneavoastr] considerați a fi fals. Dar s] lu]m un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vreun fel relative la factori contingenți din punct de vedere cultural și istoric. Aceast] doctrin] se numește relativism metaetic, pentru c] are de-a face cu relativitatea adev]rului moral și a legitimit]ții. O doctrin] despre cum ar putea acționa cineva fâț] de aceia care accept] valori foarte diferite de ale lui este un alt tip de relativism moral și, de asemenea, un r]spuns obișnuit la conflictul moral profund. Acest relativism moral normativ susține c] nu este bine s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un r]spuns la problemele morale reale care afectau justificarea coloniz]rii și care afectau în mod mai general intervenția într-o alt] societate pentru a determina schimb]ri majore în valorile acceptate anterior sau în capacitatea oamenilor de a acționa asupra acestora. Nici o versiune simpl] a relativismului normativ nu este r]spunsul la aceste probleme, dup] cum a fost ilustrat de faptul c] o etic] a intolerantei în ceea ce privește judecată s-ar autodistruge în momentul în care ar fi folosit] pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]zboi mondial. Mulți și-au dat seama c] acel r]zboi a fost o b]ț]lie împotriva r]ului suprem, ceea ce a adus în linia întâi necesitatea de a emite, cel putin uneori, o judecat] și de a acționa conform acesteia. În consecinț], a existat un nou curent în antropologia cultural] direcționat înspre g]sirea unei baze pentru a emite judec]ți care s] depind] de criterii aplicabile tuturor codurilor morale. O versiune mai rezonabil] a relativismului normativ ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]u fâț] de valori este, într-un fel, dependent de menținerea concepției c] morală cuiva este singura adev]rât] sau cea mai justificabil]. Dar reflecția atent] va dezv]lui bineînțeles c] singur], aceasta concepție nu garanteaz] angajamentul de a acționa. Acesta implic] o concepție despre ceea ce înseamn] morală cuiva pentru el, fie c] este singurul adev]r perceput sau nu. El implic] și o leg]tur] stabilit] între dorințele și aspirațiile individului și conținutul substanțial al valorilor morale ale acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
evaluative. Și majoritatea descriptiviștilor recunosc aceast] caracteristic] a judec]ților morale. Având doi indivizi a și b, nu se poate afirma logic c], într-o anumit] situație specificat] în termeni universali, f]r] referire la indivizi, a se cuvine s] acționeze într-un anume fel, si acesta specificat în termeni universali, dar c] b nu se cuvine s] acționeze într-un mod similar specificat, într-o situație similar specificat]. Această pentru c] în orice afirmație de tip „se cuvine” exist] implicit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se poate afirma logic c], într-o anumit] situație specificat] în termeni universali, f]r] referire la indivizi, a se cuvine s] acționeze într-un anume fel, si acesta specificat în termeni universali, dar c] b nu se cuvine s] acționeze într-un mod similar specificat, într-o situație similar specificat]. Această pentru c] în orice afirmație de tip „se cuvine” exist] implicit un principiu care spune c] afirmația se aplic] tuturor situațiilor similare. Această înseamn] c], dac] afirm: „Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este un instrument important în argumentarea moral] (Hâre, 1981, pp. 112 și urm.). Dar nimic din toate acestea nu implic] faptul c] studentul lui Sartre ar fi îndrept]țiț s] între în contradicție cu altcineva în aceeași situație care ar acționa diferit; ar putea s] considere impertinent] c] nu-și p]streaz] gândurile pentru sine. Prescriptiviștii universali susțin atunci c] judec]țile de tip „se cuvine” sunt prescriptive că imperativele simple, dar difer] de acestea fiind universalizabile. Sarcina de a explica
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la care el a consimțit. Etapă 6 Etapă principiilor etice universale. Exist] principii etice universale pe care oricine ar trebui s] le urmeze, si care au prioritate asupra tuturor obligațiilor legale și instituționale. A face ce este bine înseamn] a acționa în acord cu aceste principii. Individul face ce este bine deoarece, ca și creatur] rațional], înțelege validitatea acestor principii și este angajat s] le urmeze. Chiar la baza opiniei lui Kohlberg se afl] urm]toarea tez] extrem de stimulativ]: ne începem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în felul în care femeile și b]rbații gândesc sau judec] probleme morale. Aceast] percepție nu este bineînțeles una nou]. A fost în mod normal exprimat] totuși că o deficient] din partea femeii; femeile nu sunt capabile de judecat], de a acționa în conformitate cu diverse principii; ele sunt sentimentale, intuitive, prea personale și așa mai departe. Poate putem totuși recunoaște diferența f]r] s] îi atribuim deficiență; și poate considerarea judec]ții morale feminine ar putea pune în lumin] problemele formelor de judecat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest sens, este de menționat anarhistul rus, prințul Peter Kropotkin (1902), care susținea c] lupta se desf]șoar] doar între specii. În cadrul unui grup, precum specia uman], biologia promoveaz] armonia și prietenia („ajutorul reciproc”), datoria moral] fiind aceea de a acționa în acest sens. La acest nivel, apar obiecții și întreb]ri. De ce s] urm]m linia evoluționist] și ce justific]ri metaetice are această? Această reprezint] o problem] atât pentru biologi, cât și pentru filosofi. Preocuparea celor dintâi const] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]