70,637 matches
-
putea fi organizat rațional acest stat. Gândul că acest stat nu ar fi singurul posibil, în parte îl neliniștea și în parte îl plictisea. El dorea să ajungă cât mai repede posibil să reflecteze asupra fundamentelor acestui stat. În aceasta consta capacitatea lui și interesul lui; în timp ce reflecția filozofică propriu zisă îl neliniștea, până când dădea la o parte rezultatul ei (dacă avea vreunul) ca fiind banal.“65 Preocupările filozofice ale lui Wittgenstein nu au fost niciodată preocupări propriu-zis profesionale. Ca fellow
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
al gândirii sale, fără să-l poată totuși urmări bine. O presupunere confirmată și de unele relatări ale foștilor săi studenți: „S-a spus că Wittgenstein a fost un exemplu viu de practicare a metodei socratice deoarece adesea lecțiile lui constau într-un schimb de întrebări și răspunsuri între el și cei prezenți. Se pare că avea dificultăți să producă o lecție închegată. În mod evident, încerca să elaboreze totul din nouă Mi s-a spus că rămânea treaz noaptea, gândindu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
unei vanități insuportabile. 76 Vezi R. Monk, op. cit., p. 263. 77 Era vorba, în primul rând, de cei care așteptau de la un profesor de filozofie cu totul altceva decât oferea Wittgenstein. Fostul său student, Theodore Redpath își amintește: „Prima lecție consta în mare parte în tăgăduirea faptului că el își propune să facă cunoscute audienței «adevăruri» metafizice sau că va fi preocupat să transmită cunoaștere în general, în sensul în care s-ar putea spune asta despre un geograf sau un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
domeniului și a limitelor cunoașterii noastre despre lume. Citit în acest fel, Tractatus-ul ne apare drept o carte ale cărei orientare și inspirație fundamentală vor putea fi caracterizate drept kantiene. Apropierea dintre Tractatus și filozofia transcendentală a lui Kant ar consta, în primul rând, în ceea ce s-a numit abordarea critică a înțelegerii naturii și țelurilor filozofiei. În 4.113 se spune: „Filozofia delimitează domeniul controversabil al științelor naturii.“ Filozofia își propune așadar să delimiteze sfera cunoașterii, și nu să ofere
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Totodată, ea dă socoteală de caracterul tautologic al enunțurilor logicii. În cuvintele lui Pears, „structura esențială a limbajului nostru este impusă de structura ultimă a realității, care este o rețea cu obiecte simple ca puncte nodale“41. „Ontologia Tractatus-ului“ ar consta din enunțuri despre această „structură ultimă“, o structură care subzistă independent de mintea și de limbajul nostru. Poziția Tractatus-ului va fi caracterizată de Pears drept „realism necritic“, deoarece „întrebarea dacă noi contribuim cu ceva la constituția lumii nu este nici măcar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
trăsături ale lumii va fi unul prin excelență metafizic. Wittgenstein respinge însă pretențiile de cunoaștere ale metafizicii. McGuiness califică ontologia Tractatus-ului, înțeleasă ca discurs despre determinări proprii lumii, independent de minte și de limbaj, drept un „mit“. Mitul ontologiei Tractatus-ului constă în sugestia că autorul ar spune ceva despre esența lumii ca atare. Pentru Wittgenstein, „pretinsele obiecte, care există etern și care fixează limite pentru ceea ce se poate spune, se dovedesc a fi în realitate o trăsătură a gândirii și limbajului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
logică“ a lumii. Căci existența sau inexistența stărilor de lucruri atomare, pe care o exprimă propozițiile elementare, reprezintă cadrul dat a priori în care are loc descrierea faptelor. În 2.034 există o indicație clară în această privință: „Structura faptului constă din structurile stărilor de lucruri atomare.“ Această structură „se arată“ în propoziții, dar despre ea nu se poate spune nimic. Propozițiile elementare nu sunt, prin urmare, „imagini“, ele nu sunt propoziții. Dacă acceptăm această concluzie, atunci nu ne vom mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fac în Tractatus despre „obiecte“: 2.02 „Obiectul este simplu.“, 2.022-2.023 „Este evident că și o lume oricât de diferit gândită în raport cu lumea reală ar trebui să aibă ceva comun cu lumea reală - o formă.“ „Această formă stabilă constă tocmai din obiecte.“ Nu se poate înțelege cum ar putea lua naștere prin „înlănțuirea“ unor asemenea „obiecte“ configurații reale, ale căror proprietăți sunt cunoscute prin experiență. Prin urmare, nici cum pot propozițiile elementare să descrie ceva care subzistă independent de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
desprindem consecințele care se vor produce în lumea exterioară abia într-o perioadă mai lungă de timp sau ca urmare a intervenției noastreă Imaginile despre care vorbim sunt reprezentările noastre despre lucruri; ele au cu lucrurile această concordanță esențială, care constă în satisfacerea cerinței amintite, dar pentru scopul lor nu este necesar ca ele să aibă o altă concordanță cu lucrurile. În realitate, noi nu știm și nici nu avem vreun mijloc de a afla dacă reprezentările noastre despre lucruri sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-și pună întrebarea care nu este îndreptățită.“62 Explicațiilor ipotetice ale legilor confirmate de experiență, Hertz le-a opus simpla descriere de cel mai înalt nivel de generalitate a faptelor printr-un sistem de ecuații diferențiale. Sistemul propus de Hertz consta din puncte de masă și relații între ele care dau socoteală de mișcările accesibile observației. Această concepție asupra științei naturii, care se distinge prin austeritatea ei extremă, pare să-l fi atras pe tânărul Wittgenstein tocmai prin promisiunea de a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
filozofică trebuie să fie de natură teoretică poate să explice cum au putut cititori exersați să treacă peste afirmații atât de lipsite de echivoc ca cele din 4.112: „Filozofia nu este o doctrină, ci o activitate. O operă filozofică constă în esență din clarificări. Rezultatul filozofiei nu constă în «propoziții filozofice», ci în faptul că propozițiile devin clare.“ Chiar modul cum este delimitat în Tractatus domeniul a ceea ce se poate spune de ceea ce nu se poate spune ilustrează distincția dintre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să explice cum au putut cititori exersați să treacă peste afirmații atât de lipsite de echivoc ca cele din 4.112: „Filozofia nu este o doctrină, ci o activitate. O operă filozofică constă în esență din clarificări. Rezultatul filozofiei nu constă în «propoziții filozofice», ci în faptul că propozițiile devin clare.“ Chiar modul cum este delimitat în Tractatus domeniul a ceea ce se poate spune de ceea ce nu se poate spune ilustrează distincția dintre filozofia ca „doctrină“ și filozofia ca „activitate“. Cititorii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este cu adevărat important nu se poate spune. „Dezlegarea problemei vieții se vede în dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora sensul vieții le-a devenit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?) (6.521) Misticul, ceea ce este inexprimabil, se arată prin viața unor oameni excepționali, a acelora care trăiesc dincolo de frică și speranță.69 Tot așa, misticul se arată în marea artă. Paul Engelmann, persoana căreia Wittgenstein i-a vorbit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a luat foarte în serios o observație pe care a formulat-o la sfârșitul „Cuvântului înainte“: „Sunt, așadar, de părere că, în esență, am rezolvat problemele în mod definitiv. Și dacă nu mă înșel în această privință, atunci valoarea lucrării constă, în al doilea rând, în aceea că a arătat cât de puțin s-a realizat prin faptul că aceste probleme sunt rezolvate.“ Ceea ce a urmărit până la urmă Wittgenstein a fost să indice o cale pentru înțelegerea logicii limbajului, în spiritul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
oferi soluții unor probleme de ordin principial, în orizontul „gândirii pure“. Poziția formulată în Tractatus, aceea că filozofia nu este o știință care s-ar deosebi de celelalte doar prin demnitatea aparte a obiectului ei (4.112: „O operă filozofică constă, în esență, din clarificări. Rezultatele filozofiei nu sunt «propoziții filozofice», ci faptul că propozițiile devin clare.“), este reluată, în diferite modulații, în tot ceea ce a spus și a scris mai târziu Wittgenstein asupra acestei teme. La un an după revenirea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
peste anumiți pași sau aceștia nu sunt exprimați în mod clar, astfel încât ia naștere impresia că ceea ce s-a formulat este doar o afirmație, care poate deveni obiect de controversă. Am scris odată că singura metodă corectă a filozofiei ar consta în a nu spune nimic și a-l lăsa pe celălalt să afirme ceva. Acesta este punctul de vedere pe care mă situez acum. Ceea ce celălalt nu poate este să expună regulile pas cu pas și în ordinea corectă, astfel încât
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
problemele filozofice și acele impasuri ale gândirii care li se asociază iau naștere din cauza incapacității de a distinge între reguli gramaticale și enunțuri despre fapte.55 Astfel, dacă enunțuri ale antinomiilor kantiene ale rațiunii ca „Orice substanță compusă, în lume, constă din părți simple și nu există nicăieri absolut nimic decât simplul sau ceea ce este compus din simplu.“ și „Nici un lucru compus, în lume, nu constă din părți simple și nu există nicăieri absolut nimic simplu în lume.“ vor fi percepute
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
55 Astfel, dacă enunțuri ale antinomiilor kantiene ale rațiunii ca „Orice substanță compusă, în lume, constă din părți simple și nu există nicăieri absolut nimic decât simplul sau ceea ce este compus din simplu.“ și „Nici un lucru compus, în lume, nu constă din părți simple și nu există nicăieri absolut nimic simplu în lume.“ vor fi percepute drept ceea ce sunt, adică drept reguli gramaticale a două limbaje diferite, atunci antinomia va dispărea. Examinând expresii ale limbajului în afara contextelor în care sunt ele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
scris și a spus Wittgenstein în acești ani pot fi găsite multe elemente noi - teme, probleme, concepte - în raport cu textul Tractatus-ului. Nimeni nu va contesta acest lucru. Întrebarea este însă alta. Cercetarea întreprinsă în Tractatus urmărea să determine dinăuntru în ce constă esența limbajului, în particular forma generală a propoziției, pentru a stabili limitele a ceea ce se poate spune, indicând, în același timp, dincolo de aceste limite, domeniul a ceea ce „se arată“. Iar metoda cercetării este, în principal, cea a analizei logice a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în însemnările sale filozofice, și în discuțiile cu Schlick și Waismann Wittgenstein formulează în lecțiile sale din această perioadă întrebări ca „Ce este propoziția?“, „Ce este limbajul?“, „Care este deosebirea dintre propoziții care descriu experiențe nemijlocite și ipoteze?“, „În ce constă semnificația unei propoziții?“. Iar în cele mai multe cazuri răspunsurile sunt foarte apropiate de cele pe care le întâlnim în Observațiile filozofice sau în notele lui Waismann.73 Acestea sunt genul de răspunsuri pe care Wittgenstein le va numi mai târziu „dogmatice
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă nu poți însă să spui de ce gen este ceea ce e comun, nu dai o explicație când spui că asemănarea lor constă în aceea că ceva le este comun.“12a Wittgenstein nu ar fi contestat că există cuvinte ca mamă, tată, tutore care au o singură folosire ce nu este metaforică. Și că există contexte în care precizarea folosirii cuvintelor este extrem de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
logicieni. În știință analiza este folosită de obicei pentru a descoperi noi fapte, de exemplu că apa este constituită din hidrogen și oxigen, în timp ce în filozofie noi cunoaștem de la început toate faptele de care avem nevoie.26 2. În ce constă semnificația unei expresii a limbajului? Tema ocupă un loc central în Caietul albastru, în Caietul brun, în multe paragrafe de la începutul Cercetărilor. Termenul de referință al discuției este intuiția că semnificația unui cuvânt este ceva care corespunde cuvântului. Tocmai această
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
puțin evoluate din punct de vedere cultural. Jocurile de limbaj ne permit să vedem mai bine deosebirile dintre situațiile în care o expresie a limbajului funcționează sau, dimpotrivă, „este scoasă din circulație“. Ne devine mai clar că înțelegerea unei expresii constă în abilitatea de a folosi semnele unui limbaj în acord cu anumite reguli, adică în folosirea ei în același fel în care este folosită de către ceilalți membri ai comunității, că acordul în folosirea expresiilor limbajului este consecința integrării indivizilor în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu a acordat atenția cuvenită unei observații cuprinse în notele dictate lui Moore, anume aceea că orice încercare de a enunța ceva despre limbaj reprezintă un nonsens. Fără a încerca să răspundă acestei observații, Russell a scris o carte care constă în cea mai mare parte tocmai din asemenea enunțuri! Wittgenstein nu-și ascunde decepția scriind că acum, după citirea cărții, speranța lui că Tractatus-ul ar putea însemna ceva pentru Russell a dispărut complet. (Această afirmație reprezintă totuși o exagerare. Primul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
anumite evoluții din lumea largă nu îl vor afecta direct, indiferența sa față de suferințele semenilor va fi condamnabilă. Din această perspectivă putem înțelege mai bine de ce cu trecerea anilor Russell era tot mai convins că excelența unui om care gândește constă, în egală măsură, în capacitatea de a produce idei și de a le exprima în mod accesibil și atrăgător.28 Trebuie să-i fi făcut plăcere aprecierea dintr-o recenzie care a apărut odată în ziarul Times: „Nu există vreun
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]